Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a III-a - 3 mai

TIMPUL PENTRU A NE MÂNTUI

Sfântul Paul spunea: "Iatã acum timpul potrivit". Pe pãmânt Dumnezeu mi-a dat timpul pentru a mã mântui ºi sfinþi. El vrea ca toþi sã se mântuiascã (1Tim 2,4), vrea sfinþirea noastrã (1Tes 4,3) ºi ne dã posibilitatea s-o facem de-a lungul perioadei de timp hotãrâtã pentru viaþa noastrã pãmânteascã.

Durata timpului poate sã fie mai lungã sau mai scurtã. Sfântul Dominic Savio s-a sfinþit trãind numai 15 ani. Sfântul Alfons de Liguori trãind 91 de ani. Mãsura timpului este în mâinile lui Dumnezeu, "stãpânul vieþii ºi al morþii" (Înþ 16,13). Nouã ne revine numai datoria de a folosi timpul nostru în scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat, adicã: pentru a-l cunoaºte, a-l iubi ºi a-l sluji în aceastã viaþã ºi apoi de a ne bucura de El în Paradis - dupã cum ne învaþã catehismul sfântului Pius al X-lea.

Aceasta înseamnã "sã sãvârºeºti binele cât mai ai timp", dupã cum ne recomandã sfântul Paul (Gal 6,10). Toate trebuie sã ne slujeascã sã ajungem la fericirea veºnicã a Paradisului, care constã în vederea fericitoare a lui Dumnezeu. Altfel lucrãm în zadar, cu pierderi nenumãrate de merite ºi energii.

Un bãtrân pustnic a fost întrebat odatã ce vârstã are: "Am 50 de ani", a rãspuns.
"Nu se poate! - a rãspuns vizitatorul. - Aveþi, desigur, mai mult de 70 ..."
"Este adevãrat - a rãspuns pustnicul. Etatea mea ar fi de 75 de ani, dar primii 25 de ani nu-i socotesc, pentru cã i-am petrecut departe de Dumnezeu".

"La ce-mi foloseºte...?"

Sfântul Bernard spunea: "Orice timp nefolosit pentru Dumnezeu este pierdut".

De aceea sfântul Alois Gonzaga, ca mulþi alþi sfinþi, s-a hotãrât sã se întrebe înainte de orice faptã: "Ce-mi foloseºte aceasta pentru veºnicie?..." ªi, reflectând mai profund, a înþeles bine cã meritã sã renunþe la stãpânirea unui principat ºi la un viitor de glorii pãmânteºti, pentru a se consacra cu totul lui Isus ºi pentru a câºtiga slava cereascã, consumându-se de iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele.

Sfântul Alfons Maria de Liguori s-a obligat chiar printr-un vot deosebit: de a nu pierde nici o clipã. ªi l-a îndeplinit cu un eroism miºcãtor. Când scria ore în ºir acele pagini de învãþãturã ºi de evlavie care au luminat atâtea suflete, dacã uneori îl durea capul, cu o mânã îºi apãsa fruntea cu o piatrã ºi cu cealaltã continua sã scrie.

Dacã am voi sã examinãm folosirea timpului nostru ºi scopul faptelor noastre, oare nu este adevãrat cã ar trebui sã ne parã rãu?

Cât timp risipit! Poate cã suntem gata sã spunem cã nu avem timp nici pentru câteva minute de rugãciune dimineaþa ºi seara, sau pentru a spune sfântul Rozariu (15 minute), sau pentru a face o faptã bunã..., ºi apoi nu observãm cã pierdem în fiecare zi ore întregi din timpul liber în faþa televizorului sau la cinema, în baruri sau pe strãzi, la stadioane, în fum, cântece ºi vorbãrie...! Astfel folosesc timpul liber mulþi creºtini!

