Scrisoare pastorală: Fericirea de a avea o mamă bună

Omagiu Mamei cerești și mamelor noastre creștine

"«Dumnezeu cel preabun și preaînțelept, voind să înfăptuiască Răscumpărarea lumii, la plinirea timpului, a trimis pe Fiul său născut din femeie... ca să primim înfierea» (Gal 4,4-5). Acesta, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, s-a coborât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt din Maria Fecioară". Este declarația Conciliului Vatican II despre sfânta Fecioară Maria, Născătoarea lui Dumnezeu și despre rolul ei în misterul mântuirii și în misterul Bisericii. "Într-adevăr, Fecioara Maria, care la vestirea îngerului a primit în inima și în trupul ei cuvântul lui Dumnezeu și a adus lumii viața, este recunoscută și cinstită ca adevărata Mamă a lui Dumnezeu și a Mântuitorului și pentru că a cooperat prin iubirea ei la nașterea în Biserică a credincioșilor este pe drept cuvânt Mamă a mădularelor lui Cristos și este venerată ca o mamă preaiubitoare".

Înscris în seria marilor sanctuare mariane din lume, sanctuarul de la Cacica, ne strânge în jurul aceleiași Mame, Maria, și ne prilejuiește ocazia sfântă de a-i vedea strălucirea ei, dar și rolul ei în viața noastră. În anul binecuvântat, închinat familiei, Maria ne apare ca Mamă: Mama voită de Dumnezeu pentru Fiul său Isus, dar și mamă pentru noi, fiii săi adoptivi; Mama care și-a oferit nu numai frumusețea ei trupească, dar mai ales noblețea ei sufletească și generozitatea ei de credință, care nu a fost numai un instrument pasiv în mâna lui Dumnezeu, ci a cooperat la mântuirea omului în libertatea credinței și a ascultării.

Părinții Bisericii se bucură să o numească pe Maria "Mama celor vii", afirmând că "moartea a venit prin Eva, iar viața prin Maria". Biserica nu încetează să o proclame ca aceea care l-a născut pe Fiul pe care Dumnezeu l-a rânduit primul născut dintre mulți frați (cf. Rom 8,29), adică dintre credincioși, la nașterea și creșterea cărora ea conlucrează cu iubire de mamă.

"Maria, care a fost prin harul lui Dumnezeu, după Fiul său, deasupra tuturor îngerilor și a oamenilor, pentru că este Mama Preasfântă a lui Dumnezeu și a luat parte la Misterul lui Cristos, este pe bună dreptate cinstită de Biserică printr-un cult deosebit" (LG 60).

Glasul Elisabetei care o întâmpină cu cuvintele: "Binecuvântată ești tu între femei și fericită ești tu care ai crezut că se vor împlini cele spuse ție de Domnul" (cf. Lc 1,42), ca și vocea din mulțime care proclamă fericit sânul care le-a purtat și pieptul la care a supt Învățătorul (cf. Lc 11,26), reprezintă atitudinea biblică în fața Mariei.

Dacă sunt atâtea lucruri minunate ce trebuie să le admirăm și să le proclamăm în Maria, în acest an trebuie să elogiem cel mai nobil titlu, titlul de Mamă - Theotokos. Fericit cel care are o mamă bună. Fericit Isus care a avut-o pe Maria ca mamă toată frumoasă și sfântă, curată și iubitoare cum alta nu mai e. Fericite sunt mamele care o cunosc și o imită și fericiți toți aceia care păstrează imaginea mamei și o iubesc.

Ne impresionează tradiția Bisericii, atât cea din Orient, cât și cea din Occident, care a marcat și a evidențiat din plin demnitatea de mamă a Mariei. La glasul Bisericii s-a adăugat glasul poeților, al muzicienilor, glasul și inima artiștilor care nu încetează să o cânte, să arate lumii numele și realitatea ei de mamă.

De o reală impresie și valoare este reflexia marelui scriitor Michel Quoist care ne prezintă în una din poeziile sale gândul lui Dumnezeu despre Maria:

"Cea mai frumoasă invenție a mea, spune Domnul, este Maria, Mama.
Aveam nevoie de o mamă și am făcut-o.
Am creat-o pe mama mea mai înainte ca ea să-mi dea viață. Era mai sigur așa.
Acum sunt și eu om ca toți oamenii.
Nu am pentru ce să-i invidiez pe alții, deoarece am și eu o mamă.
O mamă adevărată.
Îmi lipsea.
Mama mea se cheamă Maria, spune Domnul.
Sufletul ei este cu totul curat și plin de bucurie.
Trupul ei este feciorelnic și pătruns de o așa lumină
încât pe pământ n-am obosit niciodată să o privesc,
să o ascult și să mă gândesc la ea.
Este așa de frumoasă mama mea,
încât, lăsând splendorile cerului,
nu m-am simțit nicicând străin și stingher alături de ea.
Și știu bine, spune Domnul, ce înseamnă să fii purtat de îngeri,
dar nu se poate compara nicidecum cu brațele unei Mame, credeți-mă!"

Fericit cel care are o asemenea Mamă. Fericiți toți cei care o găsesc și se bucură de brațele ei.

Fecioară Sfântă, Marie, Mama lui Isus și Mama noastră: noi avem nevoie de tine!

Noi avem nevoie de iubirea ta, de inima ta. Noi toți fiii tăi ce suntem aici, dar nu numai noi, ci toți locuitorii acestui pământ, toți credincioșii din România, din Moldova, din Bucovina.

Au nevoie de tine copiii care cresc și care vor fi viitorul lumii.

Au nevoie de tine tinerii și tinerele noastre care vor să-și valorifice iubirea și să clădească ziua de mâine.

Au nevoie de tine părinții și mamele noastre pe drumul iubirii lor și în revărsarea iubirii lor.

Au nevoie de tine toți responsabilii vieții și ai păcii, toți cei care trebuie să garanteze armonia și fericirea.

Au nevoie de tine și de iubirea ta toți fiii și fiicele tale consacrate vieții curate și rugăciunii.

Avem toți nevoie de tine!

Toți cei care suntem fii ai Evei, ca să ne transformăm în fiii tăi: Fiii Mariei!

Este o mare bucurie că sunt atâția creștini care alături de credincioșii catolici o cinstesc pe Maria cu o cinste cuvenită Maicii Domnului, mai ales creștinii orientali care se întrec cu elan arzător și cu suflet devotat în a aduce cult Născătoarei de Dumnezeu.

Toți creștinii să înalțe rugi stăruitoare către Mama lui Dumnezeu și Mama oamenilor pentru ca ea să mijlocească la Fiul său ca toate familiile popoarelor să se unească în mod fericit în pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preafericitei și nedespărțitei Treimi - ne îndeamnă Conciliul în finalul documentului Lumen gentium (cf. LG 69).

Cu toții, așadar, știind că avem o mamă bună și fericiți că suntem fiii ei, să o proclamăm și să o venerăm.

Toată frumoasă ești Marie!

Tu ești Mama lui Isus și Mama noastră!

Tu ești bucuria și cinstea poporului nostru!.

15 august 1994, solemnitatea Adormirii Maicii Domnului,
Anul Internațional al Familiei.

Petru Gherghel, episcop de Iași

(publicat în Lumina creștinului, august 1994)