Ziua Persoanelor Consacrate la nivel diecezan

Duminică, 5 octombrie 2003, a avut loc în basilica minor din Cacica întâlnirea reprezentanților călugărilor și călugărițelor care activează în Dieceza de Iași, sărbătorind la nivel diecezan Ziua Persoanelor Consacrate. În lume există în cadrul Bisericii Catolice mai mult de 1.000.000 de bărbați și femei care împreună formează marea familie a persoanelor consacrate și a membrilor societăților de viață apostolică. În Dieceza de Iași sunt 12 congregații de bărbați, 32 de congregații de femei; 182 de călugări; 478 de călugărițe; 191 de fecioare consacrate; 80 de preoți călugări; 117 studenți și 221 de elevi în instituții ale ordinelor călugărești.

Acest pelerinaj se face deja de câțiva ani. Pentru că pe 2 februarie este greu să se adune persoanele consacrate, PS Petru Gherghel a dorit ca această întâlnire să aibă loc la Cacica; astfel s-a celebrat Ziua Persoanelor Consacrate la nivel diecezan. În ziua de 12 septembrie păstorul diecezei a adresat tuturor persoanelor consacrate din dieceză o scrisoare în care se spune că "în intenția de a favoriza cunoașterea reciprocă, împărtășirea experiențelor proprii, a succeselor obținute sau a dificultăților cu care vă confruntați, vă invităm pe toți la un moment comun de rugăciune, verificare și reflecție".

La ora 10.00 a început pelerinajul pe jos spre biserică, din intersecție (de la o distanță de 2-3 km). Au fost prezenți în pelerinaj peste 300 de călugări și călugărițe; s-a recitat sfântul Rozariu și s-a cântat.

La ora 11.00 a avut loc sfânta Liturghie pontificală concelebrată prezidată de ES Jean-Claude Périsset, nunțiul apostolic în România, împreună cu PS Piotr Libera, secretar al Conferinței Episcopale Poloneze, PS Petru Gherghel, episcop de Iași, PS Anton Coșa, episcop de Chișinău, și un mare număr de preoți. Lecturile, rugăciunea credincioșilor și oferirea darurilor au fost făcute de persoane consacrate. În cuvântul de la predică, PS Piotr Libera a subliniat importanța rugăciunii sfântului Rozariu: "Tocmai una dintre formele de contemplație este Rozariul, care este o rugăciune evanghelică. Recitându-l, creștinul se întoarce spre izvorul credinței, adică la Sfânta Scriptură. Tocmai în Sfânta Scriptură găsim forma și conținutul Rozariului. Partea principală a rugăciunii: «Bucură-te, Marie», citează salutul arhanghelului Gabriel din scena Bunei-Vestirii a Mariei. Partea următoare este salutul și binecuvântarea Elisabetei. De asemenea, rugăciunea «Tatăl nostru» este prezentă în evanghelie, deoarece însuși Cristos a transmis-o apostolilor săi, iar «Slavă Tatălui» este o formă dezvoltată a cuvintelor lui Isus spuse în momentul trimiterii lor pentru a propovădui vestea cea bună. Dintre misterele contemplate numai «Adormirea Maici Domnului» și «Încoronarea Mariei ca regina cerului și a pământului» nu provin direct din Sfânta Scriptură, totuși sunt inspirate de ea. Așadar, proveniența biblică a sfântului Rozariu face din el o rugăciune cristocentrică, adică avându-l în centru întotdeauna pe Isus Cristos".

După Împărtășanie a avut loc reînnoirea voturilor de castitate, sărăcie și ascultare ale persoanelor consacrate.

