Omilia cardinalul Giovanni Battista Re la Liturghia de hram

În solemnitatea Adormirii Maicii Domnului prezent la Cacica și la Iași a fost cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregației pentru Episcopi. Eminența sa a vorbit credincioșilor în cele două localități în cadrul sfintelor Liturghii. Redăm mai jos omilia ținută de cardinal la cacica.

* * *

Introducere la Liturghie

Cu bucurie mare am venit să mă rog împreună cu voi în acest sanctuar minunat al sfintei Fecioare Maria, atât de drag inimii voastre.

Prezența mea vrea să fie și un semn al apropierii spirituale a Sfântului Părinte, care mi-a dat mandatul să vă aduc salutul său și binecuvântarea sa. În numele său îi salut pe toți și pe fiecare dintre voi.

Adresez un gând special plin de iubire episcopului vostru, Mons. Petru Gherghel, de care sunt legat ca prieten.

Îi salut pe preoți, pe călugări, pe călugărițe. Adresez un salut familiilor voastre, exprimând o apropiere specială față de persoanele bolnave și în vârstă.

* * *

Omilia

Preaiubiți frați și surori,

1. Solemnitatea Primirii în cer a Sfintei Fecioare ne invită să ne ridicăm privirea spre Maria, primită cu trupul și sufletul în cer, anticipând astfel destinul rezervat celor care cred în Cristos.

Această sărbătoare mariană este una dintre cele mai vechi și, îndeosebi în Orient, una dintre cele mai iubite și solemne. Ea ne invită să contemplă misterul Fecioarei, al cărui trup, la sfârșitul drumului vieții pământești, nu s-a transformat în cenușă, așa cum se întâmplă pentru fiecare creatură omenească o dată cu moartea, ci a fost glorificat imediat: dogmă de credință și mister mângâietor.

Privim astăzi la cea ridicată la cer înainte de toate pentru a admira măreția acestui mister, care reprezintă pentru toți credincioșii un semn de speranță sigură. Dacă Dumnezeu, prin privilegiul neprihănitei zămisliri, a ferit sufletul Mariei de orice umbră a răului, solemnitatea Ridicării ei la Cer evidențiază modul în care Dumnezeu a voit să scutească de putreziciunea mormântului trupul său, un trup asemănător cu cel al oricărei ființe umane, luat din pământ și destinat să se întoarcă în pământ, din cauza păcatului strămoșesc (cf. Gen 3,19).

Dacă ne întrebăm cu privire la motivul pentru care Domnul a voit să o copleșească pe Maria cu daruri și privilegii, găsim răspunsul în maternitatea sa divină. Ea a fost neprihănită pentru că a fost destinată să fie mama lui Cristos, Dumnezeu făcut om. A fost primită cu trupul și sufletul în cer pentru că ar fi fost foarte nepotrivit să lase putrezirii mormântului acel trup, în care s-a făcut om Fiul lui Dumnezeu.

Maria este singura femeie în care Dumnezeu a putut să arate puterea răscumpărării sale; este singura creatură în care planul originar al lui Dumnezeu s-a împlinit în mod desăvârșit.

2. Însă ne înălțăm privirea spre cea ridicată la cer mai ales pentru a primi mesajul care coboară la noi din acest mister. Sărbătoarea de astăzi, prezentând-o pe Maria glorificată nu numai cu sufletul, ci și cu trupul, ne invită să cinstim trupul nostru, această haină de carne destinată pentru viața veșnică.

În acest sens, sfântul Bernard, la începutul uneia din cuvântările sale dedicate Ridicării la Cer a Sfintei Fecioare Maria, afirmă că ridicarea la cer a mamei Cuvântului întrupat nu vorbește numai despre sfânta Fecioară, ci se referă și la ființa umană, la demnitatea sa, la destinul trupului său, într-un fel de antropologie creștină care preamărește persoana umană în dimensiunile sale cele mai nobile.

În lumina misterului celei ridicate la cer, bărbatul și femeia își dau seama și mai mult că trupul nu este o închisoare pentru suflet, ci mai degrabă nelipsitul însoțitor de călătorie în drumul spre veșnicie.

