Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a VI-a - 6 mai

IADUL

"Adu-þi aminte, omule, de cele din urmã ale tale ºi în veci nu vei pãcãtui..." (Ecl 4,40).

Sfântul Ieronim, când a fost întrebat de ce s-a retras într-o peºterã din Betleem ca sã trãiascã ca un pustnic, a rãspuns: "M-am condamnat la aceastã închisoare, pentru cã mã tem de iad".

Un gigant în învãþãturã ºi sfinþenie ca sfântul Ieronim se teme de iad! Noi însã, fãrã învãþãturã ºi fãrã sfinþenie, nici nu ne preocupãm ºi nici nu voim sã ne gândim la iad. Astfel dovedim ceea ce suntem: niºte sãrmani inconºtienþi.

Sfântul Pavel, rãpit la al treilea cer, plin de merite, se teme cã s-ar putea osândi (1Cor 9,27). Noi însã, cu o uºurãtate care înspãimântã, credem cã vom scãpa de iad fãrã merite ºi fãrã teamã. Ba ºi mai mult, ajungem sã recomandãm sã nu se vorbeascã despre iad, pentru cã "impresioneazã", fãrã a ne preocupa de faptul cã Isus, în Evanghelie, a vorbit despre iad nu numai de câteva ori, ci de 18 ori!

Ca de obicei, laºi cum suntem, ne plac numai predicile senine ºi dulcege, bazate pe pompoase aleluia ºi osana.

"Plecaþi de la mine. blestemaþilor!"

Aceasta este înfricoºãtoarea osândã a acelora care mor cu pãcatul de moarte pe suflet. "Aceºtia vor merge la chinul veºnic" (Mt 25,46).

"Vor merge..." La iad merge numai acela care vrea sã meargã. Dumnezeu ne-a creat pe toþi pentru Paradis ºi ne dã mijloacele pentru a-l dobândi. Dar ne lasã liberi sã acceptãm sau nu. Deci omul care refuzã ºtie cã pierde paradisul ºi alege iadul. El vrea aºa, în mod liber. Nu poate fi învinuit Dumnezeu pentru cã respectã libertatea omului!

Dar ce nebunie sã renunþi la Dumnezeu, sã pierzi paradisul, sã te prãbuºeºti în acel abis de groazã care este locuinþa diavolilor.

Vederea fericitoare a lui Dumnezeu, unirea cu Isus ºi cu sfânta Fecioarã Maria, tovãrãºia îngerilor ºi a sfinþilor... pierderea acestor bunuri infinite constituie pedeapsa daunei celor osândiþi, adicã pedeapsa cea mai îngrozitoare ºi teribilã care se poate imagina...

Pe de altã parte, dacã este adevãrat cã prin pãcatul de moarte îl rãstignim din nou pe Isus în propria inimã (Evr 6,6), atunci de ce chin nu va fi vrednic "cel care-l calcã în picioare pe Fiul lui Dumnezeu?" (Evr 10,20).

"...În focul cel veºnic"

În iad este ºi pedeapsa simþurilor, adicã: "focul cel veºnic" (Mt 18,7), care îl face pe osândit "sã stea pradã chinurilor... unui cuptor care arde" (Lc 16,23).

Gheena este imaginea cea mai expresivã pe care Isus a folosit-o pentru a reprezenta infernul. Gheena este o vale adâncã, sub una din marginile Ierusalimului. în ea se aruncau toate gunoaiele oraºului, care erau arse cu foc nestins.

Iadul este depozitul de gunoi al cerului ºi al pãmântului: în el se aruncã toþi îngerii rebeli ºi toþi oamenii necuraþi, perverºi ºi corupþi, morþi în pãcatul de moarte. Toþi vor arde cu un "foc nestins" (Mt 9,44), odioºi lui Dumnezeu pentru veºnicie.

Într-adevãr, este un lucru înfricoºãtor sã cazi în mâinile lui Dumnezeu (Evr 10,31).

