Istoricul Parohiei Romano-Catolice Cacica

Existența bisericii și Parohiei cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Cacica bucovineană este legată de formarea și dezvoltarea localității în care, la sfârșitul sec. al XVIII-lea, a început exploatarea izvoarelor sărate, iar apoi a zăcămintelor de sare. Inițial, o așezare nu prea mare, cu timpul, s-a dezvoltat ajungând o localitate mare, cu statut de oraș. Primii coloniști din Cacica au fost polonezi, mineri și familiile lor. Ei proveneau din Bochnia, Wieliczka și Kaluszde lângă Stanislawow.

Se poate presupune că grupul numeros de coloniști polonezi, având un puternic sentiment al identității religioase și naționale, a avut influență asupra consolidării acestei parohii și asupra dezvoltării ei. Începuturile pastorale în Cacica pot fi stabilite la sfârșitul sec. al XVIII-lea. În timpul acela familiile de mineri strămutați aici erau păstorite de un preot care venea din Gura Humorului și oficia, din timp în timp, sfintele Liturghii pe la casele oamenilor. Pe măsură ce așezarea s-a dezvoltat, acest lucru s-a dovedit a fi insuficient și autoritățile au numit un preot permanent, pr. Jakub Bogdanowicz, care, ca "Salinarium Pater", a rămas aici între anii 1794-1843. Prin strădania sa a fost construită și sfințită în 1810 prima bisericuță din lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", consacrată în 1826. Același preot a adus în această bisericuță icoana Maicii Domnului de la Czestochowa, dintr-o biserică din Stanislawow, preluată de la iezuiți. Până astăzi, această icoană, venerată ca icoana Maicii Domnului de la Cacica Bucovineană, este recunoscută ca miraculoasă și pentru ea vin aici în fiecare an, mulțimi de pelerini.

Existând din 1810, bisericuța din Cacica nu avea statut de parohie. Abia în 1844 pr. arhiepiscop Francisc de Paula Pischtek, mitropolitul de rit latin al Lvovului, a înființat Parohia Cacica. Primul paroh a fost pr. Jerzy Mazanek. "Directoriul Arhidiecezei de Lvov" din 1867 menționează că parohia număra 1.356 de catolici de rit roman, 5.490 de greco-catolici, 29 de protestanți și 88 de rit mozaic. Din perioada funcționării parohiei până în 1902, izvoarele nu aduc informații suplimentare. Abia după venirea preoților misionari apar frecvent numeroase date despre biserică și parohie. Începuturile activității preoților misionari în localitatea ce ne interesează sunt legate de numele lui Jozef Bilczewski, arhiepiscop al Lvovului, și al colaboratorului său direct, vicarul episcopal pentru Bucovina, abp Jozef Weber, originar din Voievodeasa. El era cunoscut pentru preocuparea de a înființa noi parohii și de a dezvolta construcțiile sacre. A fost elev al Seminarului Diecezan din Cracovia, aflat în Stradom, unde a intrat în contact cu Congregația Preoților Misionari. Datorită strădaniilor lui, în noiembrie 1902, misionarii au început activitatea de păstorire în Cacica. Condițiile găsite aici nu erau ușoare. Bucovina aparținea de Arhiepiscopia Lvovului, numărând în total 28 de parohii în 3 decanate. Parohia din Cacica, conform unor relatări, era neglijată din punct de vedere religios, dar și diversă sub aspect confesional. Aici locuiau polonezi, români, nemți, slovaci, ruteni și maghiari.

O preocupare importantă era sprijinirea de către arhiepiscopul Bilczewski a noilor parohii și construirea de biserici, dar și propagarea cultului Mariei. Toate acestea au fost realizate în Cacica prin contribuția unui eminent preot și o mare personalitate a acestei parohii - pr. Kasper Slominski. Așa cum se afirmă în scrisorile sale, el și-a dat seama că o muncă enormă îl așteaptă pe el și pe alți preoți. În Bucovina, la începutul sec. al XX-lea, trăiau 85.000 de catolici, pe lângă 443.000 de ortodocși, 18.000 de protestanți și 74.000 de evrei. În plus, adeseori, aveau loc căsătorii mixte, iar indiferentismul religios era general. Preoții Parohiei din Cacica păstoreau și comunitățile din Solonețu Nou și Ilișești, parohia numărând 11 sate. Cel mai important lucru era construirea unei noi biserici în Cacica, apoi a casei parohiale. Lucrările de construcție la noul sanctuar au început în 1903, iar la 16 octombrie 1904 arhiepiscopul Jozef Bilczewski a sfințit biserica. Ea a fost construită pe locul vechii biserici demolate.

