Bicentenar la Cacica

În zilele de 19 și 20 octombrie 1991, la Cacica s-a sărbătorit bicentenarul salinei.

Îndată după ocuparea Bucovinei de către austrieci, la 7 mai 1775, s-au descoperit zăcăminte de sare în pădurile de pe valea Cacica și Soloneț. S-au luat imediat măsuri de exploatare.

În ceea ce privește caracterul tehnic al sării de la Cacica - spre sfârșitul perioadei interbelice, - se menționează faptul că: Era de fapt singura salină din țară care producea SARE HUSCĂ, (obținută prin evaporarea apei), iar zăcămintele de sare nu erau încă determinate cu mare precizie. Sarea de la Cacica era de slabă calitate, o calitate total inferioară, motiv pentru care s-a și hotărât exploatarea ei prin dizolvarea în apă. Saramura se pregătea în niște bazine conice și era pompată la suprafață, unde urma să alimenteze două baterii de cazane, în care se depunea apoi SAREA HUSCĂ.

Sarea astfel obținută era apoi bătută în niște forme speciale, (trunchi de con) și ulterior uscată în cuptoare, care primeau căldura de la cazanele de evaporare.

Produsul astfel obținut era apoi mult apreciat în întreaga Moldovă, - în Moldova de Nord și în Bucovina.

În cantități foarte reduse, la salina Cacica se mai scoteau și bolovani de sare.

Un interesant punct de mare atracție este și capela Sfânta Varvara, - patroana minerilor, din interiorul salinei.

Ea este săpată în masivul de sare la aproximativ 30 de metri adâncime, având dimensiunile: 25 - 9-7 metri. Pereții sunt în linie dreaptă și au tot mobilierul bisericesc necesar, săpat în sare:

Altar cu firidă, pentru statuia sfintei Varvara, amvon și loc pentru cor.

Aici, în capelă au fost deschise festivitățile bicentenarului salinei, printr-o sfântă Liturghie, prezidată de episcopul nostru de Iași, - Petru Gherghel - la care-au luat parte preoți din Bucovina și din Polonia, ambasadorul Poloniei la București, Zigmund Komorovscki și soția acestuia, precum și mulți credincioși din Cacica și din Soloneț, alături de mulți, mulți alții.

La intrarea în salină, străjuia un mare crucifix - mulți ani păstrat în saramură - după cum povesteau cei de la fața locului, - iar acum, dăinuind la intrarea în locul de muncă.

Este semnul și adânca mărturie de mare credință acestor catolici polonezi, originali din regiunea Bohnea și Kalucz, din neam de mineri, la vestita salină Wieliczka, așezați și stabiliți aici încă din anul 1785.

După Liturghie, au avut loc multe luări de cuvânt, la adunarea de la Casa Polonă". Minerii participă într-un mod deosebit la desăvârșirea întregii creații, prin însăși munca lor". - afirma cu această mare ocazie episcopul Petru GHERGHEL.

A mai fost prezentat aici și Preasfințitul Pimen - episcopul ortodox de Suceava, însoțit de mai mulți preoți.

(publicat în Lumina creștinului, octombrie 1991)