Luna octombrie, luna Rozariului

24. Rugãciunea Bucurã-te, Reginã

Rugãciune frumoasã ºi popularã

Locul acestei rugãciuni nu putea fi altul, decât dupã terminarea Rozariului, al ultimului mister.

Bucurã-te, Reginã este una dintre cele mai frumoase rugãciuni, este rodul minunat al teologiei ºi al poeziei. Este suspinul celui aflat în exil care îºi cautã patria ºi simte nevoia de un ajutor pe calea ce o are de strãbãtut. Toate cuvintele cuprinse în rugãciunea Bucurã-te, Marie le gãsim ºi în rugãciunea Bucurã-te, Reginã, dar învãluite cu o exprimare mai duioasã. Nu se ºtie cine este autorul acestei rugãciuni. Se presupune totuºi cã ar fi Ermanno Contratto, care a trãit în primii ani ai mileniului al doilea, pe la anul 1000, în Elveþia. Un om cu o înaltã poziþie socialã, foarte bogat ºi cult. Fiind afectat de rahitism, toatã viaþa a avut de suferit dureri mari.

Foarte devotat Fecioarei Maria, a cãutat la ea mângâiere. Dacã într-adevãr el a fost autorul rugãciunii Bucurã-te, Reginã, ea a fost rodul simþirii lui lãuntrice ºi a iubirii faþã de Maica lui Dumnezeu.

În durerea sa el a numit aceastã viaþã o vale de lacrimi, iar pe Fecioara Maria a numit-o cu cele mai dulci cuvinte: viaþa, dulceaþa ºi nãdejdea noastrã.

Aceastã rugãciune s-a rãspândit repede ºi a devenit foarte cunoscutã.

Pãrþile acestei rugãciuni

Bucurã-te, Reginã. Fecioara Maria este Reginã, pentru cã este Maica Regelui gloriei, pentru cã îi are în stãpânire pe îngeri ºi sfinþi, precum ºi Biserica.

Maica milei. Fecioara Maria este Maica milei. Chiar dacã noi am fost fii neascultãtori, chiar dacã am neglijat cele mai sfinte simþãminte, dacã ne va pare sincer rãu pentru tot ºi ne întoarcem la Neprihãnita, ea ne va primi întotdeauna.

Viaþa, dulceaþa ºi nãdejdea noastrã, bucurã-te. Fecioara Maria este viaþa noastrã pentru cã ea este Maica celui care a spus: "Eu sunt Viaþa!"

Este dulceaþa noastrã, pentru cã este Maica bunãtãþii fãrã margini. Este nãdejdea noastrã, pentru cã ne iubeºte ºi ne ajutã întotdeauna, ne îndeamnã sã nãdãjduim chiar în clipele cele mai triste ale vieþii.

Cãtre Tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei, cãtre Tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.

Ce s-ar întâmpla cu noi, dacã în zilele triste ale vieþii, nu am ridica ochii la cer, sã o chemãm pe Mângâietoarea mâhniþilor?

Sfântã Fecioarã, numai tu ne poþi înþelege, pentru cã ai fost Mama durerilor. Numai tu poþi citi în inimile noastre, pentru cã ºtii ce înseamnã iubirea ºi suferinþa. Dãruieºte-ne tãrie, o Maicã preaiubitã, sã putem suporta exilul.

Aºadar, mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi, ºi dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l pe Isus, binecuvântatul fruct al trupului Tãu.

Aºa cum un copil care doreºte sã obþinã ceva de la mama sa, îi stã aproape, o priveºte, îi strânge mâinile, îi surâde ºi apoi îi vorbeºte, tot aºa trebuie sã ne comportãm ºi noi faþã de Fecioara Maria. Sã ne rugãm ei cu statornicie.

Priveºte-ne, o Mamã! Dacã privirea ta nu ne va însoþi ne vom abate de la calea cea bunã, vom cãdea. Priveºte-ne ºi cheamã-ne! Primeºte-ne ºi rãmâi ocrotitoarea noastrã. Ocroteºte-ne ºi aratã-ni-l pe Isus, ca El sã fie viaþa noastrã.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Maria.

Sunt ultimele cuvinte ale rugãciunii, sunt exprimarea celui care ºtie cã are o Mamã. Deci este una din cele mai frumoase rugãciuni. Poate ºi noi am rostit-o deseori, dar cu inima rece, fãrã evlavie.

Sã o rostim bine, în special în Bisericã, la sfârºitul Sfintei Liturghii, precum ºi acasã la terminarea Rozariului. În noi se va naºte atunci o iubire filialã pentru Maica cerului.

Exemplu: Sfântul Rozariu în America

Dupã descoperirea Americii, misionarii dominicani au predicat acolo Evanghelia ºi au vorbit despre Fecioara Maria ºi devoþiunea Rozariului. În curând Rozariul a fost considerat un mijloc de educaþie moralã, religioasã ºi civilã. Istoricul P. Chery a scris: "Rozariul Fecioarei Maria a câºtigat mai mulþi credincioºi în aceastã lume nouã, decât numãrul celor care au pierdut în vechea Europa . (L'Osservatore Romano, Sfântul Rozariu ºi dominicanii).

În America, Rozariul a devenit devoþiunea cea mai îndrãgitã. Chiar unele oraºe i-au luat numele. Existã în Argentina un mare oraº numit Rozariu.

Prima floare care a înflorit în America a fost o tânãrã, terþiarã dominicanã, numitã Sfânta Rosa da Lima.

"Aceastã sfântã a trãit o viaþã de mare jertfã, în posturi ºi rugãciuni, în dureri, boli, insulte din partea celor dragi. Dar a acceptat totul cu bucurie... Timp de 15 ani a trãit într-o extremã durere ºi ariditate a sufletului." (Pio Parschi, Anul Liturgic).

A avut însã parte de mângâieri cereºti. Rosa da Lima era foarte devotatã Fecioarei Maria. Într-o zi rugându-se Rozariul, îi oferea Maicii Sfinte trandafiri proaspeþi ºi frumoºi. Fecioarei Maria i-au plãcut atât de mult aceste flori ale Rosei, încât i-a apãrut de mai multe ori.

Astfel Rosa a fost un adevãrat trandafir al Maicii Sfinte. Prin mireasma sa a atras ºi a convertit multe suflete. Astãzi în America, devoþiunea Rozariului se rãspândeºte cu mult entuziasm. El este iubit ºi se face totul pentru a fi cunoscut în familii.

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930