Răsunau cântecele și rugăciunile

Am avut emoții atunci când am aflat că voi participa la organizarea pelerinajului tinerilor de la Cacica de anul acesta. Părintele paroh și toți cei care s-au ocupat de organizarea lui în anii precedenți ne avertizau că trebuie să luăm lucrurile în serios. Se estima un număr foarte mare de pelerini cu atât mai mult cu cât trebuia avut în vedere faptul că anul acesta este an jubiliar. O importanță deosebită a avut-o nu numai numărul pelerinilor, ci și participarea unui număr foarte mare de preoți și episcopi.

Dar ceea ce mi-a dat curaj și încredere era numărul foarte mare de tineri care aveau să vină pentru a-și ridica rugile către Domnul, prin mijlocirea Mariei. Prezența lor, trăirea credinței, participarea plină de entuziasm la celebrările liturgice și tinerețea lor aveau să dea un farmec deosebit celebrărilor mariane. La început mi-a fost teamă că nu voi trăi zilele de pelerinaj cu aceeași intensitate cu care le vor trăi pelerinii propriu-zis. De aceea, după ce ne-am instalat corturile, am venit în fața Sfintei Fecioare pentru a ne ruga, pentru a-i cânta și pentru a-i încredința reușita acestui pelerinaj. Am intrat, așadar, în atmosfera specifică acestui loc sfânt.

Am participat la sfintele Liturghii la care aglomerația nu ne-a dat bătaie de cap, iar cu două zile înainte de marea sărbătoare, după ce am primit programul celebrărilor sfinte și indicațiile părintelui paroh, Iulian Kropp, am împărțit fiecăruia îndatoririle, încercând să asociem fiecărui loc și fiecărui moment oamenii cei mai potriviți. Din acel moment nici unul din tinerii din Acțiunea Catolică sau din Scout, coordonați de asistentul spiritual, pr. Mihai Roca, nu a avut timp decât pentru sfânta Fecioară și cinstitorii ei.

Astfel, în dimineața următoare (luni, 14 august), o parte din tineri au rămas în Cacica pentru a îndruma pelerinii veniți cu autocare sau cu un alt mijloc de transport și de a menține ordinea în biserică, la grotă și împrejurul lor, iar cealaltă parte au plecat spre Ilișești, unde au primit grupurile de tineri, care au parcurs 10 km pe jos spre Cacica. Și cu cât ne apropiam mai mult de sanctuar, cu atât mai puternic răsunau cântecele și rugăciunile. Împreună cu Preasfințitul Petru Gherghel, cu seminariștii și preoții care-i însoțeau, am intrat în Cacica plini de bucurie și de speranță. Iar pentru că "micuța" bazilică a fost mai încăpătoare decât credeam, cei peste 1.450 de tineri din 54 de parohii au avut prilejul să o salute pe Maica Preacurată în sfântul lăcaș închinat ei.

Au urmat Calea sfintei cruci, adorația euharistică și sfânta Liturghie pentru tineri celebrată de episcopul auxiliar, Mons. Aurel Percă.

Ziua a culminat cu privegherea mariană de seară la care cuvintele Sfintei Scripturi ne-au hrănit sufletele, ne-am rugat și am cântat din toată inima, iar în timpul procesiunii cu lumânări aprinse am alungat întunericul din jurul nostru înălțându-ne sufletele, asemenea lumânărilor, pe acordurile minunatului cântec "Ave, Maria!". La grotă, cântecele și rugăciunile au continuat până spre dimineață.

În ziua de 15 august 2000, Adormirea Maicii Domnului, am participat cu emoție și bucurie la Liturghia pontificală la care am primit binecuvântarea apostolică. Acum misiunea noastră, a organizatorilor, se apropia de final.

Abia după câteva ore a încetat agitația care ne cuprinsese pe toți. Încă se mai vedea coloana de autocare plecând și câte un tânăr sau câte un bătrân mulțumit și fericit că a trăit asemenea zile de har.

Am plecat de la Cacica puțin obosit și foarte mulțumit, dar am rămas cu dorința de a o cinsti pe sfânta Fecioară nu numai în sărbătorile închinate ei, ci în fiecare zi.

Romică Sociu

(publicat în Lumina creștinului, septembrie 2000)