Scrisoare pastorală: Maria înălțată la cer, mama și regina noastră

Planul veșnic al lui Dumnezeu

Parcurgând etapă cu etapă anul liturgic facem memoria vieții și operei lui Isus Cristos și retrăim în credință drumul iubirii Fiului lui Dumnezeu, care coboară la noi, se face asemenea nouă, se jertfește în locul nostru și, prin moartea și învierea sa se întoarce glorios în slavă pentru a domni și stăpâni peste cei vii și peste cei morți, lărgind astfel până la marginile pământului și până la sfârșitul veacurilor împărăția cea nouă (cf. Mt 13 ș.u.; 24,14).

Acesta este drumul pe care trebuie să meargă orice om, orice făptură; atunci când celebrăm faptele minunate săvârșite de Dumnezeu prin Isus în Duhul Sfânt de fapt parcurgem drumul purificării și înălțării noastre.

Din planul și voința lui Dumnezeu prima făptură care a beneficiat de parcurgerea întreagă a acestui drum este Maria Fecioară din Nazaret, care s-a deschis iubirii veșnice și a colaborat cu Dumnezeu, primind în sânul ei pe Mântuitorul omului prin lucrarea specială a Duhului Sfânt, oferindu-se cu trup și suflet în realizarea mântuirii tuturor oamenilor.

Drumul ei de credință este drumul Bisericii și al fiecărui credincios în parte. Ea este imaginea perfectă a făpturii care beneficiază de darul mântuirii și se învrednicește să-l urmeze pe Fiul ei în slavă trecând dincolo de moarte și de mormânt cu trupul și cu sufletul său.

Ea este cea dintâi care s-a bucurat să ajungă acolo unde a ajuns capul trupului mistic, al Bisericii, adică Isus Cristos, om și Dumnezeu.

Maria și anul liturgic

Biserica, în timp ce retrăiește moment cu moment opera mântuitoare a lui Isus Cristos pe parcursul unui an liturgic, ne oferă și exemplul vieții și lucrării Mariei care nu se desparte de Fiul ei, căruia i-a dăruit viață și pe care l-a însoțit clipă de clipă de la naștere, pe Calvar, în mormânt, în Cenacol și până la înălțarea lui în slavă (cf. Lc 1,26-38; Fap 1,14).

Trebuie, așadar, să vorbim și de o participare a Mariei la tot programul lui Isus și de aceea și de o asociere la misterul lui Cristos desfășurat și celebrat în anul liturgic.

În acest sens Biserica face memoria vieții și lucrării Mariei, a misterului ei, introducând pe tot parcursul anului liturgic celebrări în consonanță cu marile mistere ale Sfintei Treimi și într-un chip deosebit cu cele ale lui Cristos, Fiul ei, și ale Duhului Sfânt, mirele sufletului ei.

Începând cu celebrarea nașterii Mariei din ziua de 8 septembrie și vestind lună de lună diferite momente din viața ei, precum și lucrări și privilegii de care ea s-a bucurat, Biserica evocă cu mare bucurie și cu mult folos drumul de credință al Mariei - de la naștere și până la înălțarea ei la cer și încoronarea în slavă.

Ridicarea Mariei cu trupul și cu sufletul la cer

După ce Biserica celebrează cu mare bucurie Învierea Domnului, Înălțarea lui Isus la cer, precum și trimiterea Duhului Sfânt, ea ne cheamă să contemplăm misterul ridicării primei făpturi la slava cerească - Maria, cea care i-a dat viață și care s-a oferit fără rezerve pentru opera sa de mântuire.

În luna august toți fiii Bisericii, atât din Orient cât și din Occident, sunt invitați să o contemple pe aceea care este sfânta Maria Mare, care a adormit întru Domnul și de către îngeri a fost ridicată cu trupul la cer. Creștinii sunt invitați nu numai să admire acest mister, ci, mai mult, să se bucure și să se umple de speranța că, așa cum Maria a ajuns în slavă, așa vor ajunge și ei atunci când Domnul va hotărî.

Este îmbucurător faptul că despre Maria și misiunea ei au vorbit sfinții părinți chiar de la început și au declarat-o Theotokos (Conciliul din Efes, 431), adevăr care a așezat-o mereu alături de Isus, Fiul ei, și a făcut-o să fie venerată și cântată de întreaga Biserică din Răsărit și din Apus.