La sfârșitul sfintei Liturghii a urmat cuvântul de mulțumire al pr. Romuald Bulai, paroh de Cacica, cu invitația ca fiecare persoană să-și facă o analiză a vieții pentru a vedea unde mai are de lucrat pentru a ajunge la sfințenie. După sfânta Liturghie, la ora 14.00, a avut loc prezentarea temei sinodale: "Vocația la viața consacrată și persoanele consacrate în slujirea Bisericii", după care PS Libera a prezentat activitatea persoanele consacrate care activează în Polonia și cât de necesară este această vocație în lume. La ora 16.00 a urmat adorația euharistică și încheierea pelerinajului.

Sr. Lenuța Băcăoanu

Mai multe imagini puteți vedea în [albumul foto]

* * *

Predica PS Piotr Libera la Cacica

Laudetur Iesus Christus!

1. Cu mare bucurie salut pe păstorul Bisericii lui Cristos din Iași, PS Petru Gherghel, care m-a invitat să vizitez acest sanctuar marian și să ne rugăm împreună. Dumnezeu să vă răsplătească, Excelență, pentru aceasta invitație, pe care o prețuiesc foarte mult, pentru că îmi permite să mă întâlnesc pentru prima oară cu realitatea Bisericii de pe pământ românesc. Cu mare bucurie salut pe nunțiul apostolic, arhiep. Jean-Claude Périsset. Salut din suflet pe preoții diecezani, călugării, călugărițele și pe toate persoanele consacrate. Transmit călduroase salutări tuturor pelerinilor, care au venit aici de pe diferite meleaguri ale țării dv., atât de frumoasă, pentru a se ruga în față Maicii Domnului.

Dragi frați și surori, primiți, vă rog, salutări sincere și cordiale de la Biserica din Polonia, în mod deosebit din partea episcopilor și a primatului Poloniei, care acum câțiva ani a vizitat acest loc sfânt. "Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos!" (Ef 1,2).

2. Dragilor! Întâlnirea noastră are loc într-o perioadă deosebită. Este luna octombrie, acest timp special, când inimile și gândurile noastre se îndreaptă spre Domnul și spre Maica sa, prin contemplația misterelor rozariului. Anul care trece a fost trăit ca Anul Sfântului Rozariu. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea ne-a dăruit o scrisoare apostolică, Rosarium Virginis Mariae, și a adăugat, pe lângă cele 15 mistere existente, de bucurie, de durere și de slavă, pe celelalte cinci pe care le-a numit de lumină.

Pe parcursul istoriei, Rozariul a fost și rămâne în continuare o rugăciune a poporului pelerin al lui Dumnezeu. Fiecare creștin, trecând printre degete boabele Rozariului și rugându-se, se apropie de desăvârșirea cea mai mare, care este însuși Dumnezeu. Rozariul exprimă în modul cel mai deplin o sinteză de devoțiuni creștine și într-o oarecare măsură este chiar un "izvor" al credinței, speranței și dragostei. Merită deci o cinste deosebită nu numai pentru rolul său imens în tradiție, pe parcursul istoriei Bisericii, ci și ca o rugăciune actuală în special astăzi.

Observatorii schimbărilor în societatea contemporană notează o regulă interesantă. Pe de o parte, Bisericile și formele tradiționale de devoțiuni își pierd popularitatea, pe de altă parte, se vorbește tot mai mult despre diferitele nevoi ale spiritului. Prezența călugărilor budiști pe străzile orașelor europene, în afara unui sentiment de îngrijorare, trebuie să nască în creștini o hotărâre și dorința unor activități pastorale. Oamenii secolului al XXI-lea caută contemplația și Biserica în fața dorințelor acestora nu este fără răspuns. Tocmai una dintre formele de contemplație este Rozariul, care este o rugăciune evanghelică. Recitându-l, creștinul se întoarce spre izvorul credinței, adică la Sfânta Scriptură. Tocmai în Sfânta Scriptură găsim forma și conținutul Rozariului. Partea principală a rugăciunii: "Bucură-te, Marie", citează salutul arhanghelului Gabriel din scena Bunei-Vestirii a Mariei. Partea următoare este salutul și binecuvântarea Elisabetei. De asemenea rugăciunea "Tatăl nostru" este prezentă în evanghelie, deoarece însuși Cristos a transmis-o apostolilor săi, iar "Slavă Tatălui" este o formă dezvoltată a cuvintelor lui Isus spuse în momentul trimiterii lor pentru a propovădui vestea cea bună.

