Luna octombrie, luna Rozariului

14. Primul mister de durere: Agonia lui Isus în Grãdina Ghetsimani

Agonia Iui Isus

Ghetsimani, loc singuratic ºi umbrit de mãslini, era locul iubit de Isus. Acolo El se retrãgea sã se roage ºi sã petreacã nopþile.

Cu o searã înainte de începerea suferinþelor Sale, a mers în Ghetsimani împreunã cu apostolii Petru, Iacob ºi Ioan. I-a condus pe cei trei într-un loc mai retras al grãdinii ºi le-a spus: "Sufletul Meu este trist pânã la moarte. Rãmâneþi aici, vegheaþi ºi rugaþi-vã!" Apoi s-a îndepãrtat ºi a început agonia. îngenuncheazã, se pleacã la pãmânt ºi se roagã: "Tatã, îndepãrteazã de la Mine acest pahar, dar nu voia Mea, ci a Ta sã se facã."

Apoi se ridicã ºi se întoarce la apostolii Sãi pentru a gãsi puþinã mângâiere. Însã gãseºte cea mai mare singurãtate ºi cea mai dureroasã pãrãsire. Apostolii sãi dormeau adânc. Isus îi trezeºte, dar ei adorm iarãºi. Niciunul nu vegheazã cu El, niciunul nu-i înþelege suferinþele. Continuã sã se roage ºi sã lupte singur. Un val de sânge curge pe pãmânt din Trupul Sãu. Acel Sânge, acele lacrimi, acele rugãciuni se înalþã la Dumnezeu ºi cerul se deschide. Un înger coboarã sã-l mângâie pe Isus Mântuitorul. El se ridicã ºi mai puternic în durerea Sa! ªtiind tot ce i se va întâmpla se îndreaptã cu seninãtate spre moarte.

Pãcatul este cauza suferinþelor lui Isus

Oare de ce o agonie atât de puternicã ºi dureroasã? Pentru pãcatele lumii, pentru pãcatele noastre. Sã meditãm asupra rãutãþii pãcatului, cauza suferinþei lui Isus. Pãcatul este un rãu, este neascultarea de Dumnezeu. Este un act al unei rãutãþi nemãrginite care trebuie ispãºit în mod infinit. Numai durerea ºi moartea lui Isus putea sã-l ispãºeascã.

Ispãºirea pãcatului

În faþa durerii lui Isus, nu putem rãmâne indiferenþi. Trebuie sã ne propunem cã nu vom mai pãcãtui pentru a rãni din nou Trupul lui Isus, care trãieºte în noi, ci ne vom jertfi pentru a ispãºi pãcatele.

Trebuie sã retrãim ºi noi clipa din Ghetsimani, sã auzim glasul slãbit al lui Isus care se roagã, sã-l vedem în genunchi, pãrãsit. Trebuie sã-l mângâiem pe Isus în agonia Sa. Sã fim apostoli care vegheazã, care sã se jertfeascã. Sã imprimãm în huma noastrã Faþa îndureratã a lui Isus, învãluitã de Sânge. Cu aceastã viziune, dacã simþim cu adevãrat ºi avem credinþã, nu mai putem pãcãtui.

Sã ne gândim la Fecioara îndureratã ºi sã-i cerem Ei harul, sã devenim suflete care sã ispãºeascã pãcatul.

Exemplu: Daniel O'Connel

Daniel O'Connel a fost o mare personalitate în istoria Irlandei. A fost eliberatorul Irlandei catolice. A murit la 14 mai 1847 la Genova, în timp ce se îndrepta spre cetatea veºnicã. Era un creºtin practicant, participa în fiecare zi la sfânta Liturghie ºi se ruga din Breviar. Printre scrierile sale s-a gãsit o hârtie cu ceea ce-ºi notase dupã exerciþiile spirituale: "Sã îndepãrtez orice ocazie voluntarã a ispitei. Sã rostesc în fiecare zi actul de credinþã, de nãdejde ºi de iubire. Sã fac în fiecare zi o jumãtate de orã de meditaþie. Sã repet des scurte rugãciuni cãtre Fecioara Maria. Sã evit micile greºeli ºi pãcatele uºoare. Sã-i cer în fiecare zi lui Dumnezeu o moarte bunã." (Todesco, Istoria Bisericii).

Foarte devotat Fecioarei Maria, aprecia mult Rozariul. Într-o zi se discuta în Parlament o lege care era contra libertãþii patriei sale. Miniºtrii regelui triumfau, votul era integral. Toate privirile se îndreptau spre Daniel O'Connel. Marele credincios însã nu era pe scaunul sãu. Este cãutat, iar unul dintre prieteni îl gãseºte într-o salã rugându-se Rozariul. Îl cheamã repede la tribuna Parlamentului. Dar O'Connel calm ºi senin rãspunde: "Lãsaþi-mã sã termin acest Rozariu, el este oferit pentru cauza Irlandei, valoreazã mai mult decât orice discuþie!" (Castegnaro, Catehismul adulþilor).

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930