Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a IV-a - 4 mai

MOARTEA

Trecere: trebuie sã trãim mereu în harul lui Dumnezeu pentru cã nu ºtim când vom muri.

Moartea este poarta vieþii veºnice. Prin ea se intrã în viaþa de dincolo. Este o trecere obligatorie. "Destinul omului este sã moarã" (Evr 9,27). Un destin care poartã pecetea pãcatului strãmoºesc. "Moartea este plata pãcatului" (Rom 6,23). De aceea este un lucru înfiorãtor sã mori. ªi moartea ne dovedeºte cu cruzime cât de adevãrat este Cuvântul lui Dumnezeu: "Adu-þi aminte, omule, cã praf eºti ºi în praf te vei întoarce!" (Gen 3,19).

Însã, prin rãscumpãrarea sãvârºitã de Isus, moartea în starea harului lui Dumnezeu este garanþia mântuirii veºnice; pentru sfinþi, moartea este intrarea în Paradis. Sf. Pavel pare cã strigã de bucurie când scrie: "Pentru mine moartea este un câºtig" p. 1,21). Pentru aceasta, Sf. Thomas Morus, osândit la moarte de cãtre eretici, în ziua execuþiei a voit sã îmbrace haina cea mai frumoasã ºi cea mai scumpã. ªi Sf. Carol Boromeu a cerut sã i se picteze o icoanã despre moarte, care reprezenta un muribund plin de seninãtate; alãturi, un înger luminos cu o cheie de aur în mânã, gata sã deschidã poarta Paradisului. Ce mare har este de a muri ca un sfânt! "Scumpã este înaintea lui Dumnezeu moartea sfinþilor sãi!" (Ps 115,15).

Când? Cum? Unde?

Moartea este lucrul cel mai sigur, dar nu ºtim când, cum ºi unde va veni. Pot muri în sânul mamei sau la 100 de ani; pot muri în patul propriu, sau în mijlocul unei strãzi. Seara nu suntem siguri cã vom revedea soarele; nici dimineaþa nu suntem siguri cã vom ajunge seara.

Suntem siguri numai de acest lucru: "Nu ºtim nici ziua, nici ceasul" (Mt 25,13); moartea "va veni ca un hoþ în timp de noapte" (1Tes 5,2), adicã pe ascuns, pe neaºteptate. De aceea Isus ne atenþioneazã hotãrât: "Fií gata, pentru cã în ceasul în care nu vã gândiþi Fiul Omului va veni" (Lc 12,40).

Cât de mare trebuie sã fie necugetarea noastrã, dacã nu voim sã ne gândim la moarte, pentru cã - dupã cum se zice - ne-ar întrista viaþa! ªi nu ne gândim cã în felul acesta ne asemãnãm cu struþii, care îºi bagã capul în nisip, pentru a nu vedea primejdia care-i ameninþã.

Cât de mare tragedie este o moarte rea! O vom înþelege în veºnicie. Diavolul ºtie prea bine cât de mântuitor este gândul la moarte. De aceea face sã fie considerat ca o prevestire rea, þinându-ne nepãsãtori ºi distraºi în mijlocul viciilor ºi pãcatelor.

La Sf. Pãrinte Papa Pius al Xl-lea s-a prezentat într-o zi o doamnã, care i-a cerut o amintire personalã. Papa se afla pe stradã. A observat cã este îmbrãcatã într-un lux monden. S-a aplecat la pãmânt, a adunat puþin praf ºi a fãcut pe fruntea doamnei un semn al crucii, spunând: "Aminteºte-þi cã eºti praf ºi în praf te vei întoarce". Nu putea sã-i dea o amintire mai personalã.

A fi totdeauna gata!

