Mireasm de Cacica

Venisem la Cacica s cer un favor sfintei Fecioare i s ndeplinesc obinuitul ritual din sanctuarele Maicii Domnului. Cnd colo, m-a ameit atmosfera de acolo, m-a mbtat mireasma de busuioc, specific locului, srind peste canoanele sfinirii ocazionale (doar n acel timp i loc) ca o forare de mn a Maicii. Ca un copil de altdat, scos prima dat n lume, nu mai puteam filtra nimic prin raiune, prin estetism i conceptualizare; a czut ordinea proprie de rugciuni i percepere a sacrului, rmnnd doar uimirea! Pi asta i vrea Maica, s ne vindece de orbirea adultului i s fim doar deschii iubirii ei. Uimitor, n sanctuarele mariane din lume, ori din ar, nu este ateptarea fervoroas a oamenilor, a unei apariii miraculoase - nici n-ar fi de dorit s o vedem cu ochii notri pctoi, i nici posibil - a crede e mai valoros dect a vedea - a unei minuni care s le marcheze existena.

Minunea care se ntmpl e greu de sesizat din forfota mulimii, e aceast micare, aceti cureni de suflete, care, dincolo, sau prin vnzolirea (tocirea) trupurilor, prin trrea n genunchi n jurul altarului, sunt purificate de Duhul Sfnt, sunt cluzite de Maica Domnului spre privirea lui Dumnezeu. Frumuseea cereasc a sfintei Fecioare e aceeai n cer (perceput diferit pe pmnt), avem o venicie pentru a o vedea i cunoate personal, de aici nu putem dect intui, ceea ce putem spera, e ntlnirea cu ea n sufletele noastre.

Important este aici micarea de jos n sus (perceput cu ochii sufletului) de transformare i nlare a sufletelor spre divin. La acest nivel interfereaz iubirea lui Dumnezeu i de oameni, adic n rugciunea acumulat n cuul palmelor ce cuprind albastrul cerului, o dat cu golirea potirului inimii Domnului de frnturile din trupul su i stropii din sngele su. Chiar n curtea sanctuarului din Cacica, bttorit de pelerini, adie o mireasm de trandafiri din trena Maicii Domnului, cu toat escorta de sfini i ngeri. Aceeai esen paradisiac ntlnit la Medjugorje, ori la Bucureti, cnd ne-a vizitat Sfntul Printe, arat prezena sfintei Fecioare.

La binecuvntarea PS Petru Gherghel, pe cerul nsorit, fluturau spre zri fii din vlul Neprihnitei, ca rmas bun.

Eugenia Faraon

(publicat n Lumina cretinului, septembrie 1999)