Sărbători mariane

Neprihănita Zămislire - 8 decembrie

Primele indicii ale acestei minunate sărbători se găsesc prin secolul al VII-lea. Atunci în Bizanț se celebra o sărbătoare a "Zămislirii Sfintei Ana", care a trecut în Occident ca sărbătoare a "Zămislirii Mariei", introdusă în calendarul roman în anul 1476. De când papa Pius al IX-lea a definit în 1854 ca dogmă de credință această sărbătoare este celebrată cu numele de Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria. Patru ani mai târziu de la definirea dogmei Sfânta Fecioară Maria în anul 1854 se autodefinește ca Neprihănita Zămislire.

Sărbătoarea "Neprihănitei Zămisliri" invită la contemplarea frumuseții inefabile a sufletului preacurat al Mariei dar și la înțelegerea strălucirii suprafirești a fiecărui suflet sfințit prin harul dăruit de Cristos Mântuitorul. Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri ne sugerează o perspectivă de valori și de judecăți în mod complet diferite.

Neprihănita vrea să ne spună ca din primul moment al zămislirii sale, a fost obiectivul unei atenții speciale din partea lui Dumnezeu care a creat-o fără umbră de păcat și umplută de har. Maria este inserată definitiv în misterul lui Cristos prin evenimentul vestirii îngerului care o salută pe Maria "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine".

Știindu-ne iubiți de Dumnezeu, trebuie să căutăm să rămânem în iubirea lui Dumnezeu spunând asemenea Mariei "Iată slujitoarea Domnului" în fiecare zi a vieții noastre cotidiene. Maria este fiica predilectă a Tatălui și Mireasa a Duhului Sfânt. Cinstea pe care Biserica i-o acordă este justificată de demnitatea pe care însuși Dumnezeu i-a acordat-o. Neprihănita Fecioară reprezintă pentru fiecare dintre noi o prezență de har deoarece în Maria s-a anticipat ceea ce a fost promis tuturor. Ea este prima răscumpărată și în ea găsim forță și inspirație în urmarea chemării noastre, căci ea este Maica harului și a iertării, a speranței și a curajului creștin.

Maria este noua femeie, mama noului Adam, a unei noi omeniri. Din Eva cea rebelă care a voit să fie ca Dumnezeu, se naște un om care își va ucide fratele în comparație cu Maria care fiind o umilă slujitoare a lui Dumnezeu se naște omul care își dă liber viața pentru ca fratele să trăiască. Sfânta Fecioară Maria este o mamă miloasă și duioasă, la care nimeni nu a făcut apel în zadar. Bucuria Mariei a devenit bucuria întregii Biserici care se simte salvată și totodată se recunoaște trimisă să împărtășească altora bucuria mântuirii. Maria este și imaginea Bisericii.

Pietatea noastră filială față de Maria este de fapt o latură indispensabilă a vieții noastre în Cristos. Prin rugăciunea Mariei, speranța și aurora mântuirii lumii întregi, putem fi siguri că îl vom întâlni pe Cristos care este soarele dreptății care este mântuirea tuturor celor care îl caută cu o inimă curată.

Prelucrare de Diana Gal