Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a XXI-a - 21 mai

SFÂNTA SPOVADÃ

Sacramentul Spovezii ne este prezentat în întregime în parabola fiului risipitor (Lc 15,11-24).

Pãcatul, cãinþa, iertarea: omul care pãcãtuieºte, pãcãtosul care se cãieºte, Dumnezeu care iartã. Sunt trei realitãþi înlãnþuite ale milostivirii lui Dumnezeu.

Spovada este remediul pãcatului, este mângâierea pãcãtosului, este îmbrãþiºarea lui Dumnezeu, faþã de fiul care se întoarce.

Nu existã un Sacrament mai uman decât acesta, pentru cã îl urmãreºte pe om ºi îl înalþã din slãbiciunile sale ºi din mizeriile zilnice, prezentându-i de fiecare datã chipul pãrintesc al lui Dumnezeu Tatãl, care este fericit sã-i ierte pe fiii sãi, pentru cã îi vrea mântuiþi: "Nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la purtarea sa ºi sã trãiascã" (Ez 33,11).

"Cãrora le veþi ierta..."

Iertarea pãcatelor ne-o dã Dumnezeu prin slujitorii sãi de pe pãmânt, preoþii. Lor le-a dat Isus porunca sa: "Cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate, cãrora le veþi þine, vor fi þinute (In 20,33).

De câte ori? Totdeauna, numai sã aibã dispoziþia necesarã. Mila lui Dumnezeu nu are margini (Mt 18,22). «Milostivirea lui Dumnezeu este atât de mare - a scris sfântul Ioan Gurã de Aur - încât nici o limbã nu poate s-o exprime ºi nici o minte nu poate s-o înþeleagã...! De aceea sfântul Isidor a putut afirma cu siguranþã: "Nu este nici un pãcat atât de mare, care sã nu poatã fi iertat la Spovadã!"

Preamãrit sã fie Dumnezeu pentru milostivirea sa nemãrginitã!

Ce sã spunem de bucuria Maicii Domnului, când ne apropiem de Sacramentul Spovezii? Tocmai Ea, Neprihãnita Fecioarã, prea strãlucitoare de curãþie ºi de har nu poate decât sã iubeascã nespus de mult acest sacrament, care ºterge pãcatul ºi face sã strãluceascã sufletele fiilor Ei. Cu siguranþã fiecare spovadã este un har al Inimii de Mamã a Mãriei, care vrea sã vadã sufletele fiilor asemãnãtoare cu al Ei, spre bucuria lui Isus.

"Maica Domnului mi-ajunge!"

Fericita Angela de Foglino, când era tânãrã, o datã, a fãcut o spovadã rea, ascunzând unele pãcate, de ruºine. S-a târât astfel câtva timp, trãind în remuºcãri groaznice, tulburare ºi nefericire. în sfârºit, într-o zi, s-a zguduit; s-a aruncat în faþa unei icoane a Maicii Domnului ºi a rugat-o cu hohote de plâns: "Maica mea, mi-ajunge, nu vreau sã mai trãiesc aºa! Chiar astãzi voi spune totul duhovnicului meu...!" ªi a primit harul sã o facã. Era ºi timpul! Apoi a înaintat printr-o viaþã de pocãinþã asprã, care a ajutat-o mult sã se transforme ºi sã ajungã la culmea celor mai înalte experienþe ale vieþii creºtine (mistice).

Sã nu ne îndoim niciodatã ºi sã nu ezitãm a alerga la Maica Domnului pentru a dobândi harul unei spovezi bune.

"Spovada bunã este baza perfecþiunii", spune sfântul Vincenþiu de Paoli. De la spovadã se pleacã ºi se ia avânt spre cele mai înalte acþiuni ale spiritului. ªi invers: rãrirea sau absenþa de la spovadã ne fac sã dãm înapoi spre "calea largã ºi comodã, care duce la pieire" (Mt 7,13).

"Dacã te acuzi, Dumnezeu te scuzã"

Pare de necrezut ºi totuºi sunt mulþi creºtini care nu preþuiesc sau fug de sacramentul Spovezii. Nu ar avea decât de câºtigat, dar în schimb nu se preocupã deloc. Sunt gata sã meargã la medic pentru orice micã indispoziþie a trupului ºi în schimb neglijeazã mântuirea sufletului lor, ca ºi cum nu ar fi nimic! Poate nu cunosc marile binefaceri ale acestui Sacrament sau îl privesc numai sub aspectul cel mai greu: acuzarea pãcatelor proprii. Trebuie însã sã considerãm roadele imense pe care ni le dã Spovada.

În viaþa Sfântului Anton de Padova se povesteºte cum, într-o zi, un mare pãcãtos, dupã ce i-a ascultat o predicã, a venit sã se spovedeascã la el. Cãinþa pãcãtosului era atât de vie, încât îl împiedica sã vorbeascã din cauza hohotului de plâns. Atunci sf. Anton i-a zis: "Du-te, fiule, scrie pãcatele tale ºi apoi întoarce-te!"