Timpul nostru este înclinat să se îngrijească și să preamărească aspectele fizice ale persoanei, adică să preamărească trupul. Desigur că și trupul este lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, creat pentru bucurie. Însă bărbatul și femeie nu epuizează existența lor în trup. Nu se poate reduce toată viața și idealurile sale la funcționarea ritmurilor biologice și la satisfacerea simțurilor.

Fraților și surorilor, să primim avertismentul care ne vine de la această solemnitate pentru a alunga rușinea cedărilor și a abdicărilor în lupta dintre trup și spirit. Maria ne încurajează să înălțăm viața, să purificăm conviețuirea umană, să veghem permanent asupra noastră, să perseverăm în săvârșirea binelui, să fim fideli față de angajamentele luate la Botez.

În actuala oră a istoriei, marcată de atâtea profanări, sfânta Fecioară Maria glorificată și cu trupul ne este dată ca exemplu la care să privim. Ea ne ajută cu puterea sa să reacționăm împotriva răspândirii răului; ne invită, cu încurajarea sa maternă, să ne schimbăm stilul de viață și să facem binele.

3. Ridicarea sfintei Fecioare Maria la cer ne poartă apoi să reflectăm asupra vieții de dincolo și ne face să întrevedem patria care ne este rezervată, amintindu-ne destinul nostru suprem și veșnic.

Mentalitatea de astăzi ne înclină, din păcate destul de des, să ne ocupă numai de lucrurile de pe pământ. Totuși pierderea unui orizont transcendent nu este numai o înfrângere religioasă, ci și o înfrângere umană.

Lipsa unui obiectiv spre care tinde în mod natural existența umană marchează în mod negativ însăși conținuturile și criteriile vieții pământești. Numai dacă rămâne deschisă spre o perspectivă veșnică, existența noastră în lumea aceasta își păstrează în întregime adevărul și emană energiile nobile cu care Dumnezeu a înzestrat-o. Cât de diferit este a ne simți responsabili de o istorie care se va termina în nimic, de o istorie care se va încheia cu judecata lui Dumnezeu!

Cât de diferită în mod radical este atitudinea bărbatului și a femeii conștienți că trebuie să dea cont lui Dumnezeu, de atitudinea celui care, dimpotrivă, este convins că nu trebuie să dea cont nimănui!

Maria a realizat în mod fidel planul pe care Dumnezeu îl avea cu ea. Și-a încredințat cu încredere condiția sa și activitatea sa ochiului pătrunzător și iubitor al celui care este stăpân al timpului și al istoriei. Femeie cu o mare credință și umilință, sfânta Fecioară Maria a fost înălțată de Cel Preaînalt mai presus de toate făpturile.

4. Iubiți frați și surori, să lăsăm ca misterul celei ridicate la cer să proiecteze lumina sa strălucitoare asupra realității noastre și asupra valorilor primare ale existenței umane.

Maria, ridicată la cer, este mai aproape de Dumnezeu; însă în același timp este mai aproape de noi, pentru că din cer ea mijlocește în favoarea noastră și ne însoțește cu grija sa de mamă în drumul nostru zilnic. Pentru aceasta o invocăm ca mijlocitoare, avocată, ajutor al creștinilor, mângâietoare a mâhniților.

Constituția dogmatică Lumen gentium ne spune că "acum, când este înălțată în ceruri peste toți sfinții și îngerii, să mijlocească la Fiul său, în comuniunea tuturor sfinților, ca toate familiile popoarelor să se unească în mod fericit, cu pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei și nedespărțitei Treimi" (nr. 69).

5. Maria, ridicată la cer, să mijlocească pentru catolicii din România, pentru ca, redescoperind darul trupului ca instrument pentru a face voința lui Dumnezeu, să recunoască cu umilință stăpânirea lui Dumnezeu asupra vieții lor și asupra evenimentelor istoriei.

Umilă și înaltă mai mult decât orice făptură, împarte populației din dieceza aceasta și din întreaga Românie o încredere reînnoită și o speranță puternică pentru ca să nu le scadă curajul în lupta dintre bine și rău.

Marie, Mama noastră, fii mereu în inima fiecărui bărbat și a fiecărei femei, acum și întotdeauna. Amin!