Seminariști din Iași în pelerinaj la Cacica spre Sighetu Marmației

Sâmbătă și duminică, 18-19 mai 2013, a avut loc pelerinajul studenților și al profesorilor Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iași la Sighetu Marmației. Aproximativ 80 de seminariști, însoțiți de cinci preoți profesori, au pornit sâmbătă la ora 6.00 în pelerinaj spre Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației. Traseul a cuprins mai multe locuri semnificative, care au făcut din acest pelerinaj un act de credință, de speranță și de iubire: sanctuarul din Cacica, mănăstirea Voroneț, închisoarea și Cimitirul Săracilor din Sighet, Episcopia de Baia.

Acest pelerinaj se înscrie în seria inițiativelor pentru Anul Credinței și prelungește în mod admirabil aniversarul a 125 de ani de la nașterea episcopului martir Anton Durcovici, comemorat vineri, 17 mai, printr-o Liturghie pontificală prezidată de PS Petru Gherghel și printr-un simpozion.

Aflându-ne în luna mai, dedicată Sfintei Fecioare Maria, prima oprire a fost la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Aici ne-a întâmpinat părintele Romuald Bulai, rectorul sanctuarului, care ne-a invitat să ne încredințăm ocrotirii și grijii materne a Sfintei Fecioare printr-o devoțiune specială.

A urmat sfânta Liturghie, pe care a celebrat-o părintele Eduard Soare, vicerector al institutului. La predică, părintele Cristinel Fodor ne-a ajutat să conștientizăm că suntem pelerini făcând referință la începutul cărții intitulate Pelerinul rus: "Din mila lui Dumnezeu sunt creștin, după fapte, un mare păcătos, iar după starea socială, un pelerin fără adăpost, care umblă din loc în loc. Toată averea mea este o traistă cu posmagi, iar în sân am Sfânta Biblie. Asta-i tot ce am". Viața creștină este un pelerinaj către cer, de-a lungul căruia Maica Domnului mijlocește necontenit pentru noi: "Nu mai au vin, nu mai au curaj, speranță..."

După sfânta Liturghie, ne-am rugat Rozariul la grota din spatele sanctuarului, primind binecuvântarea Maicii Preacurate printr-o ploaie domoale. Am pornit la drum în compania și ocrotirea Sfintei Fecioare.

La Voroneț am admirat pictura exterioară în care este reprezentată Judecata de Apoi, unică în arta orientului creștin, și așa-zisul "albastru de Voroneț" care este deosebit de rezistent la influențele meteorologice care distrug în timp fresca. În interiorul bisericii a răsunat cântecul "Cristos a înviat" intonat cu bucurie de către seminariști și profesori.

Seara, la ora 19.00, ne-am cazat la mănăstirea "Maica Îndurerată" a Congregației "Surorile Maicii Domnului" din Sighet. În capela mănăstirii am luat parte la un moment de priveghere prilejuit de Solemnitatea Rusaliilor.

După o noapte odihnitoare, a doua zi ne-am pornit spre Cimitirul Săracilor. Aici am participat la Liturghia de Rusalii, celebrată de părintele Benone Lucaci, rectorul Institutului, pe altarul-cenotaf amenajat în amintirea victimelor represiunii comuniste. Părintele celebrant ne-a făcut conștienți că în acest loc au fost aruncate în gropi anonime trupurile decedaților din închisoare, printre care și cel al episcopului de Iași, Anton Durcovici. La predică părintele Cristinel Fodor ne-a provocat să-i întrebăm pe martiri despre rolul Duhului Sfânt și să dăm un răspuns la întrebarea "Duhul Sfânt este pentru mine călăuză, musafir sau străin?"

Cu emoție am vizitat închisoarea din Sighet unde episcopul Anton Durcovici și-a mărturisit credința până la moarte. Prin excelență în această închisoare, Crezul a devenit viață, o viață încrezătoare în victoria lui Cristos asupra morții.

Datorită generozității Monseniorului Grigore Duma și a părintele paroh Alois Ișvanca, am luat prânzul la Cârlibaba. Întăriți pentru drum, am vizitat ruinele Episcopiei de Baia, unul dintre cele mai mari orașe de la sfârșitul secolului al XIV-lea din Moldova. În jurul orei 21.00 am ajuns la Seminar, întăriți în credință de exemplul martirilor de la Sighet.

