Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a V-a - 5 mai

JUDECATA LUI DUMNEZEU

Meditarea despre judecata lui Dumnezeu este atât de mântuitoare pentru om, încât sfântul Augustin ajunge sã spunã: "Dacã creºtinii n-ar auzi altã predicã decât aceea despre Judecata lui Dumnezeu, aceasta singurã ar fi de ajuns sã-i facã sã pãzeascã Evanghelia ºi sã trãiascã cu sfinþenie în har."

ªi, într-adevãr, nu s-ar schimba oare atâtea comportãri de-ale noastre, dacã adesea am avea curajul de a ne întreba: "Cum aº vrea sã mã gãseascã acum Judecata lui Dumnezeu?" Aceastã recomandare ne este fãcutã ºi de sfântul Iacob: "Aºa sã vorbiþi ºi sã lucraþi, ca ºi cum aþi fi început a fi judecaþi" (Iac 2,12).

"Judecata lui Dumnezeu va fi o adevãratã judecatã ºi va preamãri fãrã sfârºit dreptatea lui Dumnezeu, care va cântãri orice faptã, oricât de ascunsã, fie bunã, fie rea" (Qoh 12,14). "La judecata lui Dumnezeu vom apãrea aºa cum am fost, fãrã prefãcãtorii sau simulãri, cu toate vinovãþiile noastre cele mai ascunse ºi mai ruºinoase. Nimic nu va scãpa de ochiul lui Dumnezeu, nici o slãbiciune, nici o vorbã zadarnicã" (Mt 12,36).

Câtã ruºine!...

Dacã nu vom muri ca niºte sfinþi, mare, într-adevãr, va fi ruºinea pe care o vom simþi. Sfântul Ieronim a scris cã îi venea sã tremure din toatã fiinþa când se gândea la Judecata lui Dumnezeu ºi la hotãrârile ei.

"La sfârºitul anului ºcolar - scria slujitorul lui Dumnezeu, Dolindo Ruotolo - fiecare elev se prezintã în faþa examinatorilor pentru a fi întrebat... La fel se întâmplã ºi cu sufletul: cel pãcãtos ºi împietrit în rãu, este osândit la iad; sufletul lânced e trimis în purgatoriu, pentru a repara ºi ispãºi greºelile sale; sufletul cu totul curat este primit în slava ºi fericirea paradisului."

Deci sã ne amintim adesea de înºtiinþarea lui Isus: "Vegheaþi ºi rugaþi-vã tot timpul, ca sã vã învredniciþi de a scãpa de pedepsele viitoare ºi sã puteþi apãrea fãrã teamã înaintea Fiului Omului" (Lc 21,36).

La Judecata lui Dumnezeu va fi adevãrata "dare de seamã" (1Cor 16,2), fãrã drept de apel ºi absolut dreaptã. Sfântul Augustin ne spune cã "diavolul va fi cel mai înfocat acuzator al sufletului nostru" (cf. Ap 12,10).

Doamne, - va spune diavolul - acest suflet nu a pãzit poruncile legii Tale, ci pe ale mele. Dã-mi-l aºadar, pentru cã îmi aparþine."

Abia vom îndrãzni sã bâlbâim: "Doamne, sã-l urmezi pe diavol cerea mai puþinã ostenealã; legea Ta este prea asprã..."

"Nu-i adevãrat, nu-i adevãrat! - ne va insulta diavolul - Eu te fãceam sã lucrezi ºi duminica, pe când legea lui Dumnezeu îþi dãdea repaus, iar tu lucrai pentru mine. Eu te fãceam sã bei, chiar ºi când nu-þi mai era sete, ºi îþi fãceam rãu; prin beþie ai coborât mai jos decât animalele. Eu îþi porunceam sã dansezi, ºi tu, obosit de ºase zile de muncã, te epuizai dansând, pentru a mã face sã râd. Eu îþi sugeram o întâlnire îndoielnicã ºi tu îi pãrãseai pe ai tãi, chiar dacã era frig sau ploua sau ningea. Eu îþi ziceam sã risipeºti în vicii toatã sudoarea sãptãmânii ºi tu, care nu dãdeai un ban de pomanã, cheltuiai în localuri, cu prietenii, necesarul pentru susþinerea familiei. Mai uºor nu era jugul meu! ªi totuºi tu l-ai preferat jugului lui Dumnezeu!..."

La cine vom alerga?

Judecata lui Dumnezeu o pregãtim noi înºine cu viaþa noastrã. Dupã cum va fi fost viaþa noastrã, aºa va fi Judecata lui Dumnezeu. "Fiecãruia i se va da dupã faptele sale", ne spune Isus (Mt 16,27).

Dar dacã faptele noastre nu vor fi fost conforme cu Evanghelia, adicã totul din iubire faþã de Isus ºi faþã de fraþi (Mt 25,31-46), la cine vom mai putea alerga în acel moment, care va fi fulgerãtor, ca o "clipire din ochi" (1Cor 15,52).

Înainte de acest moment, chiar acum trebuie sã ne îngrijim sã obþinem o judecatã mântuitoare. "Acum este timpul potrivit" (2Cor 6,2), este timpul milostivirii. Cât timp suntem în viaþã, putem sã obþinem belºugul milostivirii, alergând la sfânta Fecioarã Maria, "Maica Milei", cum o invocãm în "Bucurã-te, Reginã". ªi va fi un har special, dacã în chinurile de pe urmã ale vieþii vom putea alerga la Dânsa, mergând "cu încredere la tronul harului, pentru a obþine mila..." (Ev 4,16).

Sfântul Maximilian Kolbe spunea cã, chiar dacã am avea deja un picior în iad, numai s-o invocãm pe Neprihãnita, ea ne va dobândi mântuirea veºnicã.

Sfântul Gabriel al Maicii îndurerate, pe patul de moarte, în agonia sa, a suferit asalturi diavoleºti. A fost vãzut agitându-se puþin. Duhovnicul l-a binecuvântat ºi a crezut cã vrea sã-ºi schimbe poziþia. "Nu - a ºoptit sfântul - caut icoana sfintei Fecioare Maria. Icoana era pe pat, dar în cutele cuverturii, îndatã ce i-a dat-o, el s-a înseninat, a privit-o cu dragoste ºi a spus: "Mama mea, fã-o repede".

ªi sfântul Camil de Lellis, pe patul de moarte, a fost asaltat de amintirea pãcatelor sãvârºite în tinereþea sa dezordonatã. Sfântul a cerut sã i se aducã o icoanã a Rãstignitului cu sfânta Fecioarã la picioarele crucii ºi, cu o iubire arzãtoare, a rugat-o pe Fecioara îndureratã sã mijloceascã pentru el. A murit contemplând-o cu seninãtate pe Maica Milei.

Sã avem parte ºi noi de aceastã fericire: de a ne prezenta la Judecata lui Dumnezeu, contemplând-o pe Mama noastrã cereascã!

Practicã

- Sã ne întrebãm deseori: Cum aº vrea sã mã prezint la Judecata lui Dumnezeu?
- Sã ne rugãm sfintei Fecioare Maria sã ne pregãteascã ea pentru Judecata lui Dumnezeu.
- Sã meditãm pagina din Evanghelia dupã Matei 25,31-46 ºi sã facem vreo faptã de caritate.

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031