Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a VII-a - 7 mai

PURGATORIUL

Dacã cineva moare în starea harului lui Dumnezeu, dar mai are datorii de ispãºit pentru pãcatele sãvârºite ºi mai are defecte de care trebuie sã scape pentru a intra curat în Paradis, el merge în Purgatoriu pentru a se elibera de datorii ºi defecte.

Tocmai de aceea existã Purgatoriul, care este un loc de suferinþã trecãtoare dupã moarte. Toþi cei care mor în prietenie cu Dumnezeu, dar nu curaþi ºi vrednici de Paradis, merg în acel loc de purificare dureroasã, pentru tot timpul necesar pentru a se curãþi.

De aceea se fac fapte bune ºi rugãciuni pentru rãposaþii care se aflã în Purgatoriu: pentru ca sã fie grãbitã trecerea lor din acel loc de suferinþã în împãrãþia fericitã a Raiului veºnic.

Este un adevãr divin

Sfânta Scripturã ne vorbeºte încã din primele ei pagini despre obiceiul evreilor de a se ruga pentru cei morþi. Acest obicei exprimã în mod necesar existenþa sufletelor rãposaþilor într-un loc care nu poate fi nici iadul, nici Paradisul, pentru cã nici cei osândiþi nici cei fericiþi nu au nevoie de rugãciunile noastre.

Mai clar ne vorbeºte Sfânta Scripturã despre jertfele pentru cei decedaþi, pe care evreii le ofereau la Templu. La moartea lui Aron au fost oferite jertfe timp de 30 de zile fãrã întrerupere (Dt 34,8; Num 20,30).

ªi Iuda Macabeul, dupã bãtãliile sângeroase, strângea sume de dinari de trimis la Ierusalim, pentru a se oferi jertfe pentru sufletele soldaþilor cãzuþi în rãzboi: "Sfânt ºi mântuitor lucru este de a se ruga pentru morþi, ca sã fie dezlegaþi de pãcatele lor" (2Mac 12,46). ªi profetul Malahia ne vorbeºte despre "Domnul care purificã prin foc sufletele fiilor lui Levi" (cf. Mal 3,3).

Isus, în Noul Testament, se referã de mai multe ori la Purgatoriu. Cea mai clarã referire este aceea a trebuinþei de a încheia orice cont cu duºmanul nostru înainte de a cãdea în mâinile Judecãtorului, care ne va arunca în închisoare ºi nu ne va elibera decât dupã ce am achitat datoria "pânã la ultimul ban" (Mt 5,25-26). Aceastã "închisoare" este clar cã nu poate fi Iadul din care nu mai ieºi "în veci", ci Purgatorul, aºa cum au interpretat Sfinþii Pãrinþi.

Sfântul Paul continuã învãþãtura lui Isus spunând cã cine sãvârºeºte fapte imperfecte, se va mântui, dar trecând "prin foc" (1Cor 3,15).

Dupã sfântul Paul, putem sã-i citãm pe Marii Sfinþi Pãrinþi ºi învãþãtori ai Bisericii: sfântul Augustin, sfântul Ioan Gurã de Aur, sfântul Efrem, sfântul Ciprian, sfântul Toma de Aquino ºi aºa mai departe. În sfârºit, Magisteriul Bisericii ne prezintã existenþa Purgatorului ca pe un adevãr (dogmã) de credinþã.

Suferinþele sunt groaznice

În Purgatoriu, sufletele suferã pedepsele curãþirii, dupã mãsura vinovãþiei fiecãruia. Unele au mai multe datorii ºi imperfecþiuni, altele mai puþine. Intensitatea ºi durata sunt proporþionate cu ele. Dar calitatea suferinþelor este îngrozi-toare. Pedeapsa simþului ºi pedeapsa daunei produc o suferinþã cum nu ne putem gândi la una egalã pe pãmânt.

Sfântul Toma de Aquino ne învaþã: "Cea mai micã suferinþã din Purgatoriu întrece cele mai mari suferinþe de pe pãmânt" ºi adaugã: "Acelaºi foc îi chinuie pe cei osândiþi la Iad ºi pe cei drepþi din Purgatoriu".

Acolo se va putea înþelege cât de înfiorãtoare este jignirea adusã lui Dumnezeu ºi ce reparare are dreptatea sa. De aceea sfinþii erau aºa de atenþi sã ispãºeascã pe pãmânt ºi cele mai mici lipsuri, chiar ºi "vorbele zadarnice" (Mt 12,36). Sfânta Monica, pe patul de moarte, le spunea celor ce erau în jurul patului ei: "Rugaþi-vã pentru mine! Nu vã preocupaþi de trupul meu, ci numai de sufletul meu!".

