Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a XI-a - 11 mai

MARELE DUªMAN

Diavolul este marele duºman al omului. Este "duºmanul numãrul unu", spunea Sfântul Pãrinte Paul al VI-lea.

Satana apare de la începutul neamului omenesc ºi se prezintã "de la început ucigaº, mincinos ºi tatãl minciunii" (In 8,44). A reuºit sã-i ducã la cãdere pe Adam ºi Eva ºi a devenit "principele acestei lumi" (2Cor 4,4), acuzatorul fraþilor noºtri (Ap 12,10).

Deci, prin pãcatul strãmoºesc, "toatã lumea a fost pusã sub cel rãu" (1In 5,19) ºi diavolii sunt "stãpânitorii acestei lumi întunecate" (Ef 6,12).

Cât apar de întunecoase primele evenimente ale omenirii noi din cauza acestui ucigaº infernal, care are "stãpânirea întunericului!" (1c 22,53).

Padre Pio din Pietrelcina, într-o scrisoare cãtre pãrintele sãu spiritual, s-a referit la figura monstruoasã a diavolului, vãzut într-o viziune ca o fiinþã groaznicã, uriaºã, înalt ca un munte negru...

Sfântul Petru ni-l prezintã sub figura unui leu care mugeºte, mereu gata a ne sfâºia (1Pt 5, 8-9). Cât nu-l tortureazã invidia cã noi putem sã ne mântuim! El ne vrea pe toþi cu el în iad.

"Aurora care se ridicã..."

Încã o scenã uimitoare, dar care apare la începuturile omenirii subjugate de diavol ºi apãsate de pãcate: O femeie uimitoare cu Fiul ei "zdrobeºte capul" (Gen 3,15) ºarpelui ispititor. Fecioara Neprihãnitã, biruitoarea diavolului, strãluceºte în întunericul pãcatului cu Fiul ei Dumnezeiesc. Neprihãnita înseamnã înfrângerea diavolului.

Pagina din Genezã, în care însuºi Dumnezeu o prezintã pe Fecioara Neprihãnitã, este asemãnãtoare aurorei care se înalþã în mod minunat peste noaptea omenirii pãcãtoase. Autorul inspirat al cãrþii "Cântarea cântãrilor" ast-fel exclamã uimit: "Cine este aceasta care se înalþã ca aurora, frumoasã ca luna, aleasã ca soarele, înfricoºãtoare ca o armatã gata de luptã? (Cânt. 6,9).

Aceasta este Neprihãnita, rãzboinica invincibilã, Doamna biruinþelor, groaza diavolilor.

Sã ne fie de ajuns a aminti aici un amãnunt relatat de sfânta Bernadetta Soubirous despre Neprihãnita la Lourdes. Mica vizionarã a vãzut într-o parte a grotei o turmã de diavoli agitaþi, care scoteau urlete infernale. Înspãimântatã, sfânta Bernadetta ºi-a ridicat imediat ochii spre Neprihãnita. A fost de ajuns ca Neprihãnita sã arunce o simplã privire asprã cãtre diavoli, ca aceºtia s-o ia la goanã.

Astfel diavolul, în faþa sfintei Fecioare, aratã cã este, într-adevãr, ceea ce înseamnã numele Belzebut: un "zeu al muºtelor"!

Ispititori în þinutã

Tactica diavolului este de a ademeni simþurile ºi imaginaþia omului, pentru a face sã pãcãtuiascã spiritul. Se prezintã ca un sfetnic ºi ca un slujitor în mare þinutã, oferind de câºtigat bunuri ºi plãceri seducãtoare. Aºa a fãcut cu Eva (Gen 3,1-7). Aºa l-a ispitit ºi pe Isus în pustiu (Mt 4,1-11) ºi pe atâþia sfinþi din toate timpurile: sfântul Benedict, sfântul Francisc de Assisi, sfânta Tereza de Avilla, sfântul Ioan Vianney, sfântul Ioan Bosco, Padre Pio...

Foarte abil ºi viclean cum e, el ºtie sã se foloseascã de orice pentru a ne ruina; îi este de ajuns: o "privire lipsitã de modestie" a lui David, care se uitã la Betsabea (2Sam 11,2-26), o lãcomie a lui Esau, care vrea un "blid de linte" (Gen 25,29-34), o alipire de bani, ca a lui Anania ºi Safira, care au ascuns banii (Fap 5,1-10).

El încearcã sã propunã pânã ºi lucruri aparent folositoare pentru suflete. Se ºtie cã sfântul Ioan Vianney predica foarte simplu, bogat în haruri pentru suflete. Iatã cã diavolul i s-a prezentat preocupat ºi l-a îndemnat sã predice într-un chip mai savant ºi înalt, asigurându-i faima de mare predicator.

