Luna octombrie, luna Rozariului

30 octombrie. Rozariul nostru

Poate cã de mici am primit Rozariul, de la parohul nostru atunci când am fãcut prima Împãrtãºanie, sau poate l-am primit de la mama. Am învãþat aceastã rugãciune, am înþeles cã Rozariul este rugãciunea puternicã ºi plãcutã Maicii Sfinte. L-am primit cu bucurie!

Mulþi dintre noi am pãstrat Rozariul ºi când am pãrãsit casa, fie pentru studii sau muncã, l-am luat cu noi, în timp ce mama ne dãdea ultimele sfaturi: "Roagã-te des Fecioarei Maria! încredinþeazã-te Ei!" Astfel, Rozariul a fost pentru noi prieten ºi mângâiere în depãrtãri. A fost salvarea noastrã. Dacã a lipsit o zi în care nu l-am spus, am simþit o vie durere ºi i-am cerut iertare Maicii Sfinte.

Mulþi însã au iubit Rozariul cât au fost mici. Dupã ce au crescut l-au neglijat, nu l-au mai purtat cu ei, nu l-au mai þinut în mâini.

Alþii l-au pãrãsit ca pe un obiect nefolositor, s-au ruºinat de el, poate au spus: "Fãrã Rozariu se trãieºte la fel. Este timp pierdut sã te rogi Rozariul!"

Dupã terminarea acestei luni, dupã ce te-ai rugat ºi ai meditat Rozariul, Fecioara Maria, preotul, cei dragi care au trecut la veºnicie, îþi repetã: "Iubeºte Rozariul, roagã-te Rozariul cu evlavie".

Nu putem rãmâne indiferenþi la aceste voci, nu putem respinge darul Fecioarei Maria ºi neglija sfaturile preotului!

ªi cum sã nu ascultãm glasul morþilor noºtri? Este un glas sfânt care trebuie sã ne pãtrundã în inimã. Ei ne spun: "Rugaþi-vã Rozariul pentru noi!"

Deci toþi trebuie sã avem Rozariul ca prieten în viaþã. Sã-l binecuvântãm la preot ºi sã-l iubim! El trebuie sã ne însoþeascã panã la mormânt! Sã nu se întâmple cumva, ca numai dupã moartea noastrã, cei dragi sã ni-l aºeze între mâini. Ci ei sã ºtie cã avem Rozariul nostru pe care l-am pãzit ºi pe care ne-am rugat.

"O, Rozariu al nostru, acum te vom iubi ºi mai mult vom sãruta cu ºi mai mare bucurie, pentru cã am înþeles cã eºti o mare comoarã. Vei fi speranþa noastrã în fiecare searã. Viaþa este o noapte plinã de primejdii, rãmâi tu arma care sâ ne însoþeascã în întuneric. Te vom avea mereu cu noi acasã la muncã, în cãlãtorii, în bucurii ºi dureri. Vei fi mângâierea noastrã când suntem departe, vei fi odihna noastrã în oboseli bucuria noastrã în dureri.

Ne vei aminti de întreaga noastrã familie.

O, Rozariu al nostru, eºti cel mai simplu în ceea ce avem, dar eºti adevãrata comoarã! Singura care ne va însoþi pânã Ia mormânt. Dupã moartea noastrã, cei dragi ni te vor împleti printre degete ºi cu tine, numai cu tine, vom coborî în mormânt, unde au coborât ºi alþii înaintea noastrã, care s-au rugat Rozariul.

O, Rozariu al nostru, te vom iubi mereu. Eºti cununa vieþii noastre, vei fi cununa veºniciei noastre."

Exemplu: Federico de Maria

S-a nãscut la Palermo în anul, 1885. Scriitor ºi poet, a fost autorul multor opere literare. De mic îl iubea pe Isus copil ºi în fiecare an aºtepta cu bucurie sãrbãtoarea Crãciunului ºi petrecea în faþa ieslei împreunã cu familia sa, clipe fericite. Nu studia ºi nu practica religia, dar îl preocupa mult Fecioara Maria, Mama lui Isus, model al bunãtãþii ºi al frumuseþii. Având în faþa ochilor ºi în inimã frumoasele chipuri ale lui Isus copil ºi Fecioarei Maria, spunea în fiecare searã cu convingere, rugãciunile: Bucurã-te, Marie ºi Bucurã-te, Reginã.

Odatã cu trecerea anilor, rugãciunea sa devenea mecanicã ºi fãrã evlavie. Absorbit de arta ºi de viaþa socialã, a uitat complet de religie. A plâns amar la moartea pãrinþilor, a suferit mult în timpul celor douã rãzboaie, dar niciodatã nu a chemat în ajutor pe Isus, niciodatã nu i-a dãruit una din lacrimile sale.

Când îi auzea pe alþii rugându-se Rozariul, el rãmânea înmãrmurit.

În anul 1946 soseºte însã clipa harului. Cel mai mic copil al sãu se îmbolnãveºte, este pe moarte. Când femeile din jurul patului sãu se rugau Rozariul, copilul stãtea liniºtit ºi atent ºi îºi fãcea semnul Crucii.

Tatãl, care îl supraveghea cu toatã dragostea, îl privea uimit. Fiind conºtient de gravitatea bolii, suferã enorm, se simte vinovat ºi recurge la rugãciune ca la o ultimã speranþã: "O, Isuse al meu, dacã tu eºti Dumnezeu, dãruieºte-mi un semn. Te rog sã mã ierþi. Salveazã-l pe copilul meu ºi mã voi dãrui cu totul þie!"

Rugãciunea sa a fost ascultatã, fiul s-a vindecat miraculos. Federico de Maria a devenit un credincios practicant, foarte devotat Fecioarei Maria. De atunci, Rozariul a fost mereu în mâna lui ºi l-a spus în fiecare zi.

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930