Luna octombrie, luna Rozariului

15. Al doilea mister de durere: Biciuirea lui Isus

Isus este biciuit

Biciuirea este o torturã crudã. Condamnatul este legat cu mâinile de un stâlp ºi este bãtut prin lovituri repetate. Biciul este format din fâºii din piele, cu mici cârlige ºi bucãþi de plumb.

Evangheliile nu ne redau particularitãþi ale biciuirii, dar ne fac sã presupunem cã aceasta a fost lungã ºi sfâºietoare. Isus, dezbrãcat ºi legat, suportã biciuirea. Trupul Sãu nevinovat este acum acoperit de rãni ºi sânge.

Pãcatele necurãþiei

Isus, prin biciuirea care i-a rãnit Trupul, a ispãºit pãcatele noastre de necurãþie. Meditând acest mister de durere, trebuie sã considerãm necurãþia ca pe un mare rãu ºi sã iubim viaþa curatã.

Necurãþia este un viciu degradant. Cei care o practicã se folosesc de trup pentru plãceri pãcãtoase. Ei vãd în trup numai un instrument al plãcerii ºi îl profaneazã prin fapte ruºinoase.

Dar necurãþia este ºi un mare pãcat. Dumnezeu o pedepseºte aspru, pentru cã cine o practicã îl îndepãrteazã pe Dumnezeu. Iar dacã nu-ºi va face un examen de conºtiinþã ºi o spovadã bunã, se va pierde.

Trebuie sã se aibã o altã concepþie despre trup. Trupul este sfânt, pentru cã este opera lui Dumnezeu, creaþia Sa, destinat veºniciei. Trupul nu trãieºte numai aceastã viaþã pãmânteascã, dar va trãi ºi în glorie alãturi de suflet, o viaþã veºnicã. De aceea el nu trebuie sã fie un mijloc pentru sãvârºirea pãcatului, ci trebuie sã contribuie la împlinirea binelui ºi a faptelor sfinte.

Curãþia trebuie sã fie podoaba cea mai frumoasã a vieþii.

Pãrere de rãu ºi propunere

Meditând la al doilea mister de durere, sã ne parã sincer rãu de tot ce am greºit ºi sã-i cerem iertare lui Isus. ªi noi poate L-am biciuit prin fapte rele ºi ruºinoase. Sã luãm o hotãrâre serioasã: sã ne înfrânãm trupul pentru ca el sã slujeascã sufletului, sã combatem instinctele rele.

Sã ne rugãm Fecioarei Maria, Regina preacuratã, ca sã ne ajute sã înþelegem cuvintele lui Isus: "Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia îl vor vedea pe Dumnezeu."

Exemplu: Alessandro Manzoni

Alessandro Manzoni a fost nu numai un mare scriitor ºi poet, dar ºi un mare creºtin. Participa la sfânta Liturghie, primea sfintele Taine, îi învãþa pe tineri catehismul, îi ajuta pe cei sãraci. Avea o mare încredere în Providenþa Divinã. Manzoni a fost devotat Fecioarei Maria ºi se ruga Rozariul. În romanul sãu "Logodnicii", vorbeºte deseori despre rugãciune, despre Fecioara Maria ºi despre Rozariu. Lucia, soþia lui Renzo, se roagã Fecioarei Maria, crede puternic în ajutorul Ei. Sãrmana tânãrã, fiind rãpitã, dupã multe lacrimi ºi cereri de eliberare, s-a rugat Celui care þine în mânã inima oamenilor... Astfel ghemuitã în caleaºca, a strâns crucea de pe piept ºi s-a rugat. Apoi, s-a rugat Rozariul cu mare credinþã ºi cu o iubire ce nu o arãtase pânã atunci!

Ajunsã la castel, sãrmana Lucia, obositã ºi abãtutã, avea o singurã dorinþã, sã moarã. Dar.. s-a liniºtit fiindcã se putea ruga. A luat din nou Rozariul în mâini. Pe mãsurã ce se ruga simþea în inimã o încredere tot mai mare. S-a ridicat, a îngenunchiat ºi þinând în mâini Rozariul, a ridicat ochii la cer ºi s-a rugat: "O, Preasfântã Fecioarã! M-am încredinþat Þie de atâtea ori ºi tu m-ai mângâiat! Tu ai suferit mari dureri ºi acum eºti în glorie! Tu ai împlinit multe minuni pentru cei necãjiþi! Te rog, ajutã-mã! Ajutã-mã sã scap din aceastã primejdie, ajutã-mã sã mã întorc cu bine, o Maica Domnului meu..."

Terminând rugãciunea a plecat capul, a pus Rozariul la gât, ca un semn de consacrare ºi apãrare .. ºi a simþit cum în sufletul sãu se aºterne liniºtea ºi încrederea.

Fecioara Maria a ºters lacrimile acestei tinere ºi a doua zi a fost eliberatã.

Aceste pagini scrise de Alessandro Manzoni sunt pline de sentimente creºtine. Cine citeºte cap. 21 al cãrþii rãmâne emoþionat.

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930