Pelerin la Sanctuarul de la Cacica

Cum puteam sărbători "jubileul credinței noastre, anul 2000", dacă nu îndreptându-ne cu toții - cei care nu am putut ajunge la marile centre jubiliare de la Ierusalim sau Roma - fie cu inima, fie și cu pasul de pelerin, pe drumul spre Cacica, pentru a o sărbători pe preacurata Fecioară Maria înălțată cu trupul și sufletul la cer, precum și pentru a participa la înălțarea acestui sanctuar marian la rangul de bazilică minoră (sanctuar privilegiat) prin decretul nr. 263/00/L din 14 martie 2000 dat de însuși Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, la cererea Diecezei de Iași.

Bazilică minoră

Iată-ne deci spre Cacica, și dacă această călătorie nu este motivată doar de "popasul turistic", ci de a lăsa fără cutie vioara inimii la lucrarea harului, pentru a primi și reda vibrația adierilor Duhului, cum numai la casa Maicii adie, atunci toți cei care așteptăm indulgența jubileului, vom respira deplin acest zefir ceresc. "Isuse, rămâi cu noi! Marie, Mama noastră", sub această deviză afișată pe "streașina" casei polone (în curtea bisericii), în al cărei cerdac a fost amenajat altarul, s-a început Liturghia de deschidere a pelerinajului.

Părintele predicator, Mons. Alois Fechet, a invitat pe toți pelerinii și credincioșii, indiferent de confesiunea și credința lor, să treacă anul 2000 plini de speranță și fapte bune pentru a-l bucura pe Dumnezeu în acest an jubiliar, an de hotar, de răspântie a destinului uman, care nu trebuie receptat prin viziunea catastrofală, ci ca pe un an de verificare asupra propriei identități de creștin, ca pe o ocazie a revelării iubirii și îndurării divine. Apoi ne informează despre traseul tinerilor pelerini care, cu pancarte și steaguri, se îndreaptă spre noi, o imensitate de penitenți spre colina Cacicăi, spre curtea bisericii binecuvântate de Maica Preacurată, patroana acestei comunități ce-și serbează hramul. Continuând, părintele predicator ne amintește că fiecare a experimentat iubirea maternă a Mariei, care a găsit ieșire și medicație pentru orice suflet ce i s-a încredințat; puterea pe care o are pe lângă Fiul ei determină credincioșii de pretutindeni să alerge la ocrotirea și la ajutorul ei. Copleșită de haruri și fără prihană, se cuvenea să stea pe tronul de regină alături de Fiul ei, pentru a ne chema să trăim și noi în unire cu Isus, lăudând mărirea harului lui Dumnezeu prin viața noastră de sfințenie: "Faceți tot ce vă va spune el". Încheie, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest impresionant spectacol de credință de la Cacica, spectacol care constă în mulțimea pelerinilor veniți de pretutindeni. Aș adăuga că simt personal această înghesuială a celor care se grăbesc la poarta strâmtă a mântuirii!

După traseul greu de la gară spre biserică, prin purgatoriul tarabelor îndesate pe drum, unde comerțul cu obiecte de cult concurează pitoresc cu tot felul de stani, brani și alte mărunțișuri și kitsch-uri (plus un papagal ce trăgea lozuri de noroc), iată un moment de derută la finalul Liturghiei - puhoiul de lume se revarsă (cu bagaje să se aciueze undeva în perimetrul bisericii, deja disputat palmă cu palmă). Cozi la spovezi; spre rândurile de penitenți care înconjurau altarul și grota în genunchi și peste tot pături multicolore ce găzduiesc picnicul de prânz, fețe necunoscute, dar știute de Creator, deci comune, apropiate prin rudenia spirituală a vieții veșnice. Acest an e în special euharistic, să începem de aici, de la frângerea pâinii cu toții!

Nu se oferă comoditate la Cacica, șuvoaiele de pelerini sunt dirijate de programul, fără timpi morți, al pelerinajului, care i-a adunat la Liturghia de la ora 12.00, sau i-a împrăștiat pentru prânz, i-a strâns iar la venirea tineretului și i-a împins pe Calea sfintei cruci, ocolind biserica, și iar i-a adunat într-o singură inimă adoratoare a preasfântului Sacrament, la ora 17.00. Frânți de oboseală, suntem revigorați, renăscuți subit. Maică tu ne odihnești în rugăciune! Adorația e o alergare în brațele tale, Isuse!

La Liturghia de la ora 18.00, păstorul diecezei noastre, care însoțește cu rugăciunile sale tineretul, a transmis de la altar salutul tinerilor în pelerinaj la Roma și impresia lor: "Capitala României s-a întins la Roma ca o invitație la comuniune spirituală cu tinerii din întreaga lume, de Ziua Mondială a Tineretului. Nunțiul apostolic a invitat tinerii să corespundă așteptărilor lui Dumnezeu și a evocat perioada grea de dictatură, când nu exista, ca acum, libertatea manifestării exterioare a credinței, și că trebuie să mulțumim deoarece în România s-a păstrat vie credința.

Această lume în pelerinaje, - dar mai ales în ceremoniile din acest an, prilejuite de jubileul creștinătății - este ca pietrele din râu, scoase de curent, spălate, strălucind sub razele harului, pentru a se reîntoarce la mal, ca să dezmorțească, la rândul lor, alte pietre spre firul apei, la lumină.

