Istoricul sanctuarului

În 1902, preoții misionari care au preluat Parohia Cacica au găsit biserica mai sus prezentată în ruine. Iată cum este descrisă ea de pr. Slominski: "O bisericuță foarte săracă și mică; apreciată de autorități drept baufällig, poate fi închisă oricând". S-a inițiat reconstrucția ei începută de pr. Maurycy Kolankiewicz în 1892, inițiativa înaintând greu din cauza birocrației austriece. Pentru că guvernul era într-un fel patron al tuturor bisericilor din Bucovina, proiectul reconstrucției trebuia să fie atent examinat și aprobat nu doar de către autorități, ci și de însuși ministrul.

Preoții misionari, în frunte cu pr. Kasper Slominski, superiorul casei, au decis să construiască o nouă biserică, mai mare, ceea ce inițial a provocat o aspră critică din partea ministerului. Guvernul, ca instituție ce patrona bisericile, avea de plătit 1/3 din cheltuieli, ceea ce a făcut ca să fie tărăgânată acordarea autorizației de construcție, autoritățile preferând să conserve vechea biserică în ruină ca operă de arhitectură, adică, în termenii de azi, monument istoric. Misionarii nu s-au lăsat învinși și, în aprilie 1903, au tipărit 21.000 de "cărămizi" pentru noua clădire. Vizita personală a pr. Slominski la președintele regiunii, prințul Hohenlohe, a avut efecte pozitive,obținându-se și sprijin financiar. Și în Lvov inițiativa preoților misionari a fost sprijinită mai ales de arhiepiscopul losif Weber, pe vremea aceea referent al Consistoriului Mitropolitan din Lvov.

Lucrările au început în ziua de 16 iulie 1903, de ziua Maicii Domnului a Scapularului, sub deviza "In Te Mater speravi". Următorul eveniment important a fost sfințirea pietrei unghiulare în aceeași zi cu festivitatea anuală a hramului din ziua de 15 august. Aceste festivități au fost conduse de însuși episcopul losif Weber. Deoarece la Cacica au sosit mulțimi de pelerini, misionarii au organizat "o tombolă" care a adus în casieria parohială aproape 2.000 de coroane. Localnicii s-au oferit și ei să dea o mână de ajutor, amplasând în piața din fața bisericii un cuptor pentru arderea cărămizilor, materialele de construcție fiind pregătite simultan cu înălțarea edificiului religios. Trebuie de amintit că o uriașă contribuție au avut-o preoții misionari care au dus cuvântul lui Dumnezeu în întreaga Bucovină, strângând banii atât de necesari. În acest sens, pr. Eugeniusz Kolodziej a vizitat comunitățile germane, iar pr. Jan Rossmann pe cele maghiare. Din acest motiv au fost numiți "mendicantes propter Mariam".

Sfințirea noii biserici a avut loc în anul jubiliar 1904, în ziua de 16 octombrie. Consacrarea a fost făcută de arhiepiscopii Bilczewski și Weber, acesta din urmă celebrând slujba pontificală. Având în vedere evenimentul deosebit din istoria localității Cacica, redăm în continuare, în original, relatarea pr. Slominski de la această festivitate.

"Noua biserică din Cacica nu era încă terminată, dar inima ne îndemna să facem inaugurarea chiar în acest an jubiliar, pentru a aduna în fața miraculoasei icoane numeroase procesiuni și a-i oferi o nouă perspectivă. (...) În ziua de 15, la orele amiezii au sosit iluștrii și iubiții noștri oaspeți: Excelența Sa arhiepiscopul Bilczewski cu arhiepiscopul Weber, reverendisimul pr. Vizitator cu numeroși confrați din Cracovia, Lvov, Sokolowka, Bialy Kamien și Jesierzan, preoții Prelați Schmidt și Kasprowicz (de rit armean) din Cernăuți și un mare număr de preoți din parohii (...). Din păcate, a început ploaia care nu a încetat până la sfârșitul festivităților noastre diminuând măreția monumentului. Au sosit puțini oameni, procesiunile fie că s-au oprit, fie că au fost puțin numeroase. Frumoasa procesiune cu sfintele relicve a trebuit scurtată, dar ce grozav ar fi fost dacă vremea ar fi fost bună, când Excelența sa arhiepiscopul Bilczewski, însoțit de arhiepiscopul Weber și precedat de un numeros cler, ducea, pe o pernă purpurie, relicvele Sfinților Martiri pe care le-a depus într-un cort special ridicat în apropierea bisericii. A sosit consilierul Curții, dl. Barleon, ca adjunct al noului președinte al țării care, ocupat cu deschiderea seimului, n-a putut veni, dar și-a trimis adjunctul".

Biserica a fost construită în stil neogotic, după proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înălțimea bisericii construite măsura 50 m la turlă care era ca întreaga clădire, din cărămidă brută, având multe ornamente din piatră, galeria la înălțimea de 30 m și patru colțuri înalte de 21-25 m. Lungimea bisericii este de 36 m, lățimea în nava centrală de 17,5 m, iar în cea transversală de 22. Biserica este construită din piatră și cărămidă roșie, fiind acoperită cu eternii. Deasupra intrării în biserică, în fereastra mare de la cor, a fost amplasată figura lui Cristos, din piatră, pe cruce, iar în timpan, gravată în piatră, monograma aurită a Mariei cu înscrisul: "O, Marie neprihănit zămislită, roagă-te pentru noi". La înălțimea de 30 m, pe turlă, este montat un balcon circular, susținut pe zidurile turlei de numeroase coloane din piatră terminate în formă de turnulețe, redând parcă forma unor capele.