Culeg ce semãn

Ce sã spunem apoi despre scopul supranatural pe care ar trebui sã-l aibã faptele noastre? Muncim numai pentru câºtig. Facem toate numai din interes. Lucrãm numai pentru remuneraþie. ªi ce grabã fulgerãtoare când e vorba de a ne plânge de neajunsuri, de suferinþe sau pierderi! Totul este calculat. Toate trebuie sã ne dea cel mai mare randament ºi cea mai mare plãcere, cu cel mai mic efort. Poate în comportãrile noastre nu este niciodatã nici mãcar un suflu de iubire faþã de Dumnezeu, nici cel mai mic semn de intenþie supranaturalã, nici o miºcare de înãlþare spre un scop mai înalt, pentru care creºtinul trebuie sã lucreze. "Fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva, faceþi toate pentru slava lui Dumnezeu" (1Cor 10,31).

Ce vom face în faþa lui Dumnezeu? Dacã e adevãrat cã într-o zi vom da socotealã chiar ºi de "orice cuvânt zadarnic" (Mt 12,36), cu atât mai mult vom da socotealã pentru orice minut pierdut. într-un interval de un minut putem face diferite acte de iubire faþã de Dumnezeu. Astfel fãcea, de exemplu, sfânta Bertilla Boscardin, care trecea prin saloanele spitalului rugându-se cu evlavie rugãciuni scurte pline de iubire. Noi, însã, trecem de la o faptã la alta, dintr-un loc în altul, preocupaþi numai de interesele noastre. Dar sã nu ne înºelãm: "ceea ce omul va fi semãnat, aceea va ºi culege" (Gal 6,8). Dacã vom umple timpul nostru cu fapte pentru Dumnezeu, vom culege într-o zi vederea fericitoare a lui Dumnezeu; altfel, vom alege suferinþele Purgatoriului, sau, fereascã Dumnezeu, iadul veºnic.

Un exemplu frumos

Sã privim la un exemplu de sfânt contemporan cu noi: fericitul Iosif Moscati, mare medic din Napoli. Nu a trãit mult, dar ºi-a umplut timpul sãu cu fapte într-adevãr nobile ºi sfinte.

În fiecare zi, el îºi începea ziua de muncã la 5 dimineaþa, cu douã ore de rugãciune reculeasã ºi plinã de zel; îºi fãcea meditaþia, lua parte la sfânta Liturghie, primea sfânta Împãrtãºanie ºi fãcea o îndelungatã mulþumire.

Fãrã aceste douã ore, ºi mai ales fãrã sfânta Împãrtãºanie, el spunea cã nu are curajul sã intre în salonul medical pentru a-i vizita pe bolnavi.

Îndatã dupã cele douã ore de rugãciune, mergea pe uliþele vreunui cartier al vechiului Napoli, cobora în vreun demisol sau se urca în vreo mansardã, pentru a vizita gratuit bolnavi sãraci ºi pãrãsiþi.

κi continua apoi dimineaþa cu predarea cursurilor ºi cu vizitele medicale la spital.

Înainte de a da un diagnostic, în momentele grele, îºi punea mâna în buzunar, strângea în mânã pentru un moment sfântul Rozariu ºi se recomanda sfintei Fecioare Maria. În timpul vizitelor medicale nu era mai puþin preocupat de a recomanda bolnavilor sã aibã grijã de sufletele lor, dându-le sfaturi ºi înºtiinþãri concrete... cum ar fi de a se spovedi ºi împãrtãºi. La amiazã, când suna pentru îngerul Domnului, chiar dacã era în salonul medical, recita regulat îngerul Domnului, invitând pe toþi cei prezenþi sã se uneascã cu el în rugãciune.

Dupã amiazã continua vizitele medicale acasã, pânã la apusul soarelui. încheia ziua cu vizita la Preasfântul Sacrament, recitarea sfântului Rozariu ºi rugãciunea de searã.

A murit în timp ce fãcea vizitele medicale, iubind trupurile ºi sufletele bolnavilor, latã un creºtin adevãrat care "sãvârºea binele cât a avut timp" (Gal 6,10).

Practicã


- Sã începem ºi sã încheiem ziua cu rugãciunea de dimineaþã ºi de searã.
- Sã ne mortificãm mai ales ochii ºi limba, pentru a nu risipi timpul prin curiozitate ºi vorbãrie.
- Sã ne rugãm, în loc sã vorbim fãrã trebuinþã.

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031