Luna octombrie, luna Rozariului

27. Rozariul, rugãciunea familiei

Rugãciunea Rozariului în familie

Rozariul este rugãciunea familiei, este pentru familie ceea ce este sfânta Liturghie pentru parohie. În fiecare searã pãrinþii ºi copiii se reunesc în jurul altarului casei, se stinge orice neînþelegere ºi se spune Rozariul.

În trecut, Rozariul se spunea în toate familiile creºtine, la oraºe ºi sate, cu el se încheia ziua.

Astãzi, parcã a dispãrut aceastã devoþiune. Viaþa modernã, dinamicã ºi neliniºtitã, a înlocuit aceastã frumoasã rugãciune. Mulþi pãrinþi neglijeazã rugãciunea în familie! Mamele care sunt preocupate mai mult de cele trecãtoare, nu-i învaþã pe copii rugãciunile cele mai frumoase. Nu îi educã în frica de Dumnezeu ºi în iubire faþã de Maica Sfântã.

Astfel, copiii cresc fãrã lumina spiritualã, fãrã Rozariu. Multe familii s-au distrus, iubirea s-a stins, pentru cã lipseºte rugãciunea, s-a uitat viaþa spiritualã.

Recomandãrile papilor

Papa Pius al XII-lea spunea: "Doresc, mai ales în sânul familiilor sã fie rãspândit sfântul Rozariu, sã fie pãzit ºi spus cât mai des... Atunci, casa oricãrei familii, asemenea celei din Nazaret, va deveni o casã a sfinþeniei, o micã Bisericã ... Rozariul, spus în comun, renaºte în faþa icoanei Fecioarei Maria, el uneºte inimile pãrinþilor ºi ale copiilor... Îi apropie de cei care lipsesc, de cei care au trecut la veºnicie. Rozariul îi strânge pe toþi, prin dulcea legãturã a iubirii, la pieptul Sfintei Fecioare, care va revãrsa peste ei darurile înþelegerii ºi ale pãcii familiare".

Papa Pius al XII-lea spunea celor cãsãtoriþi: "Sã pãstraþi mereu în inimã, iubiþii mei, aceastã frumoasã tradiþie a familiei creºtine, rugãciunea de searã în comun... Ce vor deveni zilele voastre, ce vor deveni nopþile voastre, dacã nu vor fi consacrate lui Dumnezeu prin rugãciune? ... Numai prin rugãciunea spusã împreunã, în faþa Crucii sau a unei icoane a Fecioarei Maria, neînþelegerile, dificultãþile se rezolvi printr-o perfectã armonie ºi sufletele regãsesc puterea ºi curajul, pentru împlinirea îndatoririlor zilnice, care uneori cer un adevãrat eroism".

Iar papa Ioan al XXIII-lea a spus: "Fie ca rugãciunea sfântului Rozariu în familie, sã fie balsamul pãcii. Sã alerge la Fecioara Maria copiii voºtri, pentru a salva nevinovãþia ºi candoarea lor. Numai de la ea, tinerii primesc puterea sã trãiascã bine ºi sã-ºi apere curãþia".

Rozariul sã fie în fiecare familie

Aºa cum în fiecare zi, familiile se întâlnesc la masã, pentru a hrãni trupul, tot aºa trebuie sã se întâlneascã pentru rugãciunea care susþine sufletul. Pãrinþii trebuie sã dea tonul vieþii spirituale în familie ºi sã creeze ambientul cald al rugãciunii, care este indispensabilã pentru educarea copiilor. Casa în care existã credinþã, în care se fac rugãciuni, care crede în Fecioara Maria, este ca o micã Bisericã. Familia care se roagã trãieºte ºi dacã se roagã împreunã, trãieºte unitã.

Familiile noastre trebuie sã se reîntoarcã la rugãciunea Rozariului de fiecare searã. Sã nu lipseascã în casã Rozariul. Prin el, dulcele lãnþiºor, ne strângem în jurul Fecioarei Maria ºi unim glasurile noastre în frumoasa rugãciune.

Sã-i oferim Fecioarei Maria suspinele inimii. Rozariul trebuie sã fie o întâlnire de iubire cu Maica Sfântã. Atunci Ea va face parte din casa noastrã, va fi Mama tuturor. Astfel familia se reuneºte în fiecare searã ºi înainteazã pe calea binelui.

Exemplu: Un mare devotat al Fecioarei Maria

Prin particulara sa devoþiune faþã de Maica Sfântã strãluceºte cardinalul Andrea Carlo Ferrari (1850-1921), care timp de 27 de ani a fost arhiepiscop de Milano.

Când era mic, mama sa l-a dus la Sanctuarul din Fontanellato (Parma) ºi l-a consfinþit Fecioarei Maria. Odatã cu creºterea lui, creºtea ºi devoþiunea faþã de Sfânta Fecioarã. Ales de papa Leon al XIII-lea ca episcop de Guastalla, apoi de Como ºi în sfârºit arhiepiscop de Milano, a purtat mereu cu sine altarul Maicii Domnului, în faþa cãruia s-a rugat ca ºi copil. Acum doreºte ca Neprihãnita sã fie deasupra emblemei sale episcopale, prin rugãciunea: "Tu eºti tãria mea!"

Faþa sa strãlucea atunci când vorbea de Sfânta Fecioarã. Niciodatã nu o uita în predicile sale, iar zilele de sâmbãtã le trãia în mortificãri. În serile lunii mai era fericit sã participe împreunã cu credincioºii, cântând laude Preacuratei.

A organizat numeroase pelerinaje la Sanctuariile mariane ºi s-a rugat îndelung la Loreto, Lourdes, Nazaret ºi Betleem.

În anul 1921, de ziua Prezentãrii la Templu, în timp ce clopotul bãtea pentru rugãciunea îngerului de searã, el strângea la piept Rozariul ºi repeta: "Bucurã-te, Marie!" Iar Fecioara Maria a coborât sã-i primeascã sufletul ºi sã-l conducã în Rai.

Trupul sãu odihneºte în Domul din Milano.

(Izvoarele harului, D. Giovanni Rossi)

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930