Preluând această mărturie de credință și amplificând-o, sfinții părinți papi, susținuți mereu de ceilalți episcopi și de poporul creștin, au ținut să precizeze și să declare marele adevăr despre credință și viața Mariei și au declarat-o toată curată și neprihănită (1854) și mai recent înălțată cu trupul și sufletul la cer (1950).

"Proclamăm, declarăm și definim că este un adevăr de credință faptul că preacurata Mamă a lui Dumnezeu și pururea Fecioară Maria la sfârșitul vieții sale pământești a fost ridicată cu trupul și sufletul în gloria cerească" (Pius al XII-lea, Munificentissimus Deus).

O învățătură clară și definitivă care confirmă atâtea expresii frumoase și minunate făcute pe parcursul celor două mii de ani.

Imn neîncetat de preamărire

Reîntorcându-ne în primele veacuri, adică la izvoare, iată cum argumenta acest adevăr un episcop din sec. al VII-lea, Theoteknos din Livias, în omiliile sale: "Se cuvenea ca trupul preasfânt al Mariei, trup care l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu și care i-a fost locuință, care a fost divinizat, făcut incoruptibil, iluminat de harul lui Dumnezeu și plin de slavă, să fie doar pentru puțin timp încredințat mormântului ca apoi să fie ridicat în slava cerească cu sufletul său plăcut lui Dumnezeu" (Omilii publicate în 1955 de A. Wegner).

Ne bucurăm să adăugăm aici cuvintele de laudă ale sfântului Ciril de Alexandria: "Te salutăm, Marie, mama lui Dumnezeu, tezaur venerabil al lumii întregi, făclie nestinsă, coroană a fecioriei, sceptru al doctrinei bune, locuință a celui care nu poate fi delimitat de nici un loc, mamă și fecioară! Îți mulțumim ție, celei care vine în numele Domnului și ești binecuvântată în evanghelii".

Ne bucurăm să știm că însuși Conciliul Vatican II reluând învățătura sfinților părinți, a papei Pius al XII-lea și a întregii Biserici, spune: "Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul și cu sufletul, este chipul și pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel, aici pe pământ, strălucește ca un semn de speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni ziua Domnului (cf. 2Pt 3,10)" (LG, 68).

Același lucru vrem să-l proclamăm și noi la Cacica la începutul celui de-al III-lea mileniu și la Iași în catedrala noastră când vom sărbători cu bucurie pe aceeași Mamă și Regină.

Ea care a fost înălțată la cer urmându-l pe Isus în slavă, ne invită să o urmăm pe acest pământ, să o întâlnim pe drumul nostru de credință și să o invocăm cu bucurie: "O, preacurată și sfântă Fecioară Marie, îngerii din ceruri cântă slava adormirii tale, pentru că ai devenit mama creatorului a toate, Cristos Domnul nostru. Te rugăm, să intervii fără încetare pentru noi care ne punem speranța în tine, așa de aproape de Dumnezeu și fără încetare Fecioară și mamă» (Off. or. 758).

Ocrotiți de ea vom merge cu curaj pe drumul nostru de credință și, astfel, sperăm să o simțim alături și în acest an și în perioada sinodului diecezan care se apropie și în toată viața noastră, căci ea este mama și regina noastră.

Maria, mama noastră, ne așteaptă la Cacica!

Petru Gherghel, episcop de Iași

* * *

Programul de la Cacica

Marți - 14 august 2001
10.00 - Celebrare penitențială
12.00 - Sfânta Liturghie solemnă de deschidere a pelerinajului
16.00 - Calea sfintei cruci
17.00 - Adorație euharistică
18.00 - Sfânta Liturghie pentru tineri și seminariști
22.00 - Privegherea mariană, urmată de procesiunea cu lumânări în jurul Bisericii

Miercuri - 15 august 2001
06.00 - Sfânta Liturghie de dimineață
07.30 - Sfânta Liturghie greco-catolică (în biserică)
08.00 - Sfânta Liturghie în limba maghiară (la grotă)
09.15 - Sfânta Liturghie în limba polonă (în biserică)
09.15 - Sfânta Liturghie în limba germană (la grotă)
11.00 - Sfânta Liturghie solemnă pontificală a hramului, încheiată cu procesiunea și binecuvântarea euharistică