Sanctuarul Maicii Domnului din Cacica la al nouăzecilea aniversar

Sfințirea bisericii

Extras din "Anuarul Congregației Misionare" a sfântului Vincențiu de Paul, editat la Cracovia
(Anul IX - vol. 1903-1904 - autor: pr. Kaspar Slominski)
Cacica, 30 octombrie 1904

Scump părinte confrate,

Am primit scrisoarea scumpului părinte, prin care solicitați descrierea solemnității sfințirii bisericii din Cacica, ce a avut loc la data de 16 octombrie 1904, pentru a fi publicat acest eveniment în Anuarul nostru.

Biserica nouă din Cacica nu este încă terminată complet, pentru că mai sunt în jurul turnului câteva bârne de schelă și câțiva muncitori mai lucrează. Dar au trecut două săptămâni de când biserica a fost consacrată.

Noi ne grăbeam cu lucrările de la biserică pentru a o termina cât mai repede posibil, deoarece ploile de la sfârșitul lui septembrie și începutul lui octombrie ne au încurcat mult. Ca atare, în ultima săptămână s-a lucrat zi și noapte, fără întrerupere, astfel încât, în ziua de 15 octombrie, am terminat demolarea schelelor și aranjarea exteriorului.

În amiaza zilei de 15 octombrie au sosit onorații și scumpii oaspeți: Excelența sa arhiepiscop Bilczewski și Excelența sa arhiepiscop Weber, Sfinția sa Vizitatorul, împreună cu mai mulți confrați din Cracovia, Lwow, Socoluvki, Bialego, Kamienia și Jezierzan, precum și preoții prelați Schmid și Kasparowicz de rit armean, din Cernăuți, și foarte mulți alți preoți.

Pe o vreme frumoasă convoiul arăta splendid. La Cacica bubuiau săcălușele, al căror ecou se auzea până departe pe dealurile din împrejurimi. Toată lumea se bucura împreună cu oaspeții noștri.

A fost o bucurie zgomotoasă și foarte cordială. Din nefericire, îndată a început și ploaia, care nu a încetat decât a doua zi, după terminarea ceremoniilor sfințirii. Desigur, ne-a stricat totul. Se știe că pe terenul din Cacica pe timp ploios, se face un noroi galben și lipicios de care nu te poți feri. Deci am avut noroi până peste cap. Credincioșii au fost mult mai puțini decât se anunțaseră, din cauza timpului nefavorabil. La fel, procesiunile oficiale din parohii, sau nu s-au mai pornit de pe la casele lor, ori s-au întors din drum. Măreața procesiune cu sfintele relicvii a fost scurtată.

Duminică, dis-de-dimineață, Excelența sa episcopul a celebrat sfânta Liturghie pe moaștele relicviei, iar la orele opt au început ceremoniile de sfințire a bisericii, în timpul cărora, de pe amvon, "in pontificalibus" a vorbit credincioșilor în limba polonă, iar către sfârșit în limba germană. Emoționant a fost momentul în care, după ceremoniile de sfințire ale bisericii, Excelența sa arhiepiscopul a adus cu mâinile sale proprii din capelă Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, așezând-o pe altarul principal, iar de aici cu ea a binecuvântat mulțimea. Nu a existat nici unul care să nu fi vărsat lacrimi de emoție, când Maica Domnului mulțumea tuturor pentru noul ei lăcaș. Apoi icoana a fost așezată pe altarul principal, pe care "Regina cerului" și-a luat locul cuvenit lângă Isus Cristos, prezent în Preasfântul Sacrament. A urmat sfânta Liturghie pontificală, celebrată de Excelența sa arhiepiscop Weber, îmbrăcat într-o splendidă infulă, dăruită de el bisericii din Cacica. A fost asistat de pr. Prelat Schmid tot în infulă, de doi canonici onorari, toți în odăjdii aurite, care și acestea au fost dăruite parohiei Cacica de către nemaipomenita bunătate a Excelenței sale arhiepiscopul Weber.

Toate ceremoniile s-au sfârșit la orele 15.

După amiază a avut loc sfințirea capelei din salină. Această capelă, în trecut, era mică, având pereții armați cu lemn. Acum administrația salinei a mărit-o, scoțând armăturile de lemn, astfel încât toți pereții și bolta sunt din masivul de sare.

Au coborât în mină Excelențele lor arhiepiscopii, cu mulți preoți și mulți credincioși. Excelența sa arhiepiscop Bilczewski a sfințit capela și a predicat mulțimii de mineri care era de față, de pe amvonul săpat în sare. Capela era luminată splendid, atât de lămpile minerilor, cât și de policandrul confecționat din cristalele de sare.

Am fost atât de înălțați sufletește, încât cu toții am cântat, vrând-nevrând, Laudate Dominum omnes gentes. Iar când ne-am reîntors în capelă, din toate piepturile a răsunat imnul slăvirii Maicii Domnului: Magnificat.

În concluzie, se poate spune că toate ceremoniile și solemnitatea au fost cât se poate de înălțătoare, pe de o parte, dar, pe de altă parte, ne-a descurajat faptul că nu a fost timp favorabil.

Biserica în exterior este foarte frumoasă, iar interiorul încăpător. Înălțimea turnului este de peste 50 de metri și este acoperit cu țiglă măruntă naturală, de aceeași culoare cu zidurile din cărămidă roșie, aparentă, dublă presată.

La înălțimea de 30 de metri, pe turn, este montat balconul circular, susținut pe zidul turnului de numeroase coloane de piatră cioplită, terminate cu turnulețe sculptate cu multă măiestrie, imitând forma unei capele.

Deasupra intrării principale în biserică, pe geamul mare al corului, în exterior, este sculptat în piatră trupul Domnului nostru Isus Cristos răstignit pe cruce, iar dedesubt, gravată în piatră, în relief, monograma Maicii Domnului, cu inscripția în limba polonă: "O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi".

În toată arhitectura bisericii se remarcă diversitatea intercalațiilor și cornișelor din piatră cioplită. Lungimea bisericii este de 36 m, lățimea de 17, 50 m, lățimea navei în cruce de 22 m.

Frumoase sunt cele cinci vitralii din presbiter, toate lucrate în praf de aur, care reprezintă cele cinci mistere de slavă ale Rozariului Maicii Domnului.

Sunt cât se poate de frumoase și cele două geamuri enorm de mari din navele laterale, și acestea lucrate artistic, din sticlă colorată, în rame mici, din cositor, în formă de fagure.

În interior, numai masa altarului principal e nouă. Restul mobilierului este vechi, aranjat în mod provizoriu, biserica arătând cam pustie și săracă. Urmează ca mai întâi să ne achităm de toate datoriile care mai apasă pe umerii Bisericii, iar după aceea, să ne gândim la o mobilare frumoasă, corespunzătoare.

Dea Domnul ca Maica Preasfântă, să miște inimile binefăcătorilor, pentru ca această dorință să fie realizată cât mai repede".

Pr. K. Somiski C.M.

(publicat în Lumina creștinului, august 1994)