Luna octombrie, luna Rozariului

8. Misterele Rozariului

Misterele de bucurie

Ne învaþã cã adevãrata bucurie se gãseºte numai în Dumnezeu, pentru cã El este Binele Suprem. Este zadarnic sã cãutãm fericirea în cele pãmânteºti: comoditãþi, noroc, prieteni, plãceri. Sunt lucruri trecãtoare. Chiar dacã cineva ar avea tot ce pãmântul îi poate oferi mai frumos ºi mai atrãgãtor, nu va putea avea adevãrata bucurie.

Bucuria se aflã în virtute, în a trãi cu conºtiinþa liniºtitã cã ai îndeplinit bine îndatorirea proprie. Chiar ºi în durere se poate avea bucurie. Sfântul Paul care-L iubea cu adevãrat pe Dumnezeu, fiind în închisoare ºi biciuit, lovit, înfometat ºi însetat, trist în singurãtate, repeta: "Sunt bucuros în suferinþele mele!".

Numai dacã vom practica virtutea, dacã viaþa noastrã va fi statornicã în a trãi ca adevãraþi creºtini, Dumnezeu va fi cu noi ºi cu El ne vom simþi liniºtiþi.

Misterele de durere

Isus în agonie, biciuit ºi încoronat cu spini, condamnat ºi rãstignit, ne îndeamnã sã meditãm durerea. Durerea este lege universalã. Toþi suferã, toþi poartã o cruce. Viaþa este presãratã cu încercãri, este o împletire a suferinþelor.

Isus a fost Omul durerilor, Fecioara Maria a fost Mama preaîndureratã, inima Sa fiind strãpunsã de sabia durerii.

ªi creºtinul trebuie sã se uneascã cu patima lui Isus, sã sufere pentru a putea domni cu El. Durerea ispãºeºte ºi purificã. Te îndepãrteazã de cele pãmânteºti. Când totul îþi merge bine nu te mai gândeºti la Dumnezeu, nu te mai rogi. Comiþi pãcatul cu uºurinþã. Dar prin durere se renunþã la lucrurile deºarte ºi gândul se înalþã la Dumnezeu, ca singura mângâiere ºi singura speranþã Iatã de ce este mai bine sã se intre în casa durerii ºi a lacrimilor decât în cea unde este sãrbãtoare.

Meditaþia misterelor de durere este foarte folositoare. Lumea strigã: "Viaþa este scurtã, bucuraþi-vã!" Isus însã spune: "Luaþi-vã crucea ºi purtaþi-o cu rãbdare! Primiþi durerea ºi binecuvântaþi-o!"

Misterele de mãrire

Sunt misterele biruinþei lui Isus, ale speranþelor noastre veºnice.

Isus a triumfat asupra duºmanilor ºi a sãvârºit multe minuni. Dar în mod particular, a triumfat asupra morþii, a înviat glorios ºi S-a înãlþat la Cer. Împreunã cu Isus a triumfat ºi Fecioara Maria, a fost înãlþatã la Cer ºi încoronatã ca Reginã.

Misterele de mãrire ne amintesc destinul nostru. Dacã vom fi credincioºi lui Isus ºi o vom iubi pe Fecioara Maria, vom învia ºi noi ºi ne vom bucura de prezenþa Sfinþilor. Acesta este þelul cel mai frumos ºi mai mângâietor al credinþei noastre. Va veni moartea care ne va dezlipi de lume. Trupul nostru pãrãsit de suflet, se va descompune ºi se va reduce la cenuºã. Dar va învia în strãlucire ºi glorie.

Noi nu putem pieri, pentru cã suntem fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Vom merge în casa Tatãlui ºi ne vom bucura veºnic. Iatã ce ne mângâie.

De aceea meditaþia misterelor de mãrire trebuie sã ne aducã o sfântã bucurie. Iar când moartea va veni, lacrimile noastre vor fi lacrimile credinþei ºi ale speranþei.

Exemplu: Fatima, Sanctuariul Rozariului

În anul 1917, Fecioara Maria a apãrut la Fatima unor pãstoraºi ºi le-a spus: "Jertfiþi-vã ºi rugaþi-vã!" De cinci ori, Fecioara i-a îndemnat sã se roage Rozariul: "Spuneþi în fiecare zi Rozariul, cu evlavie". Astfel Ea a încredinþat remediul pentru a îndepãrta pedeapsa lui Dumnezeu asupra omenirii.

Fatima a devenit Sanctuarul pocãinþei ºi al Rozariului. Rugãciunea de la Fatima este Rozariul. Mâini nevinovate de copii, mâinile obosite ale muncitorilor, mâinile bãtrânilor ºi ale bolnavilor, ale tinerilor, ale feciorelnicilor, mâini consacrate ale preoþilor ºi mâini care binecuvânteazã, ale Episcopilor, la Fatima se roagã Rozariul.

Este emoþionant numãrul pelerinilor care vin la Fatima. Ei unesc Rozariul cu pocãinþa. Oferã Fecioarei Maria jertfe ºi sacrificii.

În nopþile de veghe, fiecare pelerin are în mânã un Rozar ºi o lumânare aprinsã. În timp ce valea este luminatã ºi strãluceºte, rugãciunile se înalþã la cer ºi o mare luminã coboarã în suflete.

Dimineaþa se reînnoieºte minunea înmulþirii pâinilor ºi toþi pelerinii îl primesc pe Isus în Sfânta Euharistie. La ora amiezii procesiunea se terminã ºi se celebreazã triumful Fecioarei Maria. Este atât de emoþionant, încât mulþi încep sã plângã!

Când pelerinii pãrãsesc Fatima, sunt obosiþi, dar senini, mai tari în credinþã ºi mai dornici sã se roage ºi sã se jertfeascã.

ªi rugãciunile Rozariului continuã, iar cântecele mariane rãsunã pe cãrãri:

"Voi merge într-o zi,
S-o vãd în ceruri sus,
Pe Maica lui Isus,
ªi fericit voi fi !"

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930