*

Impresii ale participanților

"Având în vedere că este pentru prima oară când vizitez aceste locuri (atât sanctuarul de la Cacica, cât și orașul Sighet), pot spune că a fost o experiență plăcută și, în același timp, specială. Auzisem multe lucruri despre aceste locuri de pelerinaj și, iată, datorită acestor două zile, am avut șansa să descopăr mult mai multe lucruri decât cele auzite (și cu acest prilej țin să mulțumesc celor care au făcut posibilă această călătorie). Ceea ce m-a impresionat în mod profund, pe lângă sfânta Liturghie celebrată pe mormintele martirilor din timpul comunismului, a fost închisoarea din Sighet. Aici am trăit două sentimente: pe de-o parte, frică și oroare, văzând modul în care erau tratați deținuții, atât politici, cât și religioși, dar și speranță, datorită curajului celor care au murit în numele credinței". (Laurențiu Turbuc, anul II)

"Acest itinerar de două zile mi-a îndreptat gândul spre două lucruri fundamentale pentru viața creștinului: în primul rând, necesitatea de a cere ajutorul Preacuratei Maria în momentele grele ale vieții, dar și necesitatea de a consacra fiecare zi ocrotirii sale; iar în acest sens vizitarea bazilicii de la Cacica a reprezentat punerea în act a credinței noastre. În al doilea rând, vizitarea închisorii și a cimitirului m-a făcut să mă întreb pentru ce aceste victime ale comunismului nu au ales să-l renege pe Cristos, ci și-au dat viața pentru credința lor. Probabil încrederea în ajutorul și mijlocirea Sfintei Fecioare Maria și imitarea lui Cristos: prin Maria la Isus". (Ștefan Tamaș, anul II)

"Despre episcopul Anton Durcovici am auzit spunându-se foarte multe: despre cum a luptat împotriva comuniștilor, cum a dat mărturie despre credința creștină, dându-și chiar și viața. Însă abia acum, vizitând închisoarea și cimitirul din Sighet, am înțeles cu adevărat ce a suferit el. De asemenea, în acest pelerinaj am descoperit disponibilitatea de a ajuta a multor persoane, fapte mărețe care pe noi ne-au făcut să ne simțim bine și care cu siguranță vor fi răsplătite de Domnul". (Andrei Blaj, anul III)

"Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că ne-a binecuvântat cu haruri deosebite, mai cu seamă prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, la sanctuarul închinat ei de la Cacica, precum și cu darul Duhului Sfânt revărsat în sufletele noastre, prin participarea la sfânta Liturghie de Rusalii, celebrată în Cimitirul Săracilor din Sighetul Marmației, într-un moment de pioasă aducere aminte a martiriului episcopului nostru de Iași, Anton Durcovici, și a victimelor comunismului. Le mulțumim într-un mod special tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la realizarea acestui minunat pelerinaj. Deo gratias!". (Cristian Nistor, anul III)

"Pot numi acest pelerinaj ca unul al tăriei în credință. Fiecare moment al acestui pelerinaj m-a făcut să conștientizez importanța mărturiei de credință, gândindu-mă în mod special la episcopul martir Anton Durcovici, care și-a mărturisit credința cu prețul vieții. Aceste două zile se încadrează în inițiativa Sfântului Părinte de a dedica un an aprofundării conținuturilor credinței și a identității noastre de martori ai lui Cristos". (Claudiu-Gabriel Neculăeși, anul IV)

"În celula de la Sighet, ca și Petru-n închisoare, / Stai întins, lipsit de forță, dar credința ta e mare... Când am scris aceste versuri, aveam în față figura episcopului Anton Durcovici și a închisorii din Sighet doar așa cum o aflasem din cărți. Acest pelerinaj mi-a arătat adevărata dimensiune a martiriului atâtor mărturisitori ai credinței, dar și realitatea crudă a atâtor lagăre de martiraj. Nu au pus niciun indiciu: cruce, candelă sau floare, / C-au sperat, zadarnic însă, că intra-vei în uitare. Prezența noastră, a profesorilor și a seminariștilor, în Cimitirul săracilor din Sighet a confirmat realitatea cuvintelor din aceeași poezie a mea. Sper ca memoria episcopului Durcovici să rămână peste vremi, iar prin mijlocirea Fecioarei Mame Maria, pe care am cinstit-o la Cacica în drumul nostru spre Sighet, să-l avem cât mai curând pe acest martir al Bisericii noastre ridicat la cinstea altarelor. Deo gratias!" (Petru Ciobanu, anul V)

Octavian-Iulian Nistor

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]