Pelerinaj spre casa Tatălui

Ce este un sanctuar? Conform Codului de drept canonic "printr-un sanctuar se înțelege o biserică sau un alt loc sacru, unde credincioșii se duc în număr mare în pelerinaj dintr-un motiv special de evlavie, cu permisiunea ordinariului locului".

Sanctuarul este purtătorul unei triple dimensiuni: este mai întâi un loc de comemorare, ne amintim că Dumnezeu este cel care ne-a iubit mai întâi; este semnul lui Cristos, "templul cel nou, locuința Celui Veșnic printre noi"; fiecare sanctuar ne amintește că Tatăl "mereu ne-a iubit și ni l-a dat pe Fiul său și pe Duhul Sfânt, pentru că vrea să locuiască printre noi".

Sanctuarul este, de asemenea, locul prezenței divine, în special prin cuvântul lui Dumnezeu, prin sacramente (în deosebi Euharistia) și prin comuniunea eclezială.

Este, în sfârșit, o profeție a patriei cerești: prefigurarea cetății sfinte care este scopul ultim al pelerinajului nostru pe pământ.

Aproape o mie de tineri din 38 de parohii din Moldova, însoțiți de preoți, călugări și călugărițe, au pornit din Ilișești sâmbătă, 14 august 1999, la ora 10,30 în pelerinaj spre Cacica. Pelerinajul a fost deschis de Preasfințitul Petru Gherghel și Preasfințitul Joachim Wanke, episcop de Erfurt, printr-o rugăciune și o binecuvântare.

La Cacica i-au întâlnit pe ceilalți pelerini; s-au rugat și au cântat împreună. Au meditat la pelerinajele relatate de Sfânta Scriptură și din istorie: și-au amintit de Avram chemat din Ur-ul Caldeii; de Moise și de poporul ales care au străbătut 40 de ani prin pustiu până au ajuns în țara promisă; de Maria care, după ce a aflat vestea de la înger, în graba mare, a plecat spre verișoara sa Elisabeta; de Isus care în fiecare an mergea la templu pentru a se ruga. Pelerinajul este un semn: viața însăși e un pelerinaj, un drum spre patria cerească. Pe drumurile acestei vieți avem nevoie unii de alții, ne ajutăm, ne cărăm poverile, prindem elan, câteodată ne împiedicăm și apoi pornim iarăși mai departe.

La Cacica, cei aproape 40 de mii de pelerini au fost întăriți de predicile părintelui rector Alois Bulai, iar duminică de predica episcopului diecezei, care a subliniat că s-a împlinit rugăciunea făcută anul trecut la Cacica: vizita Sfântului Părinte în țara noastră. Apoi, a așezat la picioarele Mariei două mari dureri ale poporului nostru: copiii uciși înainte de a se naște și mamele care sunt batjocorite pentru că vor să împlinească voința Domnului. După procesiunea în jurul bisericii cu preasfântul Sacrament, pelerinii au primit binecuvântarea ca apoi să se îndrepte spre case, cu gândul și cu speranța că poate vor reveni peste un an, în anul marelui jubileu.

În afară de PS Joachim Wanke, au fost pelerini și Mons. Paolo de Nicolo, responsabil al Casei Pontificale, Rev. Padre Corrado, rector al Seminarului din Nolto (Sicilia), Madre Cristina, superioara Mănăstirii benedictine din Arpino, care apoi seara au participat la Liturghia celebrată în catedrala din Iași, cu ocazia hramului.

Pr. Cornel Cadar

(publicat în Lumina creștinului, septembrie 1999)