Nu lacrimi, ci rugãciuni

Rãposaþii n-au nevoie de lacrimile noastre, ci de rugãciunile noastre. Cu atât mai puþin au nevoie de coroane de flori ºi de cortegii pentru înmormântare. Câtã necugetare uneori la unii creºtini! Se preocupã ºi cheltuiesc fãrã cruþare pentru fastul extern al înmormântãrii ºi nu se îngrijesc sau cântãresc banul pentru celebrarea unei sfinte Liturghii!

Dacã am putea vedea suferinþele sufletelor din Purgatoriu, cu câtã grijã le-am ajuta, cerând mai ales sã se celebreze sfinte Liturghii, primind sfânta Împãrtãºanie, recitând sfântul Rozariu sau fãcând mortificaþii!

Într-o noapte, sfântul Nicolae de Tolentino a vãzut sufletul unui frate (cãlugãr) decedat, fratele Pellegrino din Osimo, care l-a rugat sã celebreze îndatã o sfântã Liturghie pentru el ºi pentru sufletele din Purgatoriu. Dar Sfântul a rãspuns cã nu putea, pentru cã trebuia sã celebreze sfânta Liturghie care era fixatã. Atunci decedatul l-a condus pe sfântul Nicolae în Purgatoriu. La vederea chinurilor groaznice pe care le îndurã acele suflete, sfântul Nicolae s-a înspãimântat, a mers îndatã la pãrintele superior ºi l-a rugat sã-i dea voie sã celebreze sfânta Liturghie pentru fratele Pellegrino ºi pentru sufletele din Purgatoriu. Obþinând învoirea, celebrarea sfintei Liturghii a fost cel mai puternic ºi mântuitor ajutor pentru acele suflete dragi.

Într-o dimineaþã, un frate (cãlugãr) i-a cerut lui Padre Pio din Pietrelcina o pomenire la sfânta Liturghie pentru tatãl sãu, care murise. Padre Pio, însã, a oferit sfânta Liturghie pentru sufletul tatãlui acelui confrate. Îndatã dupã sfânta Liturghie, Padre Pio l-a chemat pe acel confrate ºi i-a spus: "În aceastã dimineaþã, tatãl tãu a intrat în Paradis". Confratele a rãmas uimit ºi fericit. Totuºi nu s-a putut abþine sã nu exclame: "Padre Pio, tatãl meu a murit acum 30 de ani!". ªi Padre Pio i-a rãspuns cu o voce gravã: "Ei, fiul meu, în faþa lui Dumnezeu, totul se plãteºte!".

Sfânta Fecioarã elibereazã din purgatoriu

Sfântul Bernardin a numit-o pe sfânta Fecioarã "Plenipotenþiara" Purgatoriului, pentru cã are în mâinile ei toate harurile ºi puterile de a elibera din Purgatoriu pe cine vrea.

Deci, a fi evlavioºi cãtre sfânta Fecioarã ºi a alerga la Ea pentru a dobândi uºurarea ºi eliberarea sufletelor din Purgatoriu trebuie sã ne stea la inimã, dacã voim sã oferim rugãciuni ºi ajutoare cu folos. Însãºi sfânta Fecioarã i-a descoperit fericitului Alan: "Eu sunt Mama sufletelor din Purgatoriu ºi în fiecare ceas, pentru rugãciunile mele, sunt uºurate suferinþele celor evlavioºi faþã de mine".

Mai ales sfântul Rozariu are putere cu totul deosebitã. Sfântul Alfons de Liguori ne învaþã: "Dacã vrem sã ajutãm sufletele din Purgatoriu, sã recitãm pentru ele sfântul Rozariu, care le aduce o mare uºurare".

Un sfânt care a mângâiat mult sufletele din Purgatoriu cu sfântul Rozariu, a fost sfântul Pompiliu Pirrotti. El a avut darul de a recita sfântul Rozariu cu sufletele din Purgatoriu, care rãspundeau cu glas tare la rugãciunea: "Bucurã-te, Marie", arãtându-se senine ºi bucuroase tot timpul sfântului Rozariu.

ªi în mâinile noastre sfântul Rozariu poate fi o cununã de iubire faþã de sufletele scumpe din Purgatoriu.

Practicã

- Sã oferim ziua întreagã pentru sufletele din Purgatoriu.
- Sã oferim sfânta Liturghie ºi sfânta Împãrtãºanie pentru sufletele care au cel mai mult de suferit.
- Sã spunem un Rozariu în plus pentru sufletele din Purgator cele mai uitate (pãcãtoase).


Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031