Pelerinajul credincioșilor din Parohia Tomești: Pelerinaj la Cacica

Un grup de 36 de credincioși din Parohia Tomești, însoțiți de pr. paroh Pavel Chelaru, au fost în pelerinaj la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Pelerinajul a avut loc în zilele de sâmbătă și duminică, respectiv 10 și 11 septembrie 2005.

Pelerinajul a început sâmbătă, 10 septembrie, la ora 8.00, în biserica filială din Dancu, unde toți pelerinii adunați au recitat împreună rugăciunea de dimineață și consfințirea la inima neprihănită a Mariei, după care, în sunetul cântecului Fecioara la munte, cu crucea procesională flancată de două lumânări, s-a plecat în procesiune spre autocar.

Traseul până la Cacica a fost străbătut în atmosferă de reculegere, recitându-se cele 20 de mistere ale Rozariului și cântându-se cântece mariane.

Au fost stațiuni și vizite la toate bisericile catolice de pe traseu, respectiv: Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Pașcani, Fălticeni și Gura Humorului. La ora 15.00 am coborât din autocar și am reluat procesiunea pe jos intrând în sanctuar tot în sunetul cântecului Fecioara la munte. La poarta sanctuarului am fost întâmpinați de părintele Romuald Bulai, directorul sanctuarului, care ne-a salutat și ne-a urat pelerinaj reușit.

La picioarele Maicii Domnului am recitat din nou consfințirea la inima neprihănită a Mariei, după care am celebrat sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei am depus fiecare dintre pelerini bilețelul cu intenția pelerinajului. Cât de edificator a fost să auzim cu toții citindu-se în public intenția fiecăruia dintre noi. Cele mai multe dintre ele spuneau același lucru, dar cu alte cuvinte. Cu toții împreună am hotărât ca intenția generală comună să fie de mulțumire că Dumnezeu ne-a salvat de prăpădul ploilor distrugătoare care s-au abătut în multe regiuni din țara noastră.

La predică am înțeles care este raportul nostru cu sfânta Maria, cât de puternică este Mama noastră cerească la Dumnezeu și cum ar trebui să folosim cât mai bine timpul pelerinajului pentru a ne întoarce acasă plini cu cât mai multe haruri pentru noi și pentru toți cei dragi ai noștri. În timpul sfintei Liturghii părinții franciscani ne-au oferit posibilitatea să ne împăcăm cu Dumnezeu prin taina sfintei Spovezi.

După Liturghie am fost cazați la casa polonă și la o altă casă în apropierea casei parohiale. La ora 18.00 a avut loc Calea sfintei cruci pe străzile din Cacica. La ora 20.00 am luat cina la casa parohială. Am încheiat prima zi de pelerinaj cu adorația euharistică de la ora 21.00 și cu rugăciunea de seară.

În cea de-a doua zi ne-am rugat rugăciunea de dimineață în biserică la ora 8.00. La ora 8.30 am luat micul dejun, după care am vizitat salina marcată de urmele clare ale credinței polonezilor care cu aproximativ 200 de ani în urmă au venit pe aceste locuri și au început extracția sării, construind în subteran o adevărată bisericuță închinată sfintei Varvara, patroana spirituală a minerilor. Până la sfânta Liturghie de la ora 11.00 am avut timp suficient să vizităm și biserica ortodoxă din localitate și am rămas frumos impresionați de modul în care bucovineni ortodocși participă la sfânta Liturghie, de obiceiul nemaiîntâlnit de noi ca în bisericile ortodoxe o femeie să citească lecturile și să cânte psalmul.

Sfânta Liturghie parohială de la ora 11.00 a fost cât se poate de solemnă. Biserica era plină, iar corul local a fost la înălțime. La predică am realizat că porunca Domnului de a ierta pe aproapele nostru nu trebuie să stea sub semnul calculelor matematice și că, în calitate de creștini, avem datoria să iertăm pentru că Dumnezeu ne-o cere, pentru că Isus ne-a dat exemplu, iar în calitate de oameni, pentru că și noi suntem greșitori și ca atare, așa cum noi avem nevoie de iertarea altora și alții au nevoie de iertarea noastră.

Am cerut preoților de acolo să fim pomeniți la sfintele Liturghii care se celebrează la sanctuar și am exprimat intențiile pentru aceasta. La ora 12.30 am servit prânzul, apreciind serviciul mai mult decât ireproșabil al surorilor de la bucătărie.

Nu se putea să plecăm din Cacica fără să nu vizităm și a treia biserică. E vorba de cea greco-catolică a ucrainenilor. Între altele, părintele greco-catolic ne-a ajutat să aflăm că în Cacica sunt oameni de trei etnii care corespund la trei confesiuni diferite: polonezii sunt romano-catolici, românii sunt ortodocși, iar ucraineni sunt greco-catolici. Am aflat apoi multe lucruri din istoria greco-catolicilor ucraineni și despre ritul lor.

Pelerinajul nostru s-a încheiat în sanctuarul din Cacica, unde am tras împreună concluziile care se impuneau, luându-ne în același timp hotărârile necesare la plecare. Pe spatele unei iconițe dinainte pregătite fiecare dintre noi am compus o rugăciune personală adresată Maicii Domnului. Redau în continuare câteva din rugăciunile exprimate: "Maică de la Cacica, te rog mult de tot un lucru: să nu uiți niciodată de mine, chiar dacă se va întâmpla ca eu să uit vreodată de tine!" "Îți mulțumesc, sfântă Marie de la Cacica, pentru șansa pe care mi-ai acordat-o de a participa la acest pelerinaj. Promit să revin cât mai curând".

În prezența părintelui director al sanctuarului ne-am luat rămas bun de la Maica Domnului, recitând din nou consfințirea la inima neprihănită a Mariei și părăsind sanctuarul cu cântecul Fecioara la munte.

Pe drum ne-am permis să vedem cu ochii noștri ceea ce ni s-a spus deseori în timpul catehezelor sinodale: ruinele catedralei Episcopiei de Baia. Am trăit cât se poate de frumos amintirea trecutului legat de prezent. Mulți dintre noi ne-am spus cuvinte ca acestea: Toată viața creștinului este învăluită în mister! Ce este omul, ce devine o catedrală somptuoasă?!

Ajunși acasă am considerat că pelerinajul la Cacica se încheie cu adevărat acolo unde l-am început. Cu crucea procesională în frunte am intrat din nou în biserica din Dancu închinată Reginei Sfântului Rozariu și i-am adus mulțumire pentru aceste două zile de har. Ne-am dori ca acest prim pelerinaj, organizat la nivel parohial, să nu fie unicul, ci primul dintr-un șir neîntrerupt de pelerinaje, care să se constituie într-o tradiție creștină sănătoasă și binefăcătoare pe care să o urmeze și alte comunități din dieceză.

Pr. Pavel Chelaru