Sfântul a sesizat înºelãtoria, a respins ispita ºi a continuat sã predice simplu ºi eficace. Însã a trebuit sã plãteascã cu necazuri, pe cane diavolul, înfuriat, i le fãcea ziua ºi noaptea.

"Patru nebuni..."

Capodopera artei diavolului este de a-i convinge pe oameni cã el nu existã. Obþinând acest lucru, e clar, diavolul poate sã-i trateze pe oameni ca pe niºte marionete.

O datã, Padre Pio din Pietrelcina a ascultat o predicã în care predicatorul nu fãcea altceva decât sã se întrebe dacã într-adevãr diavolul nu existã, cum zic unii. Numai la sfârºit predicatorul a încheiat afirmând existenþa diavolului.

Dupã predicã, Padre Pio îl fãcu atent pe predicator cã atunci când se vorbeºte despre diavol, trebuie spus imediat cã el existã ºi despre acþiunea sa rãufãcãtoare în lume; numai la sfârºit se poate adãuga: "Sunt apoi 4 nebuni care îndrãznesc sã nege existenþa diavolului..."

Aceºti "patru nebuni" astãzi sunt mulþi, chiar în Bisericã. Atât de adevãrat, încât sfântul Pãrinte Paul al VI-lea a trebuit sã intervinã anume cu discurs (la 15 nov. 1972), pentru a întãri adevãrul de credinþã asupra existenþei diavolului ca persoanã, ºi pentru a constata cu amãrãciune cum "fumul Satanei" începe sã afume Biserica.

Altãdatã Padre Pio i-a spus unei fiice duhovniceºti: "Dacã s-ar putea vedea cu ochii trupului câþi diavoli au invadat pãmântul, nu s-ar mai vedea soarele!"

Împotriva acestor "apostaþi necuraþi", cum îi numea acelaºi Padre Pio, cât de mare trebuie sã fie apãrarea noastrã!...

"Vegheaþi ºi rugaþi-vã"

Isus ne-a fãcut atenþi asupra ispitelor diavolului. El ne-a învãþat cuvintele din rugãciunea "Tatãl nostru": "...ºi nu ne duce pe noi în ispitã..." (Lc 11,4). El ne-a recomandat cu grijã: 'Vegheaþi ºi rugaþi-vã, ca sã nu cãdeþi în ispitã" (Mc 14,38).

Vegherea ºi rugãciunea sunt cele douã mari puteri ale omului împotriva diavolului. Sã ne însuºim aceastã recomandare pãrinteascã a lui Padre Pio din Pietrelcina: "Fiul meu, duºmanul nu doarme! Atenþie, cu veghere ºi rugãciune! Cu prima îl recunoaºtem, cu a doua avem arma pentru a ne apãra".

Vigilenþa ne ajutã sã recunoaºtem ocaziile periculoase (o lecturã, un spectacol, o persoanã, un loc, o dorinþã...); rugãciunea ne dã puterea de a fugi de primejdii, de a fugi de ocazii, cum recomanda sfântul Filip Neri.

ªi sfântul Augustin ne învaþã cã diavolul este numai un câine legat ºi poate muºca numai pe cei care se apropie de ei. Deci, staþi departe de el!

Dacã diavolul devine obraznic, sã ascultãm cuvântul sfântul Ioan Bosco, care spunea tinerilor sãi: "Rupeþi coarnele diavolului prin Spovadã ºi Împãrtãºanie".

Îi zdrobeºte capul

Sfântul Maximilian Kolbe a scris cã astãzi "ºarpele îºi înalþã capul în toatã lumea, dar Fecioara Neprihãnitã i-l zdrobeºte cu victorie rãsunãtoare".

Pentru a-l învinge pe diavol în modul cel mai umilitor, trebuie sã alergãm la Neprihãnita. Diavolul, în sensul strict al cuvântului, are groazã de Aceea care singurã "este înfricoºãtoare ca o armatã rânduitã în ordine de bãtaie" (Ct 6,9).

Când sfânta Veronica Giuliani era asaltatã fizic de diavol, îndatã ce reuºea sã o cheme în ajutor pe Maica Domnului, diavolul fugea în grabã, urlând: "N-o invoca pe duºmanca mea!"

Rugãciunea marianã (în cinstea Maicii Domnului) cea mai puternicã împotriva diavolului este sfântul Rozariu. O datã, în timpul unui exorcism, a fost întrebat de care rugãciune se teme cel mai mult. A rãspuns: "Rozariul este biciul meu".

Dacã creºtinii ar purta la ei ºi ar folosi des acest "bici al diavolilor", câte cãderi, nenorociri ºi pãcate ar fi evitate pe pãmânt!

Practicã

- Sã purtãm la noi sfântul Rozariu ºi sã-l recitãm în timp de ispitã.
- Sã oferim astãzi o mortificaþie a lãcomiei.
- Sã citim ºi sã meditãm din Evanghelie pagina cu ispitirea lui Isus din pustiu (Mt 4,1-11).

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031