Peregrinatio Mariae - Valea Mare

În perioada 10-13 martie 2013 comunitatea romano-catolică din Valea Mare a fost binecuvântată cu un dublu eveniment: icoana sfintei fecioare de la Cacica a venit în biserica noastră și în același timp am fost puternic sensibilizați de predicile revigorante pe tema Familia în Anul Credinței, susținute de pr. Ștefan Vacaru, paroh de Barticești.

Sunt trei ani de când icoana Maicii Domnului de la Cacica vizitează diferite comunități din Dieceza de Iași. Peste tot pe unde a trecut a lăsat puternice semne ale harului lui Dumnezeu. Credincioșii o așteaptă cu ardoare. Ce îi determină la asemenea sentimente doar bunul Dumnezeu o știe. Și o mai știe și Măicuța noastră cerească la care alergăm mereu plini de încredere.

E ceva vreme de când am tot fost întrebat: La noi când vine icoana de la Cacica? Răspunsul: În curând, când vom fi bine pregătiți să o primim. Și acel curând iată că a sosit. Comunitatea din Valea Mare s-a pregătit îndelung, dar plină de nerăbdare.

În binecuvântata seară de duminică, 10 martie, după ce am participat la Calea sfintei Cruci, am ieșit cu mic cu mare în întâmpinarea icoanei mult așteptată. Nu era oricine în vizită la noi. Acest lucru s-a văzut pe chipurile tuturor celor prezenți. S-a văzut și în straiele naționale, pe care rar de tot le scot din ladă pentru a le etala doar pentru persoane sau evenimente cu totul speciale.

Alături de comunitatea în așteptare a fost și Preasfințitul Aurel Percă, episcopul auxiliar de Iași, precum și pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Ștefan Vacaru, predicator la misiunile ce urmau, dar și păstorii comunității și preoți din împrejurimi.

Și iată că momentul mult aștepta a sosit. Copii, tineri, adulți și păstori văd cum apare mașina ce aducea icoana binecuvântată de la Cacica. O tăcere s-a lăsat peste toți. S-a uitat de cântecul de primire, s-a uitat să se respire, s-a uitat de multe. Dar nu s-a uitat faptul că Măicuța e la noi, cu noi.

A urmat apoi o sfântă Liturghie, ce a coincis cu începutul misiunilor populare, ce au urmat în următoarele trei zile. În total au fost șapte Liturghii, șapte ocazii speciale de a asculta cuvintele meșteșugite, pline de învățătură și ușor de urmărit ale părintelui predicator. În centrul atenției a fost familia, adevărata familie propusă și mult dorită de Dumnezeu. Am aflat care este voința lui Dumnezeu în ceea ce privește familia, de asemenea că familia de la Nazaret oricând poate fi un model chiar și pentru noi, creștinii secolului al XXI-lea; că familia poate fi zdruncinată de oricare dintre noi de fiecare dată când uităm sau omitem să ne îndeplinim datoriile noastre, indiferent că suntem tată, mamă, fiică sau fiu; că societatea în care trăim e bună numai dacă familia, școală a credinței și prima biserică, este una sănătoasă spiritual și urmează planului lui Dumnezeu; că diferitelor probleme care apar în familie (așa numitele crize: băutura, injuriile, vorbele nepotrivite, necurăția, certurile) bunul Dumnezeu are soluții valabile în orice timp - totul e să îi ascultăm glasul. În asemenea condiții ne asemănăm cu bolnavii care fie merg la doctor, fie se tratează singuri, dar "după ureche". Chiar și dacă mergem la doctor, tot mai avem încă două variante: urmăm indicațiile sau le refuzăm. Întrebarea firească ar fi: atunci pentru cine e mai bine? Deși știm cu toții acest răspuns, totuși depinde de fiecare dintre noi ce decidem. Dar știm ce alegem? Și Maica Domnului este cea mai puternică mijlocitoare în astfel de momente. Îi cerem ajutorul? Și dacă da, în ce?

Acestor cuvinte simple, dar provocatoare le-a urmat un profund ecou. Dovadă: multele împăcări cu Dumnezeu (mulțumim pe această cale tuturor confesorilor care au renunțat la timpul lor pentru a-i ajuta pe credincioși să participe pe deplin la sfintele Liturghii), dar și rânduiala credincioșilor de a nu o lăsa singură pe Măicuța, chiar dacă era noapte.

>Și să nu credeți că aceasta a fost tot! În toate cele trei zile am fost binecuvântați și cu alte haruri. Luni seara am avut bucuria de a avea la sfânta Liturghie și pe pr. Alois Bulai, o persoană cu totul specială (îi cunoaștem munca de a avea și noi, creștinii de limbă română, sfânta Scriptură catolică în limba noastră), ce a însoțit grupul de Mame Milostive și surorile de la Butea în vizită la noi, precum și pe pr. Isidor Iacovici, ce lucrează cu sârguință la beatificare episcopului martir Anton Durcovici. Marți am purtat-o în procesiune pe Mijlocitoarea noastră pe ulițele satului. Am implorat mijlocirea și ocrotirea sa pentru toți membrii acestei comunități. Avem atâta nevoie de ea... Din păcate, miercuri, am fost nevoiți să ne luăm rămas bun... Icoana Maicii Domnului de la Cacica era așteptată și de alți credincioși. Am mai fi vrut să rămână la noi. A trecut așa repede timpul... Am fost încurajați de cuvintele pr. Sebastian Cochior: Măicuța ne așteaptă la Cacica să îi întoarcem vizita! "Vom merge!" parcă strigau privirile și emoțiile tuturor.

Sincere mulțumiri au fost adresate de pr. Iosif Dămătăr, parohul acestei comunități, tuturor celor care au binevoit să fie alături de noi în aceste momente: PS Aurel Percă, pr. decan Isidor Dâscă, preoților care cu multă răbdare au ajutat la spovezi, preoților care au însoțit icoana, surorilor franciscane ce au împodobit altarul, corului care s-a pregătit îndelung, binefăcătorilor, oaspeților, credincioșilor, tuturor celor care au participat la buna orânduire a acestor zile, și nu în ultimul rând părintelui predicator.

Îți mulțumim, Doamne, pentru toate aceste zile binecuvântate! Îți mulțumim că ai orânduit păstori buni care să ne călăuzească spre tine! - cuvinte rostite prin viul grai, prin privirile, prin emoțiile și lacrimile celor care au participat la această sărbătoare.

La bună revedere, Măicuță dragă!

Pr. Gabriel Trișcă

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]