Grota în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes

Proiectul construirii grotei în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes s-a născut în urma lucrărilor de consolidare a zidurilor amenințate de apăsarea muntelui alunecat în spatele bisericii. Zidul de consolidare era absolut necesar pentru a opri apăsarea. În mijloc, la începutul anului 1908, a fost ridicată grota din bucăți de stâncă.

După 30 de ani, același preot Wochowski a decis să construiască o grotă nouă, de data aceasta mai în adâncime. Zidul din gresie s-a dovedit a nu fi prea rezistent la precipitații sfărâmându-se. Grota a fost mărită considerabil și înconjurată, din ambele părți, de galerii care serveau ca loc de spovadă, atunci când ploua, și ca loc pentru distribuirea sfintei Împărtășanii. Noua grotă a fost terminată în 1936, iar cantitatea de materiale folosite este o mărturie a dimensiunilor ei și a galeriilor: trei vagoane întregi de ciment, două vagoane de var, 100 metri pătrați de pietre în afară de materialele de la vechea grotă, și cel puțin 1.500 kg bare de fier.

Această grotă a fost construită în stil neogotic, având următoarele dimensiuni: adâncimea, în formă de semilună, este de 12 m, lățimea și înălțimea de 5 m, iar galeriile au fost construite în formă de semilună: 60 m lungime, 3 m lățime și 4 m înălțime. Întreaga grotă este susținută și, totodată, înfrumusețată de un număr de 20 de coloane din beton. Acest loc trebuia să servească pelerinilor veniți la hram, în caz că vremea era nefavorabilă.

Încă în 1908, în grotă a fost amplasat un altar din piatră masivă pentru a servi la oficierea sfintei Liturghii în timpul pelerinajelor credincioșilor de diferite naționalități. De mai mulți ani se respectă principiul potrivit căruia, la hramul "Adormirea Maicii Domnului", în grotă, se oficiază două Liturghii în limbile maghiară și germană. Doi ani mai târziu, în 1910, au fost amplasate statuetele Preasfintei Fecioare Maria și a sfintei Bernadeta Soubirous. Pr. Wojciech Grabowski, în scrisoarea către preotul vizitator, scria: noile statui din grotă nu sunt prea artistice, dar sunt cu gust și nu șochează.

Ambele statuete sunt făcute din ghips și executate, probabil, de un ortodox, locuitor al unui sat din apropiere. Printre localnici circulă legenda că, odată, statueta a fost adusă în biserică, dar, în dimineața următoare, a fost găsită înapoi în grotă.

Alături de grotă, în galeria din dreapta, se află un izvoraș din care locuitorii din Cacica și numeroși pelerini iau apă ca să-și stropească gospodăriile și casele, această apă având puteri tămăduitoare.

Timp de mulți ani, în partea stângă a grotei se află un loc amenajat special pentru aprinderea lumânărilor. Fiecare vizitator al grotei poate aprinde o lumânare. Acest obicei, deși demn de admirație, s-a inspirat din religiozitatea ortodoxă.

Adeseori se naște întrebarea: de ce grota din Lourdes? Nu se știe ce i-a sugerat aceasta preotului Wochowski când a construit grota; se poate doar presupune că preoții misionari sunt în mod deosebit legați de religiozitatea și spiritualitatea franceză și acest fapt a determinat alegerea lui.

Pelerinajul la Sanctuarul Marian din Cacica reprezintă, pe de o parte, un loc unde este posibilă detașarea de obligațiile cotidiene, iar pe de altă parte un spațiu favorabil climatului de liniște, de rugă, de reflecție. Rodul fiecărui pelerinaj este aprofundarea trăirii credinței. Din programul fiecărui pelerinaj fac parte rugăciunea comună, sacramentul penitenței, participarea la sfânta Liturghie.

Pelerinajele, organizate periodic la Cacica, au fost și sunt un ajutor în edificarea comunității și activarea conștiinței religioase. întâlnirile anuale sunt un prilej de aprofundare a dialogului ecumenic între reprezentanții diferitelor fracțiuni ale creștinismului. Sărbătoarea Maicii Domnului (Zielna) deci, este celebrată, în aceeași zi, atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Catolică. De aceea, credincioșii romano-catolici, greco-catolicii și ortodocșii, timp de trei zile, se unesc în rugăciunea către Maica Domnului.