Luna octombrie, luna Rozariului

9. Primul mister de bucurie:
Îngerul Gabriel vesteºte Fecioarei Maria cã va naºte un Fiu.

Vestea cea bunã

Maria, fiica lui Ioachim ºi Ana, era o tânãrã minunatã, modestã ºi nevinovatã. Fusese crescutã ºi educatã în slujba lui Dumnezeu. într-o zi, în timp ce Maria se afla în camera sa sãrãcãcioasã, adâncitã în rugãciune, s-a întâmplat ceva deosebit. Camera s-a luminat ºi un înger strãlucitor s-a apropiat de ea ºi i-a spus: "Bucurã-Te, ceea ce eºti plinã de har, Domnul este cu Tine. Binecuvântatã eºti Tu între femei!"

Maria tresare, dar îngerul continuã: "Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Dumnezeu. Iatã vei lua în pântece ºi vei naºte un fiu ºi vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare ºi Fiul Celui Preaînalt se va chema."

Maria care meditase profeþiile, înþelegea ceea ce îngerul i-a spus. El a vorbit despre Mesia, iar ea are onoarea de a-L aduce pe lume. Însã ea depusese votul fecioriei, nu-l mai poate cãlca. Este aproape gata sã renunþe la onoarea de a fi Maica lui Dumnezeu, decât sã renunþe la bucuria fecioriei. De aceea rãspunde: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ºtiu de bãrbat?" îngerul rãspunde: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri."

Atunci Fecioara s-a închinat ºi a spus: "Iatã serva Domnului. Fie Mie dupã cuvântul Tãu!"

În acest mister strãlucesc douã virtuþi: umilinþa ºi fecioria Maicii Sfinte.

Umilinþa Fecioarei Maria

Fecioara Maria este umilã, se considerã slujitoare a lui Dumnezeu. Trãieºte în simplitate, în ascuns, se crede cea mai slabã dintre creaturi. Dar tocmai pentru cã este umilã, privirea lui Dumnezeu se îndreaptã spre Ea ºi o alege ca Mamã. Umilinþa este o virtute mare, baza vieþii spirituale.

Pentru a ne ajuta sã preþuim aceastã virtute, Domnul face ca ea sã strãluceascã ºi în naturã. Deseori ce este mai mãrunt, mai neînsemnat, ne aduce darurile cele mai preþioase. Planta ºi floarea grâului sunt foarte modeste ºi totuºi ea înfloreºte, se maturizeazã ºi ne dãruieºte bobul de grâu din care se face pâinea. ªi viþa-de-vie este o plantã umilã, având o floare care aproape cã nu se vede, dar produce struguri pentru vinul ce-l servim la masã. Isus a ales fructul spicului ºi al viþei-de-vie pentru Sf. Euharistie.

ªi mãslinul este un copac sãrac, are o micã floare ºi totuºi el oferã un rod atât de preþios, uleiul, care dã gust, care strãluceºte în candela euharisticã, care ne întãreºte în clipa agoniei noastre.

Umilinþa face ca sufletele sã strãluceascã.

Cei umili, dispreþuiþi de lume, sunt înãlþaþi ºi biruiesc.

Cei mândri sunt pãrãsiþi ºi rãtãcesc.

Dumnezeu îi iubeºte pe cei simpli, se face cunoscut celor smeriþi, dãruieºte harul Sãu celor curaþi, dar îl ia de la cei mândri.

Fecioria Maicii Sfinte

Fecioara Maria l-a zãmislit pe Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Ea este Fecioara fecioarelor. Putem spune cã fecioria a intrat în lume prin Maria.

Sf. Ambrozie spunea: "O,voi bogãþii, ale fecioriei Mariei!" (De institutione virginis).

Fecioria este virtutea rezervatã sufletelor alese. Ea constã în a pãstra trupul curat, pentru a-l consacra lui Dumnezeu ºi în slujba aproapelui. Fecioria a scris pagini deosebite de iubire faþã de Isus ºi faþã de aproapele. Sufletele feciorelnice ºtiu sã iubeascã, sã se jertfeascã, sã înfrunte obstacolele.

Lumea ar fi sãracã dacã nu ar exista suflete care trãiesc în curãþie. Ele muncesc ºi se jertfesc în parohii, în mãnãstiri, în azile, în spitale, lângã cei orfani, lângã cei bolnavi ºi scriu pagini de eroism.

Meditând deci primul mister de bucurie sã ne bucurãm ºi noi de virtuþile Fecioarei Maria ºi sã învãþãm de la Ea sã fim umili ºi sã preþuim fecioria.

Exemplu: Pompei, Sanctuarul Rozariului

ªi oraºul Pompei este un mare sanctuar al Fecioarei Maria. El a fost înãlþat în anul 1887 de Bartolo Longo ºi aici se cinsteºte o icoanã fãcãtoare de minuni, încoronatã ºi binecuvântatã de Papa Rozariului, Leon al XIII-lea.

S-a împlinit ceea ce episcopul Bonomelli spunea: "O, Pompei! Eu vãd ridicându-se între zidurile tale, o Bisericã minunatã!... Vãd alergând spre tine din toate pãrþile Italiei ºi ale lumii, din joasele câmpii ºi din înalþii munþi, din sate ºi oraºe, din insule, o mulþime de pelerini. Oameni de ºtiinþã ªi artã, oameni ai Bisericii, episcopi, arhiepiscopi. Toþi vin pentru a admira, a celebra, a binecuvânta..."

Acest sanctuar are o istorie presãratã cu biruinþe care desigur sunt biruinþele Rozariului. La Pompei, Fecioara Maria aratã Rozariul Sãu ºi vrea ca fiecare creºtin sã-l poarte, sã se roage pe el, fiind arma pentru a dobândi mântuirea. Imnul Rozariului se aude pe strãzi, în case, în Bisericã. Este cântat de fiecare pelerin. Fecioarei Maria îi este atât de plãcutã împletirea miilor de Rozarii, încât Ea rãspunde prin minuni continue.

Creºtinii care n-au apreciat Rozariul, la Pompei atraºi de o putere dumnezeiascã, l-au luat între mâini ºi s-au rugat emoþionaþi. Prin Rozariu multe suflete pierdute s-au reîntors la Dumnezeu, multe suflete orfane au regãsit-o pe Mama cereascã.

Pelerinii vin ºi se întorc, strângând în mâini Rozariul ºi cântând laude, iar Pompei rãmâne un izvor de luminã ºi minuni.

Text preluat din Luna octombrie, luna Rozariului de pr. Evaristo Cardarelli, Editura Treira, Oradea - 2008, traducere de Daniela Rãdoi ºi Aurelia Man

123456789101112131415161718192021222324252627282930