"Ascultă-ne Doamne pentru iubirea Mariei", cu asta s-a început privegherea mariană, ce va fi urmată de procesiunea nocturnă cu lumânări, și de recitarea rozariului.

Darul indulgenței plenare, se precizează la predică, se dă numai dacă vom corespunde dispoziției sufletești a Mariei, de a se supune voinței divine, de a-l contempla pe Dumnezeu.

Lumânări lângă lumânări aruncau valuri de lumină pe fețele înălțate (ca apele unei oglinzi) în rugăciune și cântece de slavă, pregătind astfel, împreună cu solistul acestui cor al beatitudinii sufletești, episcopul Petru Gherghel, marea sărbătoare de mâine. Unduirea acestor lumânări, ridicate spre cer la refrene, și aduse jos, iar și iar, cu fiecare denivelare din jurul bisericii (spre Golgota interioară), transfigura expresiile participanților, încât păreau chiar Taborul îmbrăcat în haina albă a lui Cristos.

Iată-ne sub cerul liber, noaptea devine zi extinsă sub "umbrela protecției Mariei", învingând teama de ploaie, de frig. Cei care și-au sprijinit somnul lângă clopote au fost treziți de dangăte puternice și de mulțumirea unei voci pentru minunea pe care a făcut-o Maica, fiindcă nu a plouat, nici rouă n-a fost. Ostenelile vor fi răsplătite pe scara spre veșnicie. La predica Liturghiei de la ora 6.00 ni se amintește că Maica este scara noastră spre Dumnezeu prin fiecare clipă a existenței noastre, trăită după modelul său. Un traseu de dâre albe de ceară în iarba umedă, rămase după noaptea lumânărilor, precum și razele acestei dimineți, ce se desfată (țâșnind prin pridvor) pe trăsăturile icoanei de la Cacica a Maicii lui Dumnezeu, ne pregătesc pentru celebrarea acestei zile.

La ora 11.00, înaintează ritualic pe panta spre altar, invitații la sfânta Liturghie solemnă și pontificală: Eminența sa cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Părinte; Excelența sa Jean Claude Périsset; ÎPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel; PS Aurel Percă; PS Gheorghe Guțiu, arhiepiscop de Cluj; PS Ryszard Karpischi, episcop auxiliar de Lublin, PS József Tamás, episcop auxiliar de Alba-Iulia, alți episcopi și preoți din țară și din străinătate. Nunțiul salută începerea sărbătorii misterului ridicării la cer a Mariei, apoi ne vorbește despre decizia Sfântului Părinte ca acest sanctuar să fie înălțat la marea demnitate de bazilică minoră, dovedind afecțiunea sa față de poporul român, căruia îi acordă binecuvântarea apostolică. Se dă citire decretului din 14 martie privind acest cadou. Cardinalul Poggi începe predica în limba latină, prin definirea dogmei înălțării cu trupul și sufletul la cer a Mariei.

Între toate solemnitățile pe care Biserica le dedică sfintei Fecioare, aceasta e cea mai mare, împlinirea misterului pascal în Maria. Toate textele Sfintei Scripturi se raportează la acest mister. Balaurul (diavolul) a prigonit pe Cristos și pe Maria, prigonește și trupul mistic al Domnului. O preamărim pe sfânta Fecioară care a precedat întregul neam omenesc urmându-l pe Cristos prin înălțarea sa la cer pentru a fi mai asemenea cu Fiul său, și noi, mai asemenea cu ea. Magnificat e un rezumat al întregii istorii a mântuirii, condusă de Dumnezeu fără întrerupere.

După ce am trecut în revistă cele trei motive de mare bucurie: semicentenarul dogmei privind privilegiul acordat Mariei de către Tatăl, de a fi scutită de "putrezirea mormântului" și ridicată cu trupul și sufletul la cer, proclamată de Biserică prin hotărârea papei Pius al XII-lea; semnarea decretului privind titlul de onoare al Cacicăi; darul indulgenței plenare oferit tuturor credincioșilor pelerini, prin binecuvântarea pontificală, s-au rostit intențiile în română, maghiară, polonă, franceză, germană.

Are loc procesiunea mariană în jurul bisericii și binecuvântarea devoționalelor, florilor și busuiocului. Nunțiul apostolic dă citire telegramei papei adresată episcopilor și ierarhilor bisericii din România, iar momentul a fost consfințit într-un document, în care se declară imn diecezan "O Marie, o preadulce Mamă, sanctuarul e sub scutul tău; dieceza e sub scutul tău; România e sub scutul tău". Episcopul Petru Gherghel a mulțumit organizatorilor, tinerilor, seminariștilor, oamenilor de ordine și autorităților locale.

Tocmai această înghesuială de evlavioși ne obligă să ne redescoperim, extinzându-l pe Cristos cu toți, împărtășind cu ei trupul și sângele Mântuitorului și rugându-ne pentru cei care nu se gândesc la darul euharistic.

Din această mulțime de suflete Maica va înflori pentru tronul ceresc al Tatălui, viitorul altoi din grădina Împărăției sale.

Eugenia Faraon

(publicat în Lumina creștinului, septembrie 2000)