Cacica - Loc de pelerinaj catolic

Ținutul din Nordul Moldovei, Bucovina, bine cunoscut în lumea întreagă pentru mănăstirile și bisericile pictate și în exterior, are îndeosebi pentru creștinii catolici din Moldova, dar și din alte părți, un punct de atracție: Cacica.

Documentele și relatările pe bază de tradiție orală de care dispunem, ne permit să cunoaștem acest loc de pelerinaj.

Originea localității actuale datează din ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea fiind pusă în legătură cu bogatele zăcăminte de sare pe care stăpânirea austriacă a început să le exploateze din 1785, după ocuparea Bucovinei de către imperiul habsburgic în 1775.

Denumirea localității provine de la numeroasele cârduri de rațe existente pe terenul mlăștinos dată de către coliniștii polonezi și ucrainieni aduși aici pentru exploatarea sării: Kackza, în ucrainiană = rață.

Cei veniți la lucru aici, polonezi, nemți și ucrainieni, erau de religie romano-catolică și greco-catolică. Inițial, o comunitate mică, credincioșii aceștia erau îngrijiți sufletește de către preoții de la parohia catolică cea mai apropiată, din Gura-Humorului, înființată în 1785.

Prin 1792 este cunoscută, în Cacica, activitatea unui preot romano-catolic polonez, stabilit, numit Clemens. În anul 1799 urmează în Parohia Cacica preotul Iacob Bogdanovici care, pentru îndelungata sa păstorire și pentru realizările sale deosebite, a fost supranumit "părintele salinei". El este acela care în anul 1810, cu sprijinul administrației salinei, a ridicat prima biserică romano-catolică din Cacica, pe terenul de vi-a-vis de salină. La sfințirea acestei biserici, preotul Bogdanovici a așezat pe altarul principal o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Isus în brațe, pe care a adus-o de la mănăstirea Stanislavov din Polonia, asemănătoare cu icoana renumită din Cestochova. Această icoană se bucura de o cinste deosebită în Polonia. Și creștinii din Cacica i-au arătat o mare cinstire încât treptat s-a dezvoltat în jurul ei cultul Maicii Domnului de la Cacica, precum și pelerinajul anual de la 15 august, în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului.

Viața catolică de la Cacica a cunoscut o înflorire noul prin zelul Arhiepiscopului din Lemberg, Iosif Weber, căruia i se datorează următoarele inițiative: 1) A încredințat în anul 1900 conducerea parohiei cacica preoților Lazariști. 2) A dispus și finanțat construcția unei noi biserici în Cacica, actualul sanctuar, a cărui inaugurare a avut loc în 1905. 3) A schimbat hramurile tuturor bisericilor din Bucovina care aveau patron Adormirea Maicii Domnului, cu Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, pentru a nu se împiedica participarea credincioșilor și preoților la pelerinajul de la Cacica. 4) A poruncit ca în fiecare an toate parohiile din Bucovina să organizeze pelerinaje oficiale, pe data de 15 august, la Cacica.

Primul paroh lazarist a fost Gaspar Slominski, care s-a îngrijit de ridicarea actualei biserici, deasupra celei vechi, cu dimensiunile: 40 m lungime, 20 m lățime, 14 m înălțime interioară, și 40 m înălțimea turnului. Biserica este zidită din piatră și cărămidă presată,în stil gotic. Tot la îndemnul arhiepiscopului Weber s-au montat în prezbiter cinci vitralii de mare frumusețe și valoare. Altarul principal și altele laterale sunt lucrate la renumita firmă Stuflesser din Tirol. Confesionalele sunt din stejar, sculptate în stil gotic.

De o atenție deosebită se bucură icoana "Madona Neagră" fixată în altarul principal, fiind o pictură în stil oriental. Biserica posedă multe ex voto-uri, obiecte care exprimă recunoștința celor care au fost vindecați ori au obținut diferite haruri prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria. În anul 1912, biserica din Cacica a fost dotată cu o orgă clasică adusă de la Viena. Prin anul 1936, în spatele bisericii, a fost construită o grotă, imitație a celei de la Lourdes. Un punct de atracție turistică este capela sfintei Varvara din interiorul subteran al salinei Cacica, săpată în masivul de sare, la 30 m adâncime.

Catolicii de la Răsărit de Carpați, și nu numai ei, privesc cu legitimă mândrie spre sanctuarul marian de la cacica, îl îndrăgesc și îl frecventează cu credință și nădejde, încredințându-se mijlocirii Maici Preacurate, pentru ca viața lor să le fie cât mai frumoasă și rodnică.

Pr. Anton Despinescu

(publicat în Lumina creștinului, mai 1990)