Pelerini la Cacica

Un pelerinaj marian, fie că este dorit, organizat și făcut cu devoțiune și credință, fie că este spontan, cauzat de necesitatea pocăinței, a unui itinerar spiritual de vindecare, de purificare, fie din dorința de a o cunoaște mai mult pe Preacurata, este un eveniment de credință marcat de un entuziasm și de o manifestare spirituală deosebită.

Anul acesta în perioada 13-15 august 2000, sanctuarul de la Cacica a reunit peste 50.000 de credincioși veniți din Dieceza de Iași, din țară și din străinătate.

Prezența mare a pelerinilor a fost cauzată de importanța pe care aceștia au acordat-o Mariei în acest an jubiliar și de recunoașterea spirituală mariană universală acordată sanctuarului din Cacica prin declararea bisericii ca bazilică minoră.

Cei care au fost prezenți la Cacica vor păstra mult timp întipărit în minte și în inimă ceremoniile și evenimentele care s-au succedat la sanctuar. Atât copiii și tinerii, cât și adulții și cei bolnavi au avut posibilitatea "să urce" cu adevărat la sanctuar și să se prezinte în fața Preacuratei și a Fiului ei preaiubit.

Au fost zile de har marcate de rugăciune, de cântece care parcă nu se mai sfârșeau, de o iubire creștină fraternă exprimată și trăită sub privirile duioase ale Mamei noastre cerești. În biserică și în jurul acesteia, la confesionale sau la grotă, pe pajiștea din fața altarului principal sau pe străzi și în locurile de campare, se putea vedea pe chipurile pelerinilor acea împlinire spirituală marcată de bucurie sau acea dorință arzătoare de a-și schimba viața, de a fi mai buni, mai curați, mai aproape de frați, de Dumnezeu.

La sanctuarul marian de la Cacica dorința după cele spirituale și bucuria de a fi împreună, nostalgia după cer, "fuga de lume" și dorința de purificare s-au întrepătruns în mod tainic și minunat. Pelerinii, împreună cu persoanele consacrate, cu preoții și episcopii lor, prin rugăciunile și iubirea lor sinceră față de Preacurata au arătat că doresc și sunt capabili să construiască o lume bazată pe credință și speranță.

Cu mâinile înălțate în semn de rugăciune și cu ochii ațintiți spre cer, prin sacrificii oferite în spirit de credință, prin participare conștientă la sfânta Liturghie, la spovadă și sfânta Împărtășanie și prin devoțiunile și ceremoniile mariane, pelerinii, ca semn de prețuire, recunoștință și mulțumire, au oferit buchetul lor spiritual iubirii inefabile a lui Dumnezeu.

Pr. Mihai Roca

(publicat în Lumina creștinului, septembrie 2000)