Dintre misterele contemplate, numai "Adormirea Maicii Domnului" și "Încoronarea Mariei ca regina cerului și a pământului" nu provin direct din Sfânta Scriptură, totuși sunt inspirate de ea. Așadar, proveniența biblică a sfântul Rozariu face din el o rugăciune cristocentrică, adică avându-l în centru întotdeauna pe Isus Cristos.

Sfântul Părinte, în scrisoarea sa apostolică despre Rozariu, arată rostul acestei rugăciuni și subliniază caracterul ei meditativ.

"Motivul cel mai important pentru a propune din nou cu tărie practicarea Rozariului este faptul că el constituie un mijloc foarte valid pentru a favoriza printre credincioși acea îndatorire de a contempla misterul creștin pe care l-am propus în scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte drept adevărată și reală «pedagogie a sfințeniei»: «Este necesar un creștinism care să se distingă înainte de toate prin arta rugăciunii». Deoarece în cultura contemporană, în ciuda atâtor contradicții, apare o nouă chemare la spiritualitate, datorată și influențelor altor religii, comunitățile noastre trebuie să devină mai mult ca oricând «autentice școli de rugăciune»".

Rozariul se situează în cea mai bună și mai verificată tradiție a contemplării creștine. Dezvoltându-se în Occident, este o rugăciune tipic meditativă și corespunde într-un fel "rugăciunii inimii" sau "rugăciunii lui Isus", încolțită în ținutul Orientului creștin". Rozariul unește, așadar, simplitatea cu profunzimea. Unește în sine, într-un fel, spiritualitatea Orientului cu aceea a Occidentului.

3. Misterele Rozariului sunt numite Biblia în miniatură. Precum odinioară în biserici au fost pictate scene biblice pe pereți, pentru a face accesibil cuvântul lui Dumnezeu săracilor cu ajutorul imaginii (Biblia pauperum), tot așa se poate spune că Rozariul este o formă a breviarului universal. Anunțarea misterelor trebuie să aprindă imaginația, iar, prin contemplația lor, omul se scufundă în misterele vieții lui Isus și ale Mariei. Completarea misterelor de bucurie, de durere și de slavă cu misterele de lumină (introduse în ultimul timp de către papa Ioan Paul al II-lea) dezvoltă dimensiunea cristologică a rugăciunii Rozariului. Scenele: Botezul în Iordan, începutul semnelor în Cana Galileii, propovăduirea veștii celei bune, schimbarea la față și instituirea Euharistiei ne ajută la contemplarea mai adâncă a misterelor lui Cristos. Așadar, nu suntem limitați doar la cele cincisprezece sau chiar douăzeci de mistere ale Rozariului, ci ne deschidem la profunzimea misterelor lui Dumnezeu, care depășește orice știință. Când amintim împreună cu Maria viața lui Cristos, lumina harului ne permite să vedem în el nu numai pe Dumnezeu, ci și misterul omului, demnitatea zămislirii, nașterii, educației, căsătoriei, muncii și morții sale.

Dragi frați și surori, cu deosebită emoție îmi amintesc rugăciunea Rozariului, pe care o recitam în biserica mea parohială, acum aproape 50 de ani ca seminarist, apoi în zilele mohorâte ale serviciului militar, pe care îl făceam într-o localitate mică pe lângă granița cu fosta Uniune Sovietică. Îmi amintesc Rozariul recitat în tăcerea capelei Seminarului din Cracovia și acela recitat printre zgomotele autobuzului prin Roma, în timpul studiilor în Cetatea Eternă. Câte zile, luni și ani s-au înșirat pe ața Rozariului meu după aceste momente... Uneori ele au fost pline de soare și de bucurie, însă des au fost însoțite de luptă și de dorința de a birui slăbiciunea omenească. Totul însă se armoniza în cele trei părți ale Rozariului, din care izvora puterea de a stărui în credință. Rozariul este în continuare o rugăciune vie și niciodată nu se îndepărtează din mâinile omului, pentru că viața lui Isus și a Mariei contemplată într-însul seamănă atât de mult cu viața fiecăruia dintre noi.