Din punct de vedere arhitectural, se evidențiază în mod deosebit vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului. Ele reprezintă cele 5 mistere de slavă ale rozariului. Valoroase sunt și cele două ferestre uriașe laterale din navele transversale, din sticlă colorată. Din inventarul completat de pr. Slominski reiese că, în momentul consacrării, în biserică, doar masa altarului central era nouă, restul amenajării interioare fiind vechi și provizoriu. Inventarul, care poartă data de 1 septembrie 1905, conține o listă exactă a bunurilor bisericii din Cacica. De aici aflăm că au mai fost amenajate două altare laterale: unul închinat sfântului losif, iar celălalt sfintei Varvara, patroana minerilor. Aici sunt menționate și cele 4 clopote noi care au fost amplasate în turla noii biserici.

Noua amenajare a interiorului bisericii, care poate fi admirată și astăzi, a fost făcută mai târziu și este executată din lemn sculptat, statuetele fiind realizate de celebra firmă Stuflesser din Tirol, pictate în culori în ulei și aurite. În următorii 20 de ani, misionarii s-au preocupat de terminarea lucrării.

În anul 1908 a fost o mare secetă. Timp de câteva săptămâni n-a căzut o picătură de ploaie. Anul următor a fost foarte ploios. "Pământul crăpa și apa se infiltra, iar ajungând la un strat gras, argilos provocând alunecări de teren. Alunecau atunci grădinile odată cu pomii. Încet, încet a început să alunece și muntele din spatele bisericii și să apese zidurile bisericii. De teamă că biserica nu va rezista la presiunea pământului și ca să nu crape au fost transportate atunci cel puțin 3.000 de căruțe de pământ. S-a ridicat un zid puternic, iar la mijloc s-a construit grota Maicii Domnului din Lourdes, prima din Bucovina".

Cu această ocazie, au fost aduse câteva elemente noi și în interiorul bisericii. Altarele laterale, provizorii până atunci, au fost înlocuite cu altele noi. Altarele sculptate în lemn de tei, pictate și aurite, ca și amvonul ce îl prezintă pe Isus Bunul Păstor, reprezintă unicele opere de artă de acest fel în Bucovina. Altarul din dreapta reprezintă "Pieta" și datează din 1910, iar cel din stânga o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Măria ca "Regina Cerului și a Pământului".

În prezbiteriu, pe peretele lateral, se află o vitrină cu obiecte votive, dovadă a vitalității cultului marian. Aici se găsesc peste 100 de obiecte specifice și valoroase ca execuție, din argint și aur, ce reprezintă figuri umane în rugăciune, brațe și picioare, dar cele mai multe sunt inimi, ochi ce plâng, cruciulițe șa. Ele s-au păstrat de demult și semnifică recunoștința pentru favorurile obținute, însănătoșire sau alte valori materiale și spirituale primite de la Dumnezeu prin intervenția Madonei Negre de la Cacica. Chiar în centru se află o inimă mare din partea credincioșilor din Cacica, în semn de mulțumire pentru salvarea bisericii în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial precum și pentru întoarcerea din refugiu în 1944.

În timpul războiului, linia frontului a trecut prin Cacica. Locuitorii mai vârstnici țin minte că artileria n-a tras asupra bisericii, doar un singur obuz căzând foarte aproape, acolo unde este șanțul. Aloizy Grudnicki descrie amănunțit această întâmplare: "Acolo creștea un tei vechi. Obuzul a retezat pur și simplu teiul. Schijele au putut fi văzute mult timp înfipte în zidul bisericii. Nemții trăgeau cu armele asupra bisericii, crezând că în turlă este un trăgător sovietic. Lângă biserică au căzut 36 de obuze, dar nici unul n-a făcut pagube mari bisericii".

În 1914 a fost terminat corul de sub orga montată și sfințită într-un cadru festiv în ziua de 21 aprilie 1918. În 1944, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, orga a fost serios avariată, încetând a mai fi folosită. Datorită strădaniei pr. paroh Iulian Kropp, orga a fost restaurată în perioada 1997-1998, iar în timpul pelerinajului persoanelor consacrate din ziua de 3 octombrie 1998, episcopul Petru Gherghel a sfințit noua orgă.

Odată cu schimbarea regimului politic, s-a putut observa renașterea vieții religioase și în Cacica, loc unde, în timpul grelei perioade comuniste, credincioșii veneau să caute sprijin moral și spiritual. Deci, a fost nevoie de două secole pentru ca acest loc de excepție să-și câștige statutul meritat.

La această recunoaștere s-a ajuns în 1996, când, prin decretul episcopului Petru Gherghel, biserica parohială din Cacica a fost declarată oficial Sanctuar diecezan. A trecut abia un an și următoarea solemnitate l-a adus la Cacica, în ziua de 15 august 1997, pe nunțiul apostolic Janusz Boionek. În prezența sa și cu acordul Conferinței Episcopilor din România, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la Cacica Sanctuar Național, cu toate demnitățile și privilegiile, cu propriul statut.

Marele Jubileu din anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaștere de excepție. La cererea episcopului de Iași, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregației Cultului lui Dumnezeu și Disciplinei Sacramentelor, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. Proclamarea acestui document a avut loc în timpul solemnităților prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. În anul 2001 episcopul Petru Gherghel a încredințat administrarea pastorală a sanctuarului Provinciei Fraților Minori Conventuali din Moldova.

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]