Pelerinaj la Cacica

Chiar n timpurile vitrege, fiii Mariei se ndreptau n pas de credin, nvrtind coroana rozariului n mn, spre sanctuarul care mereu s-a artat nencptor, ns totdeauna primitor. Cci dincolo de piatra rece i nvechit de vremuri se simea mna Preacuratei, ocrotitoare i plin de o putere care se revrsa n inimile acelora care aveau de ndurat surghiun i durere n propria lor patrie.

Ne-am adunat, la 15 august 1992, peste 20.000 de pelerini din toate colurile rii. S-au unit cu noi n rug i cnt credincioi maghiari (m gndesc la grupul pe care l-au nsoit de la Budapesta Pater Ianos Szoke venit tocmai de la Koenigstein i Pater Lukacs), germani, poloni, italieni, francezi. Erau de fa tineri pelerini din Chiinu, care au strbtut o bun parte a drumului pe jos. Era "pelerinajul credinei" lor nflorite n primvara acestui sfrit de secol.

Am avut ocazia s predic. Am fcut drumul mpreun cu Maria, care "nainta n pelerinajul su de credin pstrnd cu fidelitate unirea cu Fiul su pn pe cruce" (LG 58), regsindu-ne ca fii, recunoscndu-ne de frai n ciuda limbilor i culturilor diferite, i mprtind cu ceilali bucuria ntlnirii cu Domnul.

Aceast experien a fcut-o Preasfinitul Petru Gherghel, episcop de Iai, care a prezidat Liturghia de ncheiere a pelerinajului, episcopul greco-catolic de Oradea, Vasile Hossu, ceilali prelai i demnitarii prezeni la Cacica.

(publicat n Lumina cretinului, septembrie 1992)