Noi putem sã umplem zilele noastre cu munca, cu distracþii, cu sex, cu politicã, cu sport, cu fumat, cu televizor etc. Trãim zãpãciþi ºi înlãnþuiþi de tensiunea câºtigului, a plãcerii, a succesului ºi nu ne preocupãm deloc cã în acest timp mergem "acolo unde sunt îndreptaþi toþi" (Gen 23,14), spre veºnicie. Realitãþile pãmânteºti, afacerile temporale, sãnãtatea trupului, lucrurile temporale ne subjugã, ne adorm într-o letargie spiritualã, care poate sã fie fatalã. Isus ne-a recomandat de multe ori în Evanghelie sã facem în aºa fel încât sã fim gãsiþi din punct de vedere spiritual treji ºi muncind pentru împãrãþia cerurilor: "Fericiþi acei slujitori, pe care stãpânul, venind, îi va gãsi veghind." (Lc 12,37).

A fi "treji", a fi "gata" înseamnã, mai presus de toate, a trãi totdeauna în harul lui Dumnezeu, evitând pãcatul de moarte, sau cerând imediat iertare ºi spovedindu-ne cât mai repede posibil, dacã am avut nefericirea de a cãdea. Sf. Ioan Bosco spune tinerilor sãi sã meargã sã-l trezeascã chiar ºi la ora 2 noaptea, ca sã se spovedeascã îndatã, de ar fi cãzut în pãcatul de moarte. Aceasta trebuie sã fie prima ºi cea mai importantã preocupare a fiecãrui creºtin: în orice moment ar veni moartea cu "secerea" sa necruþãtoare (Ap 14,19), trebuie sã ne gãseascã în harul lui Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu este ca untdelemnul candelelor din parabola celor zece fecioare. Cele cinci fecioare înþelepte, care aveau untdelemn în candele, au intrat cu Mirele la ospãþul de nuntã; cele cinci fecioare necugetate, în schimb, au fost excluse de la ospãþul de nuntã, pentru cã aveau candelele fãrã untdelemn. "Nu vã cunosc" - a fost cuvântul înfricoºãtor pe care Domnul li l-a spus. (Mt 25,1-3). Sã ne gândim însã la moartea Sf. Benedict. Când ºi-a dat seama cã a venit momentul trecerii la cealaltã viaþã, Sf. Patriarh a voit sã fie susþinut în picioare de doi cãlugãri ºi stãtea astfel cu braþele ridicate, în actul "de a merge în întâmpinarea Mirelui" (Mt 25,6).

"În ceasul morþii noastre"

De la Sf. Fecioarã Maria trebuie sã cerem harul unei morþi bune. Acest har este atât de important, încât Biserica ne pune sã-l cerem la sfârºitul fiecãrei "Bucurã-te, Marie": "roagã-te pentru noi acum ºi în ceasul morþii noastre". Fericitã moartea aceluia care a iubit-o pe Maria, a aceluia care o cheamã într-ajutor pe Maria! Sf. Maria Magdalena Sofia Barat spunea cã "moartea unui adevãrat evlavios faþã de Maria este o sãriturã a unui copil în braþele Mamei." ªi Sf. Bonaventura a scris cã a muri "cu pioasa invocare a Sfintei Fecioare, este semnul mântuirii."

Când Sfântului Ioan Bosco i-a apãrut Sf. Dominic Savio, mort cu câteva zile mai înainte, i-a adresat aceastã întrebare:
- Spune-mi, Dominic, care a fost cel mai mângâietor lucru pentru tine, în clipa morþii?
- Don Bosco, ghiceºte dumneata!
- Poate gândul cã ai pãzit bine crinul curãþiei?
- Nu.
- Poate gândul pocãinþelor fãcute în timpul vieþii?
- Nici acesta.
- Atunci sã fi fost conºtiinþa liniºtitã... lipsitã de orice pãcat?
- Acest gând mi-a ajutat, dar lucrul cel mai mângâietor pentru mine, în ceasul morþii, a fost gândul cã am fost evlavios faþã de Maica Domnului!... Spune-o tinerilor ºi recomandã-le cu stãruinþã evlavia faþã de Maica Domnului!

Practicã

- Sã oferim ziua pentru muribunzi.
- Sã trãim ca ºi cum ar fi ultima zi din viaþã.
- Sã citim ºi sã meditãm parabola celor zece fecioare (Mt 25,1-13).

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031