Luna octombrie, luna Rozariului

10. Al doilea mister de bucurie: Vizita Fecioarei Maria la Sfânta Elisabeta.

Sfânta Elisabeta ºi Zaharia

Zaharia ºi Elisabeta erau doi oameni drepþi, cu fricã de Dumnezeu ºi locuiau într-un orãºel aflat la poalele unei coline, la micã distanþã de Hebron, în munþii lui Iuda. Erau necãjiþi pentru cã deveniserã bãtrâni ºi nu aveau copii. Dar Domnul a rãsplãtit bunãtatea lor. Un înger a apãrut lui Zaharia ºi i-a spus: "Nu te teme, Zaharia, pentru cã rugãciunea ta a fost ascultatã ºi Elisabeta, femeia ta, îþi va naºte un fiu ºi-l vei numi Ioan. ªi bucurie ºi veselie vei avea ºi de naºterea lui, mulþi se vor bucura."

Sf. Elisabeta a fost mama lui Ioan, cel ce a pregãtit calea lui Isus, cel care a uimit ºi i-a convertit pe cei din Palestina.

Fecioara Maria o viziteazã pe Sf. Elisabeta

Îngerul i-a spus Fecioarei Maria: "ªi iatã, Elisabeta, ruda ta, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþea ei ºi aceasta este a ºasea lunã pentru ea, cea numitã stearpã. Ci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã."

Dupã ce a primit vestea, Fecioara Maria s-a hotãrât sã meargã la Sf. Elisabeta pentru a sta cu ea ºi a o ajuta. Au fost aproape cinci zile de mers, între Nazaret ºi Hebron, dar Sf. Maria, rãbdãtoare ºi smeritã, a parcurs acest drum lung. Ar fi putut rãmâne acasã sã se odihneascã ºi sã aºtepte în rugãciune, în timp ce Isus era deja în trupul Sãu.

Dar iubirea o îndeamnã sã meargã în grabã, fericitã cã poate sã facã un bine rudei sale. Întâlnirea este emoþionantã, Fecioara Maria intrã în casa Sfintei Elisabeta ºi o salutã. Când a auzit salutul, Sf. Elisabeta a cunoscut misterul Fecioarei Maria, s-a bucurat cu Ea ºi a tresãltat spunându-i cã este binecuvântata între femei.

Atunci Maica Sfântã a cântat imnul de bucurie, binecuvântând pe Dumnezeu care a împlinit în Ea lucruri mari.

Iubirea

În acest mister, dincolo de umilinþa ºi credinþa Fecioarei Maria, strãluceºte iubirea faþã de Dumnezeu ºi în particular faþã de aproapele. Ea ºi-a arãtat dragostea faþã de Sf. Elisabeta în mod umil, spontan ºi hotãrât. Timp de trei luni de zile a rãmas cu ea sã o ajute la muncã, sã-i fie de folos, sã o mângâie.

Sã învãþãm de la Fecioara Maria. Dacã îl iubim cu adevãrat pe Dumnezeu, trebuie sã-L iubim ºi pe aproapele. De multe ori nu se aratã iubire aproapelui. Atunci când este privit cu rãutate, când este îndepãrtat cu dispreþ ºi i se doreºte rãul. Aceasta se întâmplã deoarece nu sunt cunoscute cauzele pentru care trebuie sã iubim.

De ce trebuie sã-l iubim pe aproapele

Toþi suntem fii ai lui Dumnezeu, suntem la fel înaintea Lui, uniþi în marea comunitate creºtinã.

Formãm un singur Trup al cãrui Cap este Isus. Deci, dacã nu îi iubim pe fraþii noºtri care sunt o parte din Trupul lui Isus, nu putem spune cã-L iubim pe Isus. În cel de lângã noi nu trebuie sã privim individul uman, omul exterior cu defectele sale. Ci trebuie sã privim omul lãuntric, creat dupã asemãnarea lui Dumnezeu, mântuit de Isus, templul Duhului Sfânt, destinat fericirii veºnice. Dacã vom privi la sufletul aproapelui nostru, atunci ne vom iubi cu adevãrat nu numai rudele ºi prietenii, dar ºi pe duºmani, pe delincvenþi ºi pe cei decãzuþi.

Cum trebuie iubit aproapele

Trebuie sã dorim binele celor de lângã noi, sã ne sacrificãm pentru ei, sã fim întotdeauna binevoitori ºi delicaþi. Sã nu judecãm, sã nu dispreþuim, sã nu fim duri. Niciodatã urã sau rãzbunare.

Rãnile, duritatea, ne fac sã ne simþim rãu ºi sã simþim puternice remuºcãri ºi dureri lãuntrice.

Fecioara Maria, care ne-a dat exemplul adevãratei iubiri, ne însoþeºte clipã de clipã, sã putem practica marea poruncã a iubirii.

Exemplu: Sf. Ioan Bosco, apostolul Rozariului

Sf. Ioan Bosco a fost foarte devotat Fecioarei Maria încã de când era copil, educat de mama sa, arãta o mare iubire faþã de Mama cereascã.

Întotdeauna a cinstit-o pe Sf. Fecioarã cu Rozariul. Chiar dupã zile obositoare de muncã, învingea oboseala ºi se ruga. A fost un mare apostol al Rozariului. El considera Rozariul, cu misterele sale, unul din mijloacele care te ajutã sã meditezi.

În fiecare zi se ruga, împreunã cu tinerii, a treia parte a Rozariului. Dorea prin aceasta sã aducã mulþumiri Maicii Sfinte pentru harurile primite din partea Ei.

Existã un episod care ne aratã cât de mult aprecia Ioan Bosco aceastã rugãciune. într-o zi marchizul Roberto d'Azelio l-a vizitat. Sfântul i-a arãtat casa ºi operele sale. S-a discutat ºi despre faptul cã tinerii sãi foloseau un anumit timp pentru rugãciune. Marchizul a admirat totul, a lãudat operele sale ºi propunerile sale. Dar a mãrturisit cã rugãciunea este un timp pierdut, în particular cele 50 de Bucurã-te, Marie, una dupã alta.

Atunci Don Bosco a spus: "Eu iubesc mult Rozariul. Pe aceastã practicã s-a fondat comunitatea mea. Aº fi dispus sã renunþ la multe lucruri, chiar importante, dar nu la Rozar. ªi dacã este nevoie aº renunþa ºi la prietenia Dvs. Dar niciodatã la rugãciunea Sfântului Rozariu".

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930