Pelerinajul profesorilor de religie

Ca la fiecare început de an școlar, prin grija Episcopiei de Iași, a Decanatului de Bacău, în mod deosebit a pr. Decan Mons. Ștefan Erdeș și a pr. Iacob Stolnicu, responsabil cu probleme de învățământ religios în Decanatul de Bacău, Galați și Vrancea, profesorii de religie au avut privilegiul de a fi prezenți în zilele de 7 și 8 septembrie 2004 la Cacica, pentru exerciții spirituale și perfecționare profesională.

Programul a fost deosebit de "concentrat". Astfel, după ce am primit binecuvântarea pr. decan, care ne-a îndemnat să trăim creștinește aceste zile și ne-a urat să ne întoarcem plini de har și putere de muncă, am pornit la drum.

Prima oprire a fost la Săbăoani, loc în care trecutul și prezentul l-am întâlnit în Biserică și în muzeul din apropierea ei. Am simțit aici preocuparea pentru demonstrarea adevăratei identități religioase a creștinilor catolici de pe raza Diecezei noastre de Iași, prin intermediul explicațiilor documentate ale doamnei arheolog Domnița Hordilă. Lăsând Săbăoaniul în urmă, cu bucuriile și preocupările zilnice, am pornit cu avânt spre Cacica, ținta pelerinajului noastru. Începutul discret al toamnei ne impresiona plăcut ochii și ne umplea sufletele de o emoție autumnală. Nu întâmplător trecând prin localitatea Ciprian Porumbescu am exclamat: "Cu un asemenea plai românesc, cum să nu compună marele nostru Ciprian Balada!"

Am recitat sfântul Rozariu; cu toții parcă așteptam ceva... de fapt, mergeam în vizită la Maica Domnului din Cacica, de ziua ei de naștere! Era firesc să fie așa. Iată-ne ajunși la destinație. Pe fiecare dintre noi ne-a impresionat oamenii locului, dar și peisajul pitoresc al localității... unde pr. rector al sanctuarului, Romuald Bulai ne-a primit cu multă căldură și disponibilitate.

Primul contact cu sanctuarul din Cacica, cu icoana miraculoasă a Maicii Domnului și grota din incinta Bisericii, a creat o atmosferă tainică, ce te îndemna la rugăciune, meditație, penitență ... de fapt, ceea ce am și făcut în cele două zile de ședere în Cacica. Adunați în jurul Maicii Domnului, în Biserică, am recitat împreună sfântul Rozariu și am participat la sfânta Liturghie.

Seara s-a încheiat cu "cina popoarelor", la care, prin intermediul unui joc organizat de pr. Iacob, ne-a fost testată caritatea creștină și am fost conștientizați de gravele discrepanțe existente la nivel mondial între națiuni. Nu am pierdut ocazia și ne-am împărtășit fiecare din experiența de la clasă, am stabilit împreună coordonatele pe care am dorit să se desfășoare activitatea didactică în noul an școlar. Nu au lipsit sfaturile și îndemnurile pr. Iacob, care cu siguranță au fost însușite de fiecare dintre noi.

A doua zi, am participat la o celebrare penitențială împreună cu un grup de pelerini din Iași, am recitat împreună sfântul Rozariu și am participat la sfânta Liturghie. În timpul sfintei Liturghii ceva simțeam fiecare dintre noi! Era acel ceva pentru care, cu siguranță, fiecare dintre noi am venit și am sperat că vom găsi, aici în fața Maicii Domnului de la Cacica.

În mod sigur, împăcarea cu Dumnezeu și participarea la masa euharistică a fost culmea celebrării. După sfânta Liturghie, nu știam sigur de ce aveam ochii în lacrimi. Erau lacrimi de bucurie, de pace, de durere, de speranță? Cert este că pentru fiecare dintre noi acest pelerinaj a avut o conotație aparte. Fiecare a venit cu o intenție, un gând, o speranță, o cerere, o mulțumire.

Acesta a fost "bagajul" cu care ne-am prezentat în fața mamei noastre cerești. L-am lăsat pe altar, în fața icoanei ei miraculoase, nu cu gândul de a se întâmpla minuni, ci convinși, că la rândul ei, Maica Domnului de la Cacica, în calitatea ei de mamă, ne va orândui pentru fiecare un "bagaj" spiritual, cu care să ne întoarcem la casele, obligațiile și datoriile noastre zilnice.

Oare ce vom face cu acest "bagaj"? Îl vom lua cu noi? Îl vom lăsa uitat, acolo, undeva în locuința sufletului să se așterne peste el praful și uitarea? Îl vom despacheta și rândui pe rafturile sufletului, astfel la orice oră din zi și din noapte să putem găsi, ori de câte ori avem nevoie, putere, înțelepciune, înțelegere, răbdare, disponibilitate, pasiune, profesionalism și dăruire pentru munca de dascăl? Pentru misiunea de tată, mamă, soț, soție, frate, soră?

Depinde de fiecare dintre noi să potențăm harurile primite în "bagajul" de la Maica Domnului, pentru că de la Cacica nu poți pleca cu mâna goală!

În drum spre casă am făcut un popas la Mănăstirea Putna, unde am admirat comorile de cultură, artă și arhitectură specifice secolului al XVI-lea.

La întoarcere am fost așteptați de pr. decan, Mons. Ștefan Erdeș, căruia i-am mulțumit pentru grija ce o manifestă față de învățământul religios și l-am asigurat că rugăciunile noastre de la Cacica; experiența spirituală și profesională vor fi izvor și sursă continuă de energie pentru întregul an școlar 2004-2005.

Astfel, îmbogățiți spiritual, mai buni parcă și mai curați, mai plini de elan și dăruire vom păși cu credință, speranță și iubire, împreună cu elevii noștri, într-o nouă luptă cu noi înșine, într-un nou an școlar, pe care ni-l dorim sub patronajul Maicii Domnului de la Cacica!

Prof. Violeta Apostu