Pelerinajul credincioºilor din Iaºi

Aproape 100 de persoane din Parohia Iaºi "Adormirea Maicii Domnului" au participat joi, 8 septembrie 2005, la un pelerinaj în cinstea Maicii Domnului la sanctuarul de la Cacica. În rândul pelerinilor s-au mai aflat alte 50 de persoane din Parohia Iaºi "Sfânta Tereza", 50 de persoane din Parohia Iaºi "Sfântul Anton" ºi 50 de persoane din Parohia Roman "Fericitul Ieremia". La pelerinaj au participat pr. Iulian Tancãu, pr. Iosif Iacob ºi pr. Alois Moraru.

Ziua de 8 septembrie dedicatã naºterii Mamei Mântuitorului a fost un prilej deosebit de rugãciune ºi meditaþie în cinstea Fecioarei Maria. Pelerinii au participat la o celebrare penitenþialã, au recitat Rozariul, au asistat la sfânta Liturghie concelebratã împreunã cu pr. Ion Manole în bazilica din Cacica. Programul pelerinajului a mai cuprins calea crucii ºi adoraþie euharisticã.

Cultul adresat sfintei Fecioare Maria denotã apropierea credincioºilor de Mama cereascã. Atunci când este sãrbãtoritã mama, întotdeauna este bucurie, iar cei aproximativ 250 de pelerini au dorit sã o omagieze într-un mod deosebit pe cea care a fãcut posibilã prin disponibilitatea ei întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Totul vorbea despre frumuseþea acestei sãrbãtori ºi parcã ºi natura o sãrbãtorea pe Mãria. Mulþumirea sufleteascã vibreazã ºi acum în inimile pelerinilor.

Pr. Iulian Tancãu

* * *

Ziua de 8 septembrie 2005, Naºterea Sfintei Fecioare, pelerinaj la Cacica. O zi încãrcatã de spiritualitate. O mãrturie uluitoare: "Suferinþa lui Isus salveazã sufletele". Aceastã mãrturie a dat-o un preot la Cacica prin viaþa lui. Ne-a miºcat pe toþi. Aceastã mãrturie trebuie sã ajungã la cât mai multã lume. Asta aºteaptã Dumnezeu de la noi. Îmi permit sã relatez cele reþinute:

"S-a întâmplat în 1989. Am fost invitat la o doamnã la masã. Doamna era evlavioasã ºi m-a întrebat dacã sunt botezat. I-am rãspuns cã nu ºtiu. M-a întrebat dacã am auzit de Dumnezeu ºi dacã ºtiu rugãciuni. I-am rãspuns «Habar n-am». Eram doi fraþi gemeni, orfani, crescuþi în orfelinatele comuniste, aveam 24 de ani, eram teribiliºti, cunoscuþi ca rãi, sub numele de fraþii Boambã.

Mi s-a pus în mânã o carte de rugãciuni. Am citit «Tatãl nostru», «Bucurã-te, Marie». Nu s-a întâmplat nimic. Am dat de Calea crucii. Pe mãsurã ce citeam simþeam cum mã cuprinde o luminã caldã, iubitoare. Am simþit o îmbrãþiºare. Am simþit cã cineva mã iubeºte, mã îmbrãþiºeazã. Sentiment necunoscut mie. Din acel moment viaþa mea s-a schimbat. Comportamentul meu se modela de la o zi la alta. O luminã interioarã mã lumina.

Fie numele Domnului binecuvântat pentru harul pe care mi l-a dat.

P.S.C., Iaºi

Mai multe imagini puteþi vedea în [ albumul foto ]