Luna mai, luna Fecioarei Maria

Ziua a VIII-a - 8 mai

PARADISUL

"Ceea ce ochiul nu a vãzut, nici urechea nu a auzit, nici inima omului nu a putut sã guste vreodatã, aceea a pregãtit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc" (1Cor 2,9).

Paradisul este o fericire de neînchipuit, este plinãtatea tuturor bunurilor pe care le putem dori, este extazul veºnic în vederea fericitoare a lui Dumnezeu.

Sf. Ecaterina de Siena ne povesteºte cã, o datã, a fost rãpitã în slava cereascã. Dupã acest extaz, când a încercat sã vorbeascã, nu a reuºit sã facã altceva decât sã plângã. Celor care se mirau, le-a zis: "Nu vã miraþi de aceasta; mai degrabã miraþi-vã cã mai sunt încã pe pãmânt, dupã ce m-am bucurat de o fericire ce nu se poate descrie...

La fel sfântul Robert Bellarmino, gândindu-se la fericirea Paradisului, în timp ce privea la o icoanã ce reprezenta pe fericiþii din Societatea lui Isus, a exclamat: "Vreau sã merg repede cu ei! Gata, gata cu aceastã viaþã! Trebuie sã zbor acolo sus cu aceºtia!"

"Veniþi, voi, cei binecuvântaþi"

"Credeþi-mã - spunea sfântul Filip Neri - Paradisul nu este fãcut pentru trândavi".

În Paradis merg eroii dragostei faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele. "Împãrãþia cerurilor cere luptã ºi numai cei care se luptã o cuceresc". (Mt 11,12)

Numai creºtinul care este un erou de bunãtate, de credinþã, de umilinþã, de curãþie, de rãbdare, de mortificare, poate nãdãjdui sã audã spunându-i-se, la sfârºitul exilului pãmântesc, cuvintele: "Vino, slugã bunã ºi credincioasã, intrã în bucuria Domnului tãu" (Mt 25,21).

În Faptele apostolilor este descris martiriul sfântul Timotei. Sfântul martir, rãnit ºi torturat în var nestins, a auzit îngerii care-l întãreau: "Ridicã-þi capul ºi gândeºte-te la Cerul care te aºteaptã!"

Din pãcate pentru noi, este aºa de uºor sã ne lãsãm atraºi ºi dominaþi de bunurile pãmânteºti, sã ne lãsãm seduºi de fãpturi ºi de plãcerile trupeºti! De aceea trebuie sã ne amintim mai stãruitor de îndemnul sfântului Paul: "Cãutaþi cele de sus, nu cele de pe pãmânt" (Col 3,1). Dacã vom face aºa cum ne spune sfântul Paul, vom experimenta ºi noi adevãrul cuvintelor sfântului Ignaþiu: "O, cât de mic ºi josnic îmi apare pãmântul, când contemplu cerul!" ªi ne vom preocupa sã îndemnãm ºi pe alþii sã îndepãrteze puþin privirea lor de la creaturi pentru a o îndrepta spre Creator.

Ar fi o nebunie de neiertat sã pierdem bunurile cereºti ºi veºnice pentru plãcerile pãmânteºti, josnice ºi trecãtoare. Aceastã lume este pentru noi numai un pãmânt de exil, din care trebuie sã ajungem în patria noastrã adevãratã.

Este de ajuns sã reflectãm puþin asupra acestui adevãr, pentru a înþelege mai bine ºi o altã tristã realitate a acestui pãmânt: avortul. Prin acest "delict abominabil", cum l-a definit Conciliul Vatican II, nu e numai suprimatã viaþa unui copil, ci îi este tãgãduitã intrarea în Paradis: acel copil va merge în Limbul veºnic, dupã cum a învãþat totdeauna Biserica, pentru cã este lipsit de Botez, fãrã de care nu poate fi în Paraclis: "Cine se va boteza, se va mântui" (Mc 16,16). "Cine nu se renaºte din apã ºi din Duhul Sfânt nu poate intra în împãrãþia lui Dumnezeu" (Is 3,5).

La cer, la cer... împreunã cu dânsa

Cântecul popular "Voi merge într-o zi" ne îndeamnã cu putere sã dorim Paradisul, pentru a o vedea pe sfântul Fecioarã Maria ºi pentru a sta mereu cu ea.

Sfânta Bernadeta ne încredinþeazã cã sfânta Fecioarã este atât de frumoasã, încât sã dorim de mii de ori moartea pentru a o vedea.

O datã, sfântul Maximilian Kolbe a primit urarea de a muri cât mai repede, pentru a ajunge curând lângã Fecioara Neprihãnitã, în Cer. ªi Sfântul a rãspuns, mulþumind din toatã inima.

Sfântul Leonard din Porto Maurizio, apostol înflãcãrat de zel, a ajuns sã predice de pe un amvon ºi sã cearã de la credincioºi rugãciuni pentru ca sã moarã curând ºi sã meargã sã stea cu Neprihãnita. O datã, de la amvon, a spus credin-cioºilor: "Eu doresc fierbinte sã mor, pentru a trãi cu sfânta Fecioarã Maria. ªi voi rugaþi-vã pentru mine un "Ave Maria". Dobândiþi-mi harul de a muri acum, pe acest amvon... Vreau sã merg sã o vãd pe Maria..."

