Peregrinatio Mariae - Vatra Dornei

În perioada 5-8 mai 2013, în Parohia Romano-Catolică Vatra Dornei au avut loc misiuni populare, cu tema: "Fericirile familiei creștine", misiuni pregătite și predicate cu înțelepciune de sus de pr. prof. dr. Daniel Iacobuț, profesor la Institutul Teologic din Iași.

Cele șase meditații au condus credincioșii la descoperirea fericirilor: de a fi vizitați de Dumnezeu și Maica Domnului; de a fi recunoscători lui Dumnezeu pentru darurile primite; de a ne încrede în fidelitatea promisiunilor lui Dumnezeu; de a asculta și împlini cuvântul lui Dumnezeu; de a descoperi sfânta Liturghie ca inimă, izvor și culme vieții de credință; și de a realiza nevoia noastră de ajutor și să ne rugăm. Și tot în acest timp am invitat-o la noi, alături de Isus, pe acest plai mioritic, pe acest "picior de plai și gură de rai", și pe Maica Domnului de la Cacica, însoțită de părinții franciscani: pr. Cristian Pal și fr. Marius Sava.

"Și de unde mie fericirea aceasta să vină la mine maica Domnului meu?" (Lc 1,43). Cu frumoasele cuvinte luate din evanghelia de primire a Icoanei Maicii Domnului de la Cacica (cf. Lc 1,39-55), cu aceste cuvinte pline de uimire și bucurie ale Elisabetei la primirea Mariei, îmi încep și eu reflecția mea, tot cu uimire și bucurie, pe marginea misiunilor populare și a "Peregrinatio Mariae" din 5-8 mai 2013, din Parohia noastră romano-catolică Vatra Dornei, Decanatul de Bucovina, Dieceza de Iași, România.

Credincioșii romano-catolici din Vatra Dornei, asemenea Elisabetei (cf. Lc 1,43), dar și asemenea tinerei familii de la Cana Galileei (cf. In 2,1-12), și-au deschis inima pentru a-i primi pe Isus și Maria în inimile și casele lor, dând astfel curs planului pastoral propus de episcopul nostru Petru Gherghel, pentru cei trei ani dedicați familiei și căsătoriei creștine, 2010-2013, de a se desfășura misiuni populare cu tema familiei și a căsătoriei creștine și de a primi vizita Icoanei miraculoase de la Cacica, în fiecare parohie din dieceza noastră.

Iată cum și-a încheiat episcopul nostru Petru Gherghel scrisoare pastorală "Familia, legământ de iubire, leagănul vieții și sanctuarul iubirii", de la 25 octombrie 2010: "Har și pace de la Domnul nostru Isus Cristos și ocrotire prin mijlocirea Maicii Domnului, patroana diecezei noastre". Iar în interviul său de după întâlnirea sa cu tinerii diecezei, de la Pildești, 4 mai 2013, episcopul nostru a spus iar: "Exemplul Maicii Domnului, care l-a primit pe Isus în sânul ei, și slujirea ei generoasă față de voința lui Dumnezeu reprezintă cea mai grăitoare lecție de credință și împlinire a planului lui Dumnezeu pentru viața lumii și pentru familiile noastre".

Mulțumim cu această ocazie tuturor creștinilor catolici, tuturor creștinilor frați ortodocși, și nu în ultimul rând tuturor preoților oaspeți, care au binevoit să fie alături de comunitatea noastră la acest ceas de bucurie și sărbătoare. Și-i mai invităm să mai vină pe frumoasele noastre meleaguri.

Prima întrebare pe care trebui să ne-o punem acum, la final de misiuni și de vizită a Icoanei miraculoase de la Cacica, este aceasta: Care este avantajul invitației și primirii lui Isus și Maria în parohiile și sufletelor noastre, cu ocazia misiunilor și a "Peregrinatio Mariae"? Iar răspunsul este acesta: Primul avantaj este acela pe care l-au avut și tinerii soți de la Cana Galileii, care i-au invitat la nunta lor pe Isus și pe Maria. Maria a observat rapid că mirilor li s-a terminat vinul, iar Isus le-a rezolvat imediat problema. Vinul în sfânta Scriptură este simbolul oricărei bucurii. Poate în multe familii de-ale noastre lipsește vinul, adică bucuria înțelegerii, armoniei, păcii adevărate, a credinței, a speranței în ceva mai bun, a dragostei sincere, a copiilor credincioși și ascultători, a lucrurilor necesare etc. Maria le observa cu atenție, le prezintă lui Isus, iar Isus "umple până sus toate vasele noastre goale de bucurie" (cf. In 2,1-12).

