Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a XII-a - 12 mai

URA

Sfântul Ignaþiu de Loyola a primit într-o zi un bilet pe care era scris: "Vã urãsc aºa de mult, încât aº vrea sã vã ard". A rãspuns îndatã ºi fãrã premeditare: "ªi eu aº vrea sã vã ard, dar de iubire dumnezeiascã".

Iatã ura ºi iubirea. Se opun în mod direct. Ura este contrarã iubirii. A urî înseamnã a vrea rãul. Cine urãºte o persoanã vrea rãul acelei persoane. îl putem urî pe Dumnezeu, dar ºi pe aproapele.

Este o urã duºmãnoasã: când cineva urãºte un duºman sau pe cel care a fãcut rãu, sau îi poate face rãu.

Este o urã de dezgust: când cineva urãºte numai rãul (necinstea, cruzimea), care se vede la persoanã. Aceastã urã este faptã bunã.

Ura ucigãtoare

Ura duºmãnoasã, în adâncul ei, este ucigaºã. în mod real. Cu adevãrat! Mulþi creºtini se îngrozesc numai la pronunþarea poruncii a cincea a lui Dumnezeu: "Sã nu ucizi". Duhovnicul care ar întreba dacã ai omorât pe cineva, ar auzi imediat un NU rãspicat ºi repetat.

Dar poate cã aproape toþi creºtinii se gândesc cã poþi ucide un om numai înfingându-i un pumnal între coaste, sau descãrcându-i un glonte în inimã, prin urã.

Ura te face sã tinzi spre distrugerea altuia ºi poate ajunge ºi la violenþã extremã. în orice caz, este suficientã ura în inimã ºi uciderea deja existã, chiar fãrã violenþã extremã.

Isus a spus clar: "Din inimã vin omorurile" (Mt 15,19). Ura faþã de o persoanã este crimã, aºa cum ºi dorinþa necuratã faþã de o femeie este deja un adulter sãvârºit "în inimã" (Mt 5,28).

Ce sã spunem despre crimele legalizate prin legea avortului? Copii nenãscuþi ºi lipsiþi de apãrare sunt loviþi miºeleºte în sânul matern, uciºi fãrã botez, lipsiþi de Paradis, destinaþi pentru Limbul veºnic. Ce lanþ de nenorociri sãvârºeºte mâna ucigaºului!

Nu mai micã urã împotriva vieþii ºi împotriva "Dumnezeului celor vii, nu al celor morþi" (Mc 12,27) are în inimã cel care recurge la mijloace anticoncepþionale (pilulã etc.), care face sã se sãvârºeascã "ucideri anticipate", cum au fost definite. Cine poate mãsura toatã ura ucigaºã rãspânditã în lume ºi care lucreazã prin avorturi ºi anticoncepþionale?

Dacã Rahela plângea asupra poporului sãu pentru copiii care nu mai erau (Gen 31,15), care nu va fi sfâºierea Maicii Domnului în faþa urii criminale care bântuie pe tot pãmântul?

Dacã iubirea este perfecþiunea omului, ura este perversiunea omului.

Numai iubire

Creºtinii nu pot sã urascã pe nici un om, pentru cã "cine spune cã-l iubeºte pe Dumnezeu ºi-l urãºte pe fratele sãu este un mincinos (1In 4,20).

Nu numai atât: "dacã vii sã oferi darul tãu la altar ºi acolo îþi aminteºti cã fratele tãu are ceva împotriva ta, lasã acolo darul tãu, în faþa altarului, ºi mergi mai întâi de te împacã cu fratele tãu, apoi întoarce-te ºi prezintã darul tãu (Mt 5,23-24).

Creºtinii nu pot sã-i urascã nici chiar pe duºmanii lor. Trebuie însã sã-i iubeascã, suferind. "Iubiþi pe duºmanii voºtri; faceþi bine celor ce vã urãsc, binecuvântaþi-i pe cei ce vã blestemã, rugaþi-vã pentru cei care vã calomniazã, celui ce te loveºte pe un obraz, întoarce-i-l ºi pe celãlalt" (Lc 6,27-29).

Nu mai trebuie sã spunem cã aceastã iubire faþã de duºmani "este lucrul cel mai mare", dupã cum spunea sfântul Augustin, ºi este un eroism fãrã de egal. El nu corespunde desigur cu înclinaþiile noastre naturale. în Vechiul Testament se spunea: "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" (Ex 21,24). Era legea talionului, lege de fier ºi necruþãtoare. Dar Isus a intervenit ºi a curãþit totul. "Aþi auzit ce s-a spus: sã iubeºti pe aproapele tãu ºi sã urãºti pe duºmanul tãu. Dar eu vã spun: iubiþi pe duºmanii voºtri, rugaþi-vã pentru cei care vã prigonesc, ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru, care este în ceruri; pentru cã face sã rãsarã soarele sãu ºi peste cei buni ºi peste cei rãi, ºi face sã plouã ºi peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. Cãci dacã iubiþi numai pe cei ce vã iubesc, ce rãsplatã veþi avea? Oare nu fac la fel ºi pãgânii? Fiþi deci desãvârºiþi, precum ºi Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit" (Mt 5,43-48).

Iertarea creºtinã

Din pãcate, noi spunem uºor cu buzele cuvintele din rugãciunea Tatãl nostru: "ºi ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri" (Mt 6,12). Dar cu inima de câte ori iertãm într-adevãr pe cei care ne-au fãcut rãu?