Dar oare nu se va putea spune cã este o disproporþie între pedeapsa veºnicã ºi pãcatele omului? Nu, pentru cã "aºa cum rãsplata este conformã cu meritul - a scris sfântul Toma de Aquino - tot aºa pedeapsa este conformã cu pãcatul". Faptele bune sunt rãsplãtite cu paradisul veºnic. Faptele rele (pãcatele de moarte) sunt pedepsite cu iadul veºnic.

Bogatul, care benchetuia ºi care în timpul vieþii s-a gândit numai la "ospeþele bogate" în care chefuia, ºi Lazãr cel sãrac, care a suportat în liniºte nenorocirile sale, lãsând pânã ºi câinii sã vinã "sã-i lingã rãnile", ne fac sã înþelegem foarte bine soarta veºnicã diferitã care se cuvine oamenilor buni ºi celor rãi (Lc 16,19-31).

Mulþi se osândesc

La Fatima, Neprihãnita le-a arãtat celor trei pãstoraºi infernul. Lucia a descris acea viziune, cum putea ea mai bine, cu aceste cuvinte: "Am vãzut, ca într-o mare de foc, scufundaþi diavoli ºi suflete, ca niºte cãrbuni transparenþi ºi negri, înroºiþi, cu forme umane, plutind în incendiul ridicat de flãcãri care izbucneau din ei ca niºte nori de fum ºi cãzând în toate pãrþile, ca scânteile de la marile incendii, fãrã greutate ºi echilibru, în mijlocul urletelor ºi gemetelor de durere ºi de disperare, care te îngrozeau ºi te fãceau sã leºini de spaimã".

"Aþi vãzut - a spus sfânta Fecioarã - iadul unde merg sufletele sãrmanilor pãcãtoºi? Pentru a-i mântui, Domnul vrea sã stabileascã în lume devoþiunea cãtre Inima mea Neprihãnitã".

Sã ne gândim cu seriozitate la aceastã înºtiinþare a sfintei Fecioare, sã ne ataºãm cu putere de inima ei neprihãnitã ºi sã întipãrim adânc în sufletele noastre datoria de a trãi totdeauna în harul lui Dumnezeu, gata sã îndurãm orice, numai sã nu sãvârºim un pãcat de moarte: "Nu vã temeþi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot sã ucidã sufletul; temeþi-vã mai degrabã de acela care poate sã facã sã vã pierdeþi sufletul ºi trupul în gheenã" (Mt 10,28). Dacã oamenii s-ar gândi serios la aceste cuvinte ale lui Isus, cine s-ar mai osândi?

"Cum moare un osândit"

Sfântul Clement Hofbauer, apostolul Vienei, a mers sã viziteze un muribund necredincios ºi a fost primit cu insulte.
- Du-te la dracu, frate!... De ce nu te duci?
- Pentru cã vreau sã vãd cum moare un osândit!... a rãspuns sfântul.
- La aceste cuvinte, muribundul a rãmas lovit. A amuþit.
- În timpul acesta, sfântul Clement s-a rugat Maicii Domnului cu înflãcãrare.
- Dupã puþin timp, muribundul a fost auzit plângând în hohote. În sfârºit a exclamat:
- Pãrinte, iertaþi-mã! Apropiaþi-vã!
- S-a spovedit, vãrsând lacrimi, ºi a murit, chemând-o în ajutor pe sfânta Fecioarã Maria, "scãparea pãcãtoºilor".

"Nesfârºita milostivire a Mariei - a scris sfântul Ioan Gurã de Aur - salveazã un mare numãr de nenorociþi, care, dupã legile dreptãþii dumnezeieºti, ar fi osândiþi".

Sã ne încredinþãm Ei din toatã inima.

Practicã

- Sã repetãm adesea: "Maica mea, speranþa mea!".
- Sã oferim ziua de astãzi pentru pãcãtoºii muribunzi.
- Sã citim ºi sã meditãm parabola mâncãului bogat ºi a lui Lazar cel sãrac (Lc 16,19-31).

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031