4. În aceasta operă a sfințeniei mântuitoare a bucuriilor și a durerilor noastre un rol deosebit și irepetabil l-a avut Maica Mântuitorului. Viața ei este legată cu viață noastră. Amintind-o pe ea, trecând printre degete boabele Rozariului, totdeauna ne gândim la viața ei și la viața noastră. Maria prin Rozariu ne învață să înțelegem marile opere ale lui Dumnezeu. Ne amintește, de asemenea, să fim atenți la tot ceea ce Dumnezeu face în viața noastră. Ne amintește să fim prompți pentru a ne sacrifica întotdeauna, pentru a împlini voința Tatălui ceresc, chiar și când viața noastră devine un chin. Rozariul este rugăciunea speranței. Credem că, spunându-l vom fi mai aproape de Dumnezeu, credem că mama noastră, care mijlocește în fața lui, a obținut deja slava mântuirii. Prin mijlocirea Mariei suntem mai aproape de Fiul ei.

Adăugarea misterelor de lumină la Rozariu face ca această rugăciune să devină pentru noi mai dragă, mai bogată în conținutul biblic, dezvăluind totodată valorile ei supranaturale. Sfântul Părinte a făcut acest lucru arătând înțelepciunea carismatică a succesorului lui Petru. Tocmai el, Ioan Paul al II-lea, este un mare apostol al Rozariului. S-ar putea spune că toți acești 25 de ani ai pontificatul său au fost înșirați în ritmul Rozariului rostit zilnic. Rozariu îl însoțește pe Sfântul Părinte în mod cotidian. Adesea chema și cheamă oamenii din toate păturile sociale, familiile creștine, pe tineri, persoane bolnave și în vârstă, la recitarea acestei rugăciuni, pe care el însuși o iubește atât de mult. Peste două zile, la 7 octombrie, în ciuda bolii și suferințelor, va merge la sanctuarul din Pompei, în sudul Italiei, pentru a se ruga Maicii Domnului, regina sfântului Rozariu, și pentru a se ruga pentru pacea în lume și în familie.

La sfârșitul Anului Sfântului Rozariu, dorim acum în această Euharistie să-i mulțumim Domnului pentru toate harurile primite prin mijlocirea Maicii sale. Să imităm în viața noastră creștină, familiară, sacerdotală sau călugărească, iubirea Sfântului Părinte pentru Rozariu. Urmând exemplul lui, să repetăm des cuvintele rugăciunii adresate Reginei sfântului Rozariu:

"O Rozariu binecuvântat al Mariei, lanț suav care ne legi de Dumnezeu, legătură de iubire care ne unești cu îngerii, turn de scăpare în atacurile infernului, liman sigur în naufragiu, noi nu te vom părăsi niciodată. Tu ne vei fi mângâiere în ceasul agoniei. Și ultima rostire a buzelor noastre va fi numele tău dulce, o regină a Rozariului de Ia Pompei, o Maica noastră iubită, o scăpare a păcătoșilor, o supremă mângâietoare a celor mâhniți. Fii pretutindeni binecuvântată, acum și întotdeauna, pe pământ și în cer".

Sanctuarul marian Cacica, Dieceza Iași, 5 octombrie 2003

Ep. Piotr Libera,
secretarul general al Conferinței Episcopilor din Polonia

Mai multe imagini puteți vedea în [albumul foto]