Când o iubim cu adevãrat pe sfânta Fecioarã Maria, gândul ºi dorinþa Paradisului nu ne dau pace, pentru cã acolo ne aºteaptã sfânta Fecioarã Maria - ºi ne aºteaptã - spunea sfântul paroh de la Ars, ca o mamã care aºteaptã sosirea copiilor ei, pentru a-i vedea pe toþi în jurul ei, în fericirea veºnicã.

Paradisul ºi pocãinþa

Dar în Paradis nu se ajunge decât "prin poarta îngustã ºi pe cãrarea asprã" (Mt 7,14), adicã prin pocãinþã.

Când i se cerea sfântul Maximilian Kolbe sã modereze puþin apostolatul sãu eroic ºi obositor pentru Neprihãnita Fecioarã, el rãspundea: "Nu trebuie sã mã cruþ, mã voi odihni în Paradis!..."

La fel ºi sfântul Iosif Calasanþiu, când era îndemnat sã menajeze puþin unele din multele pocãinþe, el rãspundea: "O, Paradisule! Paradisule! Câtã putere ºi grabã nu dai tu celor care vor sã intre în tine!..." Când i se cerea sã se mai destindã puþin, el rãspundea: "Se poate merge în Paradis ºi fãrã destindere. Odihna noastrã va fi în Paradis!..."

S-a aflat cã era îmbrãcat cu un ciliciu ºi a fost întrebat dacã-i fãcea râu. A rãspuns: "Sigur cã-mi face puþin rãu, dar pentru a merge în Paradis trebuie sã facem pocãinþã."

Maria ne iubeºte

Un lucru însã trebuie sã ne mângâie. Dacã este adevãrat cã în Paradis nu se ajunge fãrã a face pocãinþã, este adevãrat cã, ºi pentru a ajunge pe o cale mai sigurã ºi mai uºoarã, trebuie sã mergem cu Maria. latã un mic episod:

O datã, un episcop a mers la Padre Pio ºi i-a adus un prieten care nu era "uºã de bisericã". L-a prezentat lui Padre Pio, zicându-i: "Padre, acest prieten ar vrea sã-ºi asigure un bilet de intrare în Paradis, lucru care nu este uºor. Ce l-aþi sfãtui, Padre?"

Aplecând ºi clãtinând puþin capul, cu o voce blândã, Padre Pio a rãspuns: "Eh, sã o iubeascã pe Maria, sã o iubeascã pe Maria!"

ªi sfântul Bernard i s-a întâmplat odatã sã vinã sã se spovedeascã un mare pãcãtos, deja pe pragul disperãrii, pentru cã era tulburat de pãcate îngrozitoare. Sfântul Bernard i-a vorbit de milostivirea divinã ºi i-a deschis Evanghelia la pasajul Bunei Vestiri, acolo unde îngerul spune: "Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat har la Dumnezeu" (Lc 1,30). ªi sfântul Bernard a explicat, zicând cã Maria, "plinã de har", a aflat har pentru noi pãcãtoºii. Acel sãrman pãcãtos s-a însufleþit. Dupã spovadã, a mers îndatã la altarul Maicii Domnului ºi ºi-a regãsit pacea desãvârºitã.

Dacã noi o vom iubi mult pe Maica Domnului, Ea ne va da zi de zi harurile necesare pentru a trãi ca buni creºtini, ajutându-ne încet-încet sã ne pregãtim pentru Paradis, prin dezlipirea progresivã de acest pãmânt, pânã când ne va face sã exclamãm, cu sfântul Iosif Cotolengo: "Ce urât e pãmântul, ce frumos este Paradisul!"

Este necesar însã ca noi sã o iubim pe Maica Domnului, strãduindu-ne sã îndeplinim bine datoriile noastre zilnice. Sfânta Bernadeta primise de la Neprihãnita asigurarea cã va merge în Paradis. ªi cu toate acestea, se comporta în toate cu cea mai mare perfecþiune, pentru cã nu credea cã va merge în Paradis fãrã a se purta bine. O datã cineva i-a amintit cã ea era în siguranþã, pentru cã Maica Domnului îi garantase deja Paradisul. "Da - a rãspuns ea - dar cu condiþia ca eu sã fac ceea ce este necesar ca sã-l merit".

Sã ne strãduim, deci, sã trãim mereu cu ochii aþintiþi spre Paradis, cu mâinile la lucru, pentru a ne îndeplini totdeauna toate datoriile, cu inima plinã de iubire ºi de încredere faþã de buna noastrã Mamã, care pe toþi ne vrea în Paradis.

Practicã

- Sã facem o jertfã pentru Paradis.
- Sã recitãm misterele de slavã ale Rozariului.
- Sã dãm ceva de pomanã unui om sãrac.

Text preluat din Luna mai, luna Mariei de Stefano Maria Manelli, Editura Serafica, 2004, traducere de pr. Alois Donea, OFMConv.

12345678910111213141516171819202122232425262728293031