Parohia se anima, în fiecare an, în timpul hramurilor de la 14-15 august - "Adormirea Maicii Domnului" și de la 8 octombrie de "Sfânta Maria a Rozariului". Cultul tot mai mare cu care era înconjurată icoana Maicii Domnului și numărul tot mai mare de pelerini au determinat necesitatea de a construi o casă pentru aceștia. În anul 1911 s-a reușit realizarea acestei construcții. Dintre hramurile anuale, îndeosebi cel de 14-15 august se desfășura extraordinar de solemn. La hramul de la Cacica, veneau câteva mii de pelerini, și peste 30 de preoți și clerici. Importanța acestui eveniment era cu atât mai mare, cu cât toți se gândeau la Czestochowa, fapt ce se observă clar din compararea celor două sanctuare. Relatările citează afirmația că solemnitățile desfășurate sunt în maniera celor de la Czestochowa. În anii 30 ai sec. al XX-lea s-au construit pentru pelerini galerii având ca model pe cele de la Czestochowa. De asemenea, s-a remarcat că "Măcar în miniatură. Cacica este Czestochowa bucovioneană, iar prin mină și Wieliczka bucovineană".

Nu e de mirare că au fost atâtea referiri la Czestochowa, din moment ce în altarul principal al bisericii din Cacica s-a aflat și se află în continuare icoana Maicii Domnului de la Czestochowa adusă din Stanislawow prin strădania pr. Jakub Bogdanowiczcare a păstorit în Cacica din 1794 până în 1843.

Solemnitățile de hram se desfășurau conform unui program bine stabilit. În prima zi, 14 august, se oficia slujba de seară cu predici în limbile polonă și germană, după care pornea procesiunea cu Sfântul Sacrament. În principala zi a hramului, 15 august, slujbele se desfășurau la orele: 5.00 și 7.00 dimineața, la 8.00 se rostea predica în limbile română și maghiară, iar la ora 9.00 cea pentru ucraineni. La ora 10.00 predica era rostită în limba germană, iar hramul culmina cu Liturghia de la ora 11.00, oficiată de toți preoții, predica fiind rostită în limba polonă.

În perioada în care Parohia Cacica a fost condusă de preoții misionari merită a fi evidențiați în mod deosebit trei preoți care au fost și parohi totodată. Pr. Kasper Slominski mai ales care are meritul de a se fi angajat în construcția bisericii și în atragerea credincioșilor la viața parohiei. Urmașul lui, pr. Wojciech Grabowski a construit o încăpătoare casă pentru pelerini, în apropierea bisericii, care a slujit și ca și cămin cultural. Acest paroh a cunoscut o mare cinste, căci în 1926 a fost numit vicar general al Bucovinei, adică superiorul tuturor preoților catolici din această regiune. Mai târziu s-a mutat la Cernăuți unde a și murit în 1939, înmormântat fiind în cimitirul din localitate.

Al treilea renumit preot, ce a rămas în conștiința enoriașilor, a fost Henryk Wochowski care a supraviețuit timpurilor grele ale Celui de-al Doilea Război Mondial, dedicat cultului Maicii Domnului de la Cacica, îngropat inițial lângă biserică, astăzi, ca urmare a diferitelor evenimente, se odihnește în noul cimitir parohial.

Ultimul paroh din Cacica din Congregația Preoților Misionari a fost pr. Jozef Chachula, originar din Solonețu Nou. Sfințit în Cracovia, în anul 1938 el a fost trimis să-și desfășoare activitatea în Bucovina. A fost paroh în Cacica între 1946-1967. El a menținut caracterul multinațional al sanctuarului, existent până atunci.

După el, încă un preot polonez a activat aici, pentru scurt timp. Apoi superiori ai acestei parohii au fost, pe rând, preoți români. În prezent, parohia e condusă de călugări franciscani, iar parohul Anton Mărăndescu este al 19-lea superior al bisericii din Cacica de la începuturile existenței ei. În anul 2001 sanctuarul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Cacica a fost înălțat de către papa Ioan Paul al II-lea la rangul de Basilica Minor.

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]

Anexe: Sanctuar diecezan, sanctuar național, basilica minor