A nu rãspunde la salut, a nu-i adresa nici un cuvânt, a nu mai vrea sã avem de a face cu cutare persoanã... sunt lucruri frecvente între creºtini.

Când sfântul Iosif Cafasso voia sã convingã un întemniþat sã renunþe la orice urã împotriva duºmanilor sãi, încerca sã-l facã sã rosteascã Tatãl nostru pentru acel agresor. Dupã cuvintele "ºi ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri", Sfântul îl întrerupea ºi îl întreba dacã le-a spus din toatã inima. La rãspunsul afirmativ se bucura cu cel închis pentru generozitatea lui în a ierta. Dacã însã rãspunsul era negativ, sfântul Iosif îi spunea cã avea nevoie de mai mult curaj ca sã cearã de la Dumnezeu sã fie aspru cu ei, aºa cum el se arãta aspru cu ceilalþi.

Aºa este ºi pentru noi. Zadarnic apelãm. Aºa cum iertãm vom fi iertaþi ºi noi, pentru cã Isus a spus: "Iertaþi ºi veþi fi iertaþi... va fi folositã pentru voi aceeaºi mãsurã pe care aþi folosit-o pentru alþii" (cf. Lc 6,37-38). Depinde de noi, deci, sã obþinem o iertare totalã de la Dumnezeu.

Pretexte ºi scuze

ªi totuºi, pare de necrezut, dar este foarte adevãrat cã noi adesea invocãm orice scuzã pentru a nu ierta, cu toate cã constatãm cã Dumnezeu este totdeauna gata sã ne ierte, cã Maica Domnului ne iubeºte mereu, pe noi, care avem o rãutate nesecatã.

Un brav predicator a adunat laolaltã toate scuzele deºarte, care de obicei se invocã pentru a nu ierta, Iatã-le: -

Eu nu reuºesc sã-mi înving antipatia pe care o simt în a ierta acea (cutare) persoanã. -

Exagerare - rãspunde sfântul Ieronim. Dumnezeu nu porunceºte lucruri imposibile. -

Dar mi-a fãcut atâta rãu! -

Nu trebuie sã iertãm pe cei care ne fac bine. -

M-a ruinat, propriu-zis a încercat sã-mi distrugã toatã averea. -

Fie ºi aºa! Dar crezi oare cã, alimentând în inimã atâta urã, câºtigi ceva? Pentru a te consola de relele suferite, mai adaugi un altul ºi încã foarte mare, pentru cã Isus a spus clar cã acela care nu iartã nu va fi iertat. -

Dar ce va spune lumea? -

Va spune cã eºti un creºtin!... -

Dar onoarea mea? -

Cea mai mare onoare pentru un creºtin este sã fii ºi sã te comporþi ca un fiu al lui Dumnezeu, care este nemãrginit de milostiv. -

Dar acea persoanã chiar nu meritã iertarea mea... -

Se poate, dar iertarea ta a meritat-o Isus Cristos! -

Dar acea persoanã va profita de iertarea mea pentru a deveni mai rea. -

Bine, dar tu vei deveni mai bun!

Bine pentru rãu

Nu numai cã trebuie sã iertãm, dar trebuie sã rãsplãtim rãul cu binele.

"Nu vã lãsaþi învinºi de rãu, dar învingeþi rãul cu binele" (Rom 12,21). Aºa face Dumnezeu, care continuã sã dãruiascã viaþã celui care îl ofenseazã.

Aºa face ºi Maica Domnului, care continuã sã iubeascã pe cel care o face sã plângã.

ªi sfinþii ne-au lãsat exemple minunate de biruinþã a iubirii asupra urii.

Când ucigaºul sfintei Maria Goretti s-a prezentat la mama sfintei pentru a-i cere iertare, a auzit rãspunzându-i-se: "Cum aº putea sã nu te iert ºi eu, când Maneta mea deja te-a iertat?" De fapt, eroica fecioarã ºi martirã, cu puþin timp înainte de a muri, l-a iertat din inimã pe cel care a omorât-o ºi, arãtându-i-se dupã moarte, i-a spus cã-l vrea cu dânsa în Paradis.

Aceasta a fost "rãzbunarea" sfinþilor!

Sfintei Ioana Francisca de Chantal i-a fost omorât soþul la o expediþie de vânãtoare. Ea a suferit groaznic, dar a ºtiut sã ierte într-atât, încât a voit sã fie naºa de botez pentru un copil al ucigaºului. Ce lecþie pentru noi, care suntem în stare sã nu mai privim în faþã o persoanã pentru o simplã nedreptate.

Sfântul Maximilian Kolbe, îndrãgostitul pânã la nebunie de Neprihãnita, în lagãrul urii de la Auschwitz îi îndemna pe fraþii sãi de suferinþã sã învingã ura prin iubire, pentru cã - spunea el - "numai dragostea creeazã". ªi el dobândea aceastã iubire de la Neprihãnita, "Maica frumoasei iubiri".

Practicã

- Citeºte ºi mediteazã parabola slujitorului neiertãtor (Mt 18,21-35).
- Oferã ziua pentru toþi cei care au provocat avorturi sau folosesc anticoncepþionale.
- Recitã sfântul Rozariu pentru un duºman al tãu.


Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031