Cacica - Loc de pelerinaj catolic
Þinutul din Nordul Moldovei, Bucovina, bine cunoscut în lumea întreagã pentru mãnãstirile ºi bisericile pictate ºi în exterior, are îndeosebi pentru creºtinii catolici din Moldova, dar ºi din alte pãrþi, un punct de atracþie: Cacica.
Documentele ºi relatãrile pe bazã de tradiþie oralã de care dispunem, ne permit sã cunoaºtem acest loc de pelerinaj.
Originea localitãþii actuale dateazã din ultimul pãtrar al secolului al XVIII-lea fiind pusã în legãturã cu bogatele zãcãminte de sare pe care stãpânirea austriacã a început sã le exploateze din 1785, dupã ocuparea Bucovinei de cãtre imperiul habsburgic în 1775.
Denumirea localitãþii provine de la numeroasele cârduri de raþe existente pe terenul mlãºtinos datã de cãtre coliniºtii polonezi ºi ucrainieni aduºi aici pentru exploatarea sãrii: Kackza, în ucrainianã = raþã.
Cei veniþi la lucru aici, polonezi, nemþi ºi ucrainieni, erau de religie romano-catolicã ºi greco-catolicã. Iniþial, o comunitate micã, credincioºii aceºtia erau îngrijiþi sufleteºte de cãtre preoþii de la parohia catolicã cea mai apropiatã, din Gura-Humorului, înfiinþatã în 1785.
Prin 1792 este cunoscutã, în Cacica, activitatea unui preot romano-catolic polonez, stabilit, numit Clemens. În anul 1799 urmeazã în Parohia Cacica preotul Iacob Bogdanovici care, pentru îndelungata sa pãstorire ºi pentru realizãrile sale deosebite, a fost supranumit "pãrintele salinei". El este acela care în anul 1810, cu sprijinul administraþiei salinei, a ridicat prima bisericã romano-catolicã din Cacica, pe terenul de vi-a-vis de salinã. La sfinþirea acestei biserici, preotul Bogdanovici a aºezat pe altarul principal o icoanã a Maicii Domnului cu Pruncul Isus în braþe, pe care a adus-o de la mãnãstirea Stanislavov din Polonia, asemãnãtoare cu icoana renumitã din Cestochova. Aceastã icoanã se bucura de o cinste deosebitã în Polonia. ªi creºtinii din Cacica i-au arãtat o mare cinstire încât treptat s-a dezvoltat în jurul ei cultul Maicii Domnului de la Cacica, precum ºi pelerinajul anual de la 15 august, în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului.
Viaþa catolicã de la Cacica a cunoscut o înflorire noul prin zelul Arhiepiscopului din Lemberg, Iosif Weber, cãruia i se datoreazã urmãtoarele iniþiative: 1) A încredinþat în anul 1900 conducerea parohiei cacica preoþilor Lazariºti. 2) A dispus ºi finanþat construcþia unei noi biserici în Cacica, actualul sanctuar, a cãrui inaugurare a avut loc în 1905. 3) A schimbat hramurile tuturor bisericilor din Bucovina care aveau patron Adormirea Maicii Domnului, cu Sãrbãtoarea Naºterii Maicii Domnului, pentru a nu se împiedica participarea credincioºilor ºi preoþilor la pelerinajul de la Cacica. 4) A poruncit ca în fiecare an toate parohiile din Bucovina sã organizeze pelerinaje oficiale, pe data de 15 august, la Cacica.
Primul paroh lazarist a fost Gaspar Slominski, care s-a îngrijit de ridicarea actualei biserici, deasupra celei vechi, cu dimensiunile: 40 m lungime, 20 m lãþime, 14 m înãlþime interioarã, ºi 40 m înãlþimea turnului. Biserica este ziditã din piatrã ºi cãrãmidã presatã,în stil gotic. Tot la îndemnul arhiepiscopului Weber s-au montat în prezbiter cinci vitralii de mare frumuseþe ºi valoare. Altarul principal ºi altele laterale sunt lucrate la renumita firmã Stuflesser din Tirol. Confesionalele sunt din stejar, sculptate în stil gotic.
De o atenþie deosebitã se bucurã icoana "Madona Neagrã" fixatã în altarul principal, fiind o picturã în stil oriental. Biserica posedã multe ex voto-uri, obiecte care exprimã recunoºtinþa celor care au fost vindecaþi ori au obþinut diferite haruri prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria. În anul 1912, biserica din Cacica a fost dotatã cu o orgã clasicã adusã de la Viena. Prin anul 1936, în spatele bisericii, a fost construitã o grotã, imitaþie a celei de la Lourdes. Un punct de atracþie turisticã este capela sfintei Varvara din interiorul subteran al salinei Cacica, sãpatã în masivul de sare, la 30 m adâncime.
Catolicii de la Rãsãrit de Carpaþi, ºi nu numai ei, privesc cu legitimã mândrie spre sanctuarul marian de la cacica, îl îndrãgesc ºi îl frecventeazã cu credinþã ºi nãdejde, încredinþându-se mijlocirii Maici Preacurate, pentru ca viaþa lor sã le fie cât mai frumoasã ºi rodnicã.
Pr. Anton Despinescu
(publicat în Lumina creºtinului, mai 1990)
