Pelerinajul credincioșilor din Parohia Iași "Adormirea Maicii Domnului"

Un grup de pelerini din Parohia au plecat cu un autocar în pelerinaj la Cacica luni, 8 septembrie 2008, în cadrul pelerinajului anual pe care parohia ieșeană îl organizează la sanctuarul marian de la Cacica. Conducătorul grupului a fost părintele vicar Iulian Tancău.

Dimineață de septembrie, neașteptat de caldă și frumoasă. Zorii, ce se grăbesc să anunțe sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, ne descoperă un cer senin așa cum e de fapt și chipul Măicuței noastre. Este ora 6,30 și în curtea catedralei un grup de oameni, freamătă parcă de nerăbdare, așteaptă ora de plecare. Unde? Spre Cacica, sanctuarul nostru cel mai iubit din Moldova, spre Măicuța Sfântă. A venit autocarul și pentru că cererea a fost mare, părintele Iulian Tancău, sosește și el la volanul unui microbuz.

Începe îmbarcarea. Mai întâi autocarul, cei rămași au urcat în microbuzul condus de părintele Iulian. Plecăm. După împărțirea pliantelor cu cântece închinate sfintei Fecioare Maria se începe rugăciunea Îngerul Domnului.

La puțin timp după rugăciune ne pregătim de Rozariu. Primul Rozariu. Misterele de bucurie. La fiecare mister Măicuța ne dăruiește și un cântec și n-o putem refuza! Autocarul e plin de cântec, de rugă, de oameni fericiți. Aproape de ora 10,00, ajungem la Cacica. Intrăm cu cântare de laudă adusă Maicii noastre preasfințite: Venim o, Preacurată. După primirea pelerinilor părintele paroh de Cacica celebrează un moment penitențial. Se citesc lecturi sfinte. La ora 10,30 începe rozariul. Liturghia de la ora 11,00 începe în acordurile înălțătoare ale orgii. În altar: părintele paroh și părintele Iulian.

Avem și patru surori de la catedrală care au ținut să fie împreună cu noi: sora Maria Lucaci, care ne-a încântat în cele mai importante momente din Liturghie, sora Ana Lazăr ce a citit și o lectură, sora Lenuța Băcăoanu și sora Iosefina Rediu, participante active la întreg pelerinajul. Le mulțumim pentru frumoasa lor dăruire!

După Liturghie, grupuri, grupuri ne-am deplasat spre spațiul verde din jurul bisericii pentru masa de prânz. Cât de frumos este aici, ce bine ne este nouă, Măicuță! Vremea, natura, totul conduce la pace, la bucurie, la împlinire sufletească.

În prezența lui Cristos, pe care ni l-a adus Maria ne vine și nouă să strigăm asemenea lui Petru pe Tabor... Câtă liniște!... Câtă bucurie!... Timpul trece și ora 13,30 ne adună din nou în biserică pentru rugăciunea Calea crucii.

Părintele Iulian mă cheamă pentru a-mi propune să duc crucea. Emoția, dar și bucuria îmi umple inima. Doamne, atât de aproape de tine !... Îți mulțumesc. Începe rugăciunea Calea crucii! Orga, însoțită de vocea atât de curată a sorei Maria, ne înalță inimile spre Golgota. Ușor, ușor străbatem în biserică cele 14 stațiuni. Rugăciunea părintelui Iulian la fiecare stațiune este atât de plină și atât de rodnică. Ea sapă adânc în toate inimile pentru a descoperi comoara îngropată de cine știe cât timp. Chipurile pelerinilor o spun din plin.

Am ținut crucea de la Cacica în mâinile mele! Am ținut-o strâns, mi-am lipit fruntea încărcată de gânduri și le-am lăsat Mântuitorului.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru marea ta bunătate, pentru mila ta, fără margini pentru mine păcătosul...

Pelerinajul s-a încheiat cu adorația euharistică momentul în care Isus, ieșit din tabernacol, ne-a privit pe fiecare dintre noi, ne-a mulțumit la aniversarea zilei de naștere a Mamei sale, ne-a îmbrățișat cu cea mai caldă privire, ne-a dăruit toată bucuria inimii sale și parcă ne-a transmis un salut: "Vă aștept și la anul!"... Și parcă a mai spus ceva: "Să vă iubiți unul pe altul mereu, nu uitați asta niciodată!"...

După o scurtă rugăciune personală, ne-am retras spre autocarul care, împreună cu microbuzul, ne va îndrepta spre casă.

Aici fiecare povestește impresiile, trăirile, tot ce a simțit în această vizită extraordinară făcută Maicii noastre.

Firesc, la un moment dat, se aude rozariul, din toate inimile, cu toată bucuria.

E rugăciunea de mulțumire pentru toate darurile primite! În jurul orei 17.00 ajungem din nou în curtea catedralei, coborâm, intrăm pentru o rugăciune și plecăm acasă.

E seară, se apropie ora 18,30, lumea vine la Liturghie, mă întreabă cum a fost.

Zâmbesc. Nu sunt cuvinte. Înțeleg. Cum ar putea fi descrisă întâlnirea dintre mamă și copiii săi?

Mulțumim, Măicuță! Mulțumim, Cacica!

Emil Bejan

Mai multe imagini puteți vedea [ albumul foto ]