Luna octombrie, luna Rozariului

11. Al treilea mister de bucurie: Naºterea lui Isus

Isus se naºte într-o iesle

La cererea lui Cezar Augustus, Iosif merge împreunã cu soþia sa, Maria, pentru înscrierea la recensãmânt. De la Nazaret la Betleem erau 120 km, adicã patru zile de mers. Fecioara Maria, deºi aproape sã nascã, trebuia sã facã pe jos acest drum lung.

Sosiþi la Betleem, cei doi pelerini au cerut un adãpost, dar nu au fost primiþi. Li s-a rãspuns cã nu este loc. Refuzaþi ºi foarte obosiþi, trebuiau sã gãseascã adãpost. Au trecut peste câmp ºi s-au oprit într-un grajd, unde se adãposteau animalele.

Aici, Fecioara Maria în puterea nopþii ºi fãrã asistenþã, aduce la luminã pe Mântuitorul lumii ºi ÎL aºeazã într-o iesle. Imediat acel loc devine luminos. Se deschid cerurile ºi îngerii cântã:

"Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pace pe pãmânt!..."

Acel copil din ieslea sãrãcãcioasã, este Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Sãrãcia lui Isus

Prima învãþãturã din misterul naºterii lui Isus este sãrãcia. În acea împrejurare totul vorbeºte despre sãrãcie: un grajd, douã animale, o iesle în loc de leagãn, fân aspru în locul patului moale. Nu exista cãldurã, nici cel mai mic confort pe care îl au cei mai sãraci copii. Doar pâinile pe care Fecioara Maria le pregãtea cu iubire. Acolo vin ºi pãstorii sãraci care-i aduc smerite daruri.

ªi totuºi, Fiul lui Dumnezeu putea sã se nascã într-un loc în care sã i se aducã onoare! Dar El a ales sãrãcia.

Isus a fost întotdeauna sãrac, când s-a nãscut, în timpul vieþii, precum ºi în clipa morþii. În cãsuþa din Nazaret se trãia o viaþã simplã, se servea o masã sãrãcãcioasã. În timpul vieþii nu a avut o casã, petrecea deseori nopþile în rugãciune, prin munþi.

Trebuia sã se obiºnuiascã cu o hranã obiºnuitã, doar atunci când familiile mai înstãrite îl chemau, servea o masã bogatã.

În cãlãtoriile sale, obosit, se oprea sã bea apã din fântâni ºi sã mãnânce puþin cu ucenicii. Isus nu putea fi mai sãrac.

De ce Isus doreºte sã fie sãrac

Isus vrea sã fie sãrac pentru a ne învãþa sã fim umili, sã nu cãutãm fericirea în bogãþii, în plãcerile ºi onorurile lumii.

Lumea preamãreºte bogãþia. Sã se îmbogãþeascã este dorinþa multora ºi ei luptã sã posede tot mai mult. Bogãþia reprezintã pentru unii singura preocupare a vieþii, devine un delir. Dar bogãþia nu poate aduce fericire, nu umple inima, nu face sã disparã spinii durerii ºi remuºcãrile. Putem fi foarte bogaþi, sã avem mulþi bani, dar dacã nu avem pace, dacã nu avem o conºtiinþã liniºtitã ºi bucuria în suflet, orice comoarã este zadarnicã.

Odatã cu moartea totul este lãsat, iar cei mai bogaþi devin sãraci.

Sã meditãm învãþãtura lui Isus! Trebuie sã ne mulþumim cu necesarul, cu ceea ce este suficient pentru viaþã. Nu lux, nu dorinþe multe ! Isus din iesle ne cheamã la simplitate, la sãrãcie!

Viaþa simplã, fãrã exigenþe, este viaþa liniºtitã. Dacã suntem sãraci, sã binecuvântãm sãrãcia. Astfel vom preþui adevãratele bogãþii.

Dacã suntem bogaþi, trebuie la fel, sã fim sãraci cu spiritul, dezinteresaþi. Sã folosim bogãþiile pentru fapte bune.

Sã nu uitãm cã cine ÎL are pe Dumnezeu are totul, chiar dacã îi lipseºte pâinea. Cine nu ÎL are pe Dumnezeu nu are nimic, chiar dacã posedã bogãþii pãmânteºti.

Exemplu: Sf. Francisc de Sales

Sf. Francisc de Sales este episcopul Sfânt al Genovei, care a murit în anul 1622. A fost mare zelul sãu pentru mãrirea lui Dumnezeu ºi mântuirea sufletelor. Neobosit ºi foarte blând. Era înflãcãrat la început, nerãbdãtor. dar încet, încet ºi-a dominat caracterul, a învãþat de la Fecioara Maria sã fie rãbdãtor ºi delicat ºi a devenit celebru prin bunãtatea sa.

Sf. Francisc tânãr fiind ºi-a propus sã se roage Rozariul în fiecare zi, pentru a dobândi putere asupra ispitelor.

Îi trebuia o orã pânã îl spunea, cãci se oprea mult la meditaþia misterelor. Când nu-l putea spune ziua, din cauza ocupaþiilor, ca sã nu uite seara, ºi-l punea în jurul braþului. Dacã era bolnav, dorea ca cei din jur sã-l rosteascã cu voce tare, astfel îl putea urmãri ºi el.

Când mergea sã se roage Rozariul ºi era întrebat unde merge, rãspundea: "Mã duc sã aºez gardieni la curtea Reginei mele!"

În fiecare lunã participa la procesiunea Confraternitãþii Rozariului. Dorea ca toþi credincioºii sã se roage Rozariul, cu cea mai mare evlavie.

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930