Iar a doua întrebare pe care trebuie să ne-o punem, este aceasta: Unde trebuie chemați să intre și lăsați să lucreze, Isus și Maria? La această întrebare răspund cu un exemplu: Undeva într-o comunitate ca a noastră, s-au ținut nu de mult timp misiuni populare spre trezire sufletească. Iar despre aceste misiuni populare s-a vorbit prin toate împrejurimile. Cineva dintr-o localitate vecină, auzind de ele, a voit să viziteze biserica în care s-au ținut aceste misiuni populare. Cum nu știa locul unde este biserica, l-a întrebat pe primul polițist care își făcea serviciul pe stradă, polițist care din fericire era un bun creștin catolic, și un membru al Bisericii: "Domnule polițist, unde este locul în care a avut loc mare renaștere spirituală în urma misiunilor populare? Atunci polițistul și-a descheiat uniforma, a dus mâna la inimă și a spus: "Aici este locul unde a avut loc renașterea spirituală, în urma misiunilor populare!" Tot în inima și sufletul nostru trebuie să fie locul unde să aibă loc renașterea spirituală.

Iar o a treia întrebare pe care trebuie să ne-o punem astăzi poate fi și aceasta: Care trebuie să fie darul nostru pentru Isus și Maria, care în aceste zile au venit la noi? La această întrebare răspund tot cu un mic exemplu: În regiunea Provence, din Franța, există o iesle foarte frumoasă, dar și o istorioară interesantă. Se povestește că în noaptea în care s-a născut Isus la Betleem, toți păstorașii veniți la iesle, i-au adus lui Isus și Maria, daruri; însă unul a venit cu mâinile goale și de aceea ceilalți păstorași îi reproșau acest fapt. El însă cu ochii mari cât cepele, vrăjit parcă, îl contempla pe Prunc în brațele mamei sale. Atunci interveni Fecioara Maria în apărarea sa și le spuse celorlalți păstori: "Vă înșelați: acest păstoraș îi aduce Pruncului divin și mie darul cel mai de preț: uimirea și convertirea sa".

Dragostea imensă a lui Dumnezeu față de oamenii păcătoși l-a umplut de uimire și i-a dat un imbold sfânt spre convertire. Și Elisabeta i-a adus Mariei ce îl purta pe Isus în sânul ei feciorelnic, darul uimirii sale: "Și de unde mie fericirea aceasta să vină la mine maica Domnului meu" (Lc 1,43). Și sfântul Ioan apostol și evanghelist i-a adus în dar lui Isus uimirea sa: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său Unul-născut" (In 3,16). De aceea, și noi, oamenii de astăzi, conștienți de nevrednicia noastră, să ne umplem de uimirea unei așa de nobile vizite, a regelui Cristos și a reginei Maria în comunitatea și familiile noastre, dar în același timp să găsim și noi drumul spre convertire, pentru a mulțumi astfel lui Dumnezeu pentru darurile primite.

Un mare dar gratuit și nemeritat ni s-a făcut nouă în aceste zile binecuvântate! De ce? Pentru că Dumnezeu ne iubește și ne vrea convertiți și fericiți veșnic în cer.

Să nu uităm că prima predică a lui Isus de la începutul misiunii sale a fost o chemarea la convertire: "Convertiți-vă și credeți în Evanghelie!" (Mc 1,15). Să nu uităm că prima predică a apostolilor, după Rusalii, a fost tot o chemare la convertire: "Convertiți-vă pentru a primi darul" (cf. Fap 2,38). Să nu uităm că prima chemare a Mariei din orice apariție de pe glob a fost, este și va fi chemarea la convertire și la pocăința pentru păcate. În multe apariții și în multe icoane, Maria, asemenea lui Isus, a fost văzută plângând, uneori cu lacrimi de sânge, pentru că mulți oameni de astăzi nu se mai întorc de la păcate, nu-și mai plâng păcatele și nu mai fac pocăință pentru ele (cf. In 11,36; Lc 13,34; Mt 26,36).

Când împăratului Teodosie al Bizanțului (347-395), care a comis multe crime la Tesalonic, în anul 390, și apoi a voit să intre în catedrala din Milano, sfântul episcop Ambrozie (339-397) l-a oprit. Și când Teodosie se apăra că și David a ucis și a intrat în casa lui Dumnezeu, sfântul Ambrozie i-a replicat: "Fă și tu pocăința lui și apoi vei putea intra" (cf. 2Sam 12,16.20)! Și Petru a plâns după păcatul său (cf. Mt 26,75). Și noi trebuie să ne plângem păcatele pentru a intra în cer.

Tare am bucura noi pe Dumnezeu și pe sfânta mamă Biserică, dacă după misiunile populare și vizita Icoanei miraculoase de la Cacica, ne-am putea uimi de nevrednicia noastră și de darurile primite, gratis și nemeritat, asemenea sfintei Elisabeta, asemenea sfântului Ioan apostol, asemenea acelui păstoraș de la iesle și asemenea multora alți oameni; tare i-am bucura apoi dacă și noi ne-am converti și am începe o viață nouă, asemenea lui David, păstorașului din povestire și lui Petru; iar în urma convertirii noastre, am mulțumi ca cei de la nunta din Cana Galileii pentru vinul nou adus în viața lor și am spune cu acel polițist creștin: "În inima mea a avut loc trezirea spirituală în urma misiunilor populare și sub privirile calde ale lui Isus și ale Mariei". Toate aceste lucruri, ar bucura nespus inima de tată a lui Dumnezeu și inima de mamă a Mariei.

Pr. Ioan Lungu

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]