Penitentul a plecat, a scris pãcatele pe o foaie, s-a întors la sfânt ºi i-a citit lista pãcatelor. Care nu i-a fost mirarea când, dupã ce a terminat de citit, foaia a rãmas albã, fãrã nici o urmã de scris! latã imaginea sufletului care se întoarce curat de la Spovadã.

Spune sfântul ]Augustin: "Când omul descoperã pãcatele sale, Dumnezeu le acoperã; când omul le ascunde,

Dumnezeu le descoperã; când omul le recunoaºte, Dumnezeu le uitã."

ªi mai clar este sfântul Francisc de Assisi în aceastã scurtã frazã: "Dacã te scuzi, Dumnezeu te acuzã; dacã te acuzi, Dumnezeu te scuzã."

De altfel, continuã sfântul Augustin: "Este de preferat sã suportãm o ruºine uºoarã în faþa unui singur om, decât sã te vezi acoperit de o ruºine nespusã în faþa a nenumãraþi martori în ziua Judecãþii!"

Acelaºi gând îl spunea ºi Padre Pio din Pietrelcina penitenþilor sãi. ªi aºa este.

Trei icoane

De aceea, sfântul Carol Boromeu, înainte de a se spovedi, se oprea sã mediteze la trei icoane pe care le pusese în capela sa.

Prima imagine reprezenta Iadul cu cei osândiþi la chinuri groaznice; aceasta îl ajuta sã trezeascã în suflet o teamã mântuitoare.

A doua imagine reprezenta Paradisul, cu cei fericiþi, extaziaþi de bucurie; aceasta îl ajuta sã fie hotãrât sã fugã de pãcat pentru a nu pierde Paradisul.

A treia imagine reprezenta Calvarul cu Isus Rãstignit ºi Maica Domnului îndureratã; aceasta îi umplea inima de o durere vie din cauza suferinþelor pricinuite lui Isus ºi Mãriei prin pãcate, îndemnându-l la hotãrâre tare de a rãmâne credincios ºi plin de iubire.

A ne spovedi în felul acesta înseamnã nu numai a ne purifica de pãcate, ci ºi a ne îmbogãþi ºi a creºte de fiecare datã în viaþa harului.

ªi când te gândeºti cã sfântul Carol Boromeu se spovedea în fiecare zi!

Sã ne spovedim sãptãmânal

Dacã fiecare spovadã este o comoarã de har, pentru cã spalã sufletul meu în Sângele lui Isus, purificându-l "de faptele morþii" (Ev 9,14), este clar cã trebuie sã ne folosim de ea cu mare sârguinþã ºi cât mai des!

ªi atunci, cât de des sã ne spovedim?

Regula de aur a vieþii creºtine este spovada sãptãmânalã.

Mulþi sfinþi, e adevãrat, se spovedeau de mai multe ori pe sãptãmânã ºi chiar zilnic. Aºa fãceau: sf. Toma de Aquino, sf. Vincenþiu Ferreri, sf. Francisc de Sales, sf. Pius X... Dar dacã noi nu suntem în stare de aºa ceva, nu trebuie sã lãsãm sã treacã sãptãmâna fãrã a ne spãla sufletul în Sângele lui Isus.

Cât de punctual nu era la spovada sãptãmânalã sf. Maximilian M. Kolbe!

Sã ne propunem în mod serios ºi noi aceastã regulã ºi s-o þinem cu fidelitate; fiecare spovadã e un har de la Maica Domnului, Maica Milei! ªi dacã ea la Lourdes ºi la Fatima a recomandat atât de mult pocãinþa, sã ne amintim cã cea mai mare ºi mântuitoare pocãinþã e cea sacramentalã: spovada deasã.

Mai ales, însã, trebuie sã ne spovedim cât mai repede, când am avut nefericirea sã sãvârºim un pãcat de moarte. Sã nu ne mulþumim numai cu actul de cãinþã ºi sã nu îndrãznim a primi sfânta Împãrtãºanie fãrã ca înainte sã ne spovedim pãcatul de moarte, pentru cã sãvârºim un sacrilegiu groaznic: "Ne mâncãm propria osândã" (1Cor 11,29).

ªi ar fi, într-adevãr, o nebunie sã mergi sã faci un sacrilegiu, având la îndemânã sacramentul milostivirii: spovada.

Maica Domnului sã nu ne lase sã facem aceasta niciodatã!

Practicã

- Sã ne propunem a ne spovedi sãptãmânal.
- Sã cerem iertare pentru toate spovezile rele.
- Sã meditãm parabola fiului risipitor (Lc 15,11-32).

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031