Pelerinajul credincioșilor din Parohia "Fericitul Ieremia" Roman

Iar e toamnă... Deși sunt puține frunze îngălbenite, iar prognoza vremii e foarte bună, zilele calendarului anunță anotimpul de toamnă și ziua de 8 septembrie 2011, ziua nașterii sfintei Fecioare Maria. Și cum e deja tradiție să se facă "pelerinajul mic" la Basilica Minor din Cacica, părintele paroh Alois a anunțat cu două săptămâni înainte ca toți aceia care doresc să participe la acest pelerinaj să se înscrie din timp. Și iată că "s-a făcut" de un autocar...

În dimineața zilei de 8 septembrie 2011, ora "8 fix", deși pe cer erau câțiva nori, inima noastră dornică să se întâlnească cu "Madona Neagră" de la Cacica ne-a adunat, cu mic, cu mare.

Surpriza a fost că ne-a însoțit de data aceasta părintele vicar Adrian și nu părintele paroh, cum eram obișnuiți, și astfel am avut ocazia să îl cunoaștem mai bine și dânsul să cunoască o parte dintre enoriașii parohiei noastre. Încă de la început a ținut să accentueze că mergem în pelerinaj și nu în excursie și așa a fost...

Ne-a însoțit și dascălul nostru, Ștefan Enășel, care ne-a acompaniat vocal cu acele minunate cântece închinate Maicii Domnului în timpul recitării sfântului Rozariu atât pe drumul spre Cacica, cât și la întoarcere. Ba, mai mult, a fost solicitat să învioreze atmosfera la întoarcere și cu câteva cântece de voie bună și... el nu a putut refuza (ne bucurăm că nu a făcut-o căci, doar.. e cânterț, nu?).

Iată că am ajuns la Cacica! Am primit o scurtă binecuvântare din partea părintelui paroh și rector al sanctuarului, Romuald Bulai, apoi ne-am rugat sfântul Rozariu și împreună cu ceilalți pelerini veniți cu două autocare de la Iași, însoțiți de părintele lor vicar, Vasile Petrișor.

A urmat apoi sfânta Liturghie concelebrată, în timpul căreia noi toți pelerinii prezenți am primit multă binecuvântare și multe, multe, haruri de la Bunul Dumnezeu mijlocite de sfânta Fecioară Maria, Madona Neagră de la Cacica.

După o scurtă pauză de masă ne-am adunat în Biserică și am aflat, pentru că timpul permitea (deși era un pic înnourat), că vom participa la Calea sfintei Cruci afară, pe drumul din jurul Bazilicii. Cum nu am mai participat niciodată la Calea Crucii făcută afară, mi s-a părut ceva cu totul deosebit. M-a impresionat foarte mult că stațiunile (adică crucile) erau doar în curțile caselor locuite și majoritatea aveau vaze cu flori naturale, semn că cineva le îngrijește... și le-am fotografiat pe fiecare în parte.

După Calea Crucii, părintele Adrian a pregătit și condus adorația prin care am încercat cu toții să intrăm în dialog cu Isus din Preasfântul Sacrament, conștienți că fără el nu putem realiza nimic în viață, oricât ne-am strădui.

Timpul trecea cu repeziciune și, iată, că a trebuit să ne despărțim de acest loc minunat unde am putut-o întâlni pe Mămica noastră cerească și pe Dumnezeu. Am plecat acasă, iar pe chipul tuturor se putea citi bucuria întâlnirii cu Sfânta Fecioară. Câtă credință! A fost foarte frumos... și sper din inimă ca la anul viitor să meargă cât mai multă lume pentru că sigur se vor întoarce acasă mai împliniți, cu multe haruri și cu o nouă forță de a merge mai departe pe drumurile întortocheate ale vieții.

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]

Raluca Stoica