Campus formativ pentru tineri la Cacica

Având titlul "Isus, frumusețea vieții", timp de trei zile, (7-10 iulie 2004), basilica minor din Cacica a găzduit primul campus formativ pentru tineri organizat de Frații Minori Conventuali ai Provinciei Sfântul Iosif. Astfel, toți cei cu inima tânără din parohiile franciscane au primit invitația de a-l urma pe Isus pe drumul credinței și al luminii.

La aceasta chemare am răspuns cu promptitudine peste 100 de tineri din parohiile: Hălăucești, Buruienești, Nisiporești, Huși, Luizi-Călugăra, Cacica și Prăjești. Încrezători că Fecioara Maria ne va ajuta în căutarea noastră, ne-am unit în rugăciune pentru a descoperi frumusețea vieții, pe Isus, aceasta fiind și tema campusului.

Ni s-a oferit mai întâi oportunitatea, nouă, tinerilor, de a ne prezenta într-un mod original, favorizând astfel cunoașterea reciprocă. Nu putem uita de salutul călduros al parohului de Cacica, prin care a reușit să ne dezghețe inimile și să ne dezmorțească zâmbetele candide pentru a-l simți pe Isus aproape.

Se spune că omul sfințește locul. Aceasta afirmație este indubitabilă în cazul satului Cacica. Înainte de descoperirea zăcământului de sare (1780), aici erau doar mlaștini cu stufăriș în care mișunau cârduri de rațe sălbatice. (Numele satului provine din limba slavă, kaczika însemnând rață). Iată-ne acum în 2004, într-o dimineață luminoasă de joi, 8 iulie, când grupuri de tineri se îndreaptă cu pași repezi spre biserică, o perlă a Bucovinei, pentru a întâlni frumusețea din privirea lui Isus. Dacă pentru mulți a fost o zi banală, pentru noi s-a dovedit a fi fără egal. Ne aflam pe drumul spre fericire, fericire ce devenise un adevărat leit-motiv în viețile noastre. Încolțise totuși în sufletele noastre teama de a nu fi vrednici să întâlnim privirea ce seamănă în inimi iubirea. Am trecut și peste acest impediment cu ajutorul Duhului Sfânt care ne-a vorbit prin Sfântul Părinte: "Pentru a-l vedea pe Isus, este necesar înainte de toate să ne lăsăm priviți de el!" Privirea lui Isus ne-a găsit alături de sfântul Francisc în timp ce inimile noastre ardeau de nerăbdare să-i vadă chipul plin de lumină. Tot Sfântul Părinte ne-a învățat cum să întâlnim privirea ce ne dă speranța: "Căutați-l cu ochii trupului în evenimentele vieții și în chipul celorlalți, dar căutați-l și cu ochii sufletului prin rugăciune și prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu".

Am cutezat să ne ridicăm privirile umbrite de plăceri efemere și să observăm lumina trupului, ochii celor de lângă noi. Frumusețea era sădită în sufletele noastre, însă, din cauza slăbiciunii umane, nu am știut să ne îngrijim de aceasta sămânță divină pentru a o face să înflorească, să înmiresmeze cu parfumul fericirii, calea noastră spre cer. Noi, împreună cu sfântul Francisc, am înțeles că pentru a vedea frumusețea veșnică trebuie să ne detașăm de tentațiile înșelătoare ale vieții. Da, frumusețea vieții nu este o utopie, există și nu poate fi compensată de nimeni și nimic din aceasta lume.

Isus a rămas cu noi și mai târziu, în momentele de fraternitate și destindere, când toți am cântat și am dansat în jurul focului. Avându-l pe Fiul Domnului printre noi, cu stelele pe cer care străluceau pentru noi și noi pentru ele, cu flăcările focului ce ne luminau chipurile joviale, am reușit să ne unim în zâmbet și voie bună. Și când te gândești că frumusețea avea să se mențină...

"O Doamne, te rugăm să ne ierți că ne-am lăsat orbiți de lucrurile trecătoare care ne-au împiedicat să-ți putem întâlni privirea ta iubitoare", am spus cu toții când am pus capul pe pernă, încrezători că mâine vom fi mai puternici, capabili de a împrăștia zgomotul înșelător ce ne înconjoară.

A doua zi am fost invitați să întâlnim privirea plină de dragoste a lui Isus, meditând și încercând să transpunem în zilele noastre povestea vameșului Zaheu. Nu ne-a fost prea greu să ne identificăm cu personajul, deoarece toți suntem mici de statură, nevrednici, păcătoși, iar drumul nostru, echivalent cu această viață, nu este lipsit de ispite vremelnice care ne sunt chiar fatale uneori. Totuși, Isus a sădit în noi dorința de a-l vedea, dorință ce poate fi stăvilită doar de stropii frumoși ai iubirii. Zaheu nu s-a lăsat intimidat de mulțime, s-a urcat în copac și a întâlnit privirea lui Isus care i-a schimbat viața. Biserica și aproapele sunt copacii noștri. Ne vom cățăra ajutându-ne de rugăciuni și de elanul tinereții și vom putea vedea frumusețea chipului lui Isus.

Purtăm mesajul lui Isus în suflet, dă-ne șansa de a te ajuta să descoperi frumusețea!

Doamne, pe tine te rugăm să ne dăruiești pacea, pentru ca sufletele noastre să nu fie măcinate de zbuciumul lumesc; întărește credința pentru a-ți putea dărui ție atât momentele dureroase cât și pe cele fericite; înflăcărează iubirea pentru a putea mistui maleficul; revarsă-n inimi speranța care risipește dezolarea și atrage frumusețea, speranța care dă viață inimilor împietrite.

În sufletele noastre se aude un cântec al nădejdii, care ne transformă în tineri temerari. Credem, iar asta face totul posibil.

Isus, speranță, frumusețe, fericire, credință, regăsire, prietenie, rugăciuni, meditații, zâmbete, priviri luminoase, momente de fraternitate și destindere, acesta a fost campusul..., timpul sfânt care continuă; ca mărturie prezentăm viețile noastre.

Și tu vei putea face acest lucru, atunci când vei crede.

Cristina Dascălu (Buruienești)