Icoana Maicii Domnului de la Cacica din Bucovina. Perspectivă istorică

Imaginea miraculoasă a Preasfintei Fecioare Maria de la Czêstochowa, din Jasna Góra, este, fără îndoială, prototipul icoanei Maicii Domnului venerate la Cacica în Bucovina. Icoana de la Jasna Góra a fost pictată pe trei scânduri din tei unite între ele, de dimensiuni 122 x 82 cm, prezentând-o pe Sfânta Fecioară, pe jumătate, frontal, care pe brațul stâng ține Pruncul Isus, iar brațul drept este întins, indicând spre Isus. Pruncul Isus este prezentat cu privirea îndreptată spre privitor în poziția de trei sferturi, în mâna stângă ține cartea Sfintei Scripturi și cu brațul drept binecuvântează.

Potrivit izvoarelor legendare, icoana a fost pictată de sfântul Evanghelist Luca, la cererea unor femei evlavioase după Adormirea Maicii Domnului, pe scândurile mesei care aparținea Sfintei Familii din Nazaret. Icoana face parte din tipul de Hodegetrii, având originile sale în pictura de la Constantinopol, care datează din prima jumătate a secolului al V-lea, care se afla în templul Ton Hodegon, și care după anumite izvoare istorice, a fost adusă în acest oraș din Țara Sfântă de către Eudochia, soția împăratului Teodosie al II-lea. Dăruită Pulcheriei, sora împăratului, icoana a trecut prin vicisitudinile istorice ale Imperiului Bizantin precum și perioada iconoclasmului, fiind păstrată totuși în mănăstirea Ton Hodegon până la cucerirea Bizanțului de către turci în anul 1453, după care soarta acestei icoane este necunoscută.

Conform legendelor din Jasna Góra, imaginea Sfintei Fecioare de la Czêstochowa este identificată tocmai cu această imagine, care ar fi fost transportată la începutul secolului al XIV-lea mai întâi în Ungaria, iar mai târziu, regele Ludovic al Ungariei ar fi dăruit-o sau transportat-o în orașul Bełz, din Rusia, de unde în anii 1382 sau 1384 prințul Ladislau de Opole ar fi dăruit-o călugărilor paulini de la Jasna Góra.

În prezent știm că imaginea face referință la vechile icoane de cult, care provin din cercurile picturii bizantine, deoarece imaginea prezintă caracteristicile formale și de conținut ale icoanelor vechi bizantine iar originile sale, pe baza unor cercetări recente, datează la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, în sfera picturii italo-bizantine din Italia, probabil, printre creațiile lui Simone Martini, care și-a desfășurat activitatea în prima jumătate a secolului al XIV-lea în regiunea napolitană, unde își avea originile familia regelui Ludovic al Ungariei, D'Anjou.

Icoana a fost inclusă în fondul ordinului paulin de la Jasna Góra, nu de către Ladislau de Opole, ci de către regina Jadwiga, care a adus icoana de la curtea regală din Buda și a dăruit-o călugărilor paulini stabiliți la Czêstochowa. De la început, la Jasna Góra, imaginea "miraculoasă" a fost înconjurată de o venerație deosebită de către poporul polonez. Un cronicar al timpului, Jan Długosz, a scris despre această icoană că este chipul "Mariei, Regina lumii și a noastră".

Cultul icoanei de la Jasna Góra s-a răspândit și mai mult după respingerea asediului suedez de la Jasna Góra în anul 1655, care a fost considerat ca un miracol prin mijlocirea Fecioarei de la Czêstochowa, împotriva "potopului suedez". La trei luni după asediu, regele polonez Jan Kazimierz în catedrala din Liov, în fața icoanei Maicii Domnului (Łaskawa - Plină de har), din capela familiei Domagalicz, a depus un jurământ, prin care încredința întreg poporul polonez sub protecția Imaculatei, numind-o Regină a Poloniei. Aceste evenimente au făcut ca această imagine să devină un model pentru alte numeroase copii, care s-au răspândit in toată țara.

Una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului de la Czêstochowa, este icoana Preasfintei Fecioare din Bochnia, pictată în secolul al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea (a se vedea imaginea alb negru, care reprezintă foarte probabil prima copie realizată după modelul Maicii Domnului de la Czêstochowa). Există o ipoteză conform căreia pictura a fost făcută în Cracovia, în perioada când icoana de la Czêtochowa se afla aici pentru restaurare în urma distrugerilor suferite după atacul husit asupra complexului paulin de la Jasna Góra din anul 1430. Timp de 4 ani, o echipă de pictori lucrând la restaurarea icoanei, ar fi pictat câteva exemplare, care mai târziu devenind miraculoase, au trecut de la persoanele private la bisericile din jurul Cracoviei, printre care și la biserica din Bochnia.

Icoana din Bochnia (a se vedea imaginea alăturată) a fost amplasată inițial în mănăstirea dominicană, iar după desființarea mănăstirii în anul 1777, icoana a fost transferată în biserica parohială, suferind de-a lungul timpului mici modificări, și anume a fost diminuată în partea de jos. Icoana a fost venerată sub titlul Sfânta Fecioara Maria a Rozariului, iar în "Liber miraculorum" începând din anul 1742, au fost scrise harurile abundente dobândite prin mijlocirea Maicii Domnului. Cea mai cunoscută formă de cult a fost hramul dedicat Sfintei Fecioare Maria a Rozariului, sărbătoarea având loc în a doua duminică din luna octombrie.

Cultul Maicii Domnului de la Czêstochowa din Bochnia s-a răspândit atât de profund, încât au luat naștere noi icoane după modelul Maicii Domnului din Bochnia. Aceste copii au luat ființă cu siguranță în apropiatul oraș Cracovia, un centru prosper al picturii unde au fost confecționate numeroase copii care se găsesc în diverse locuri îndepărtate de Cracovia și Bochnia. Avem convingerea că există cel puțin 12 icoane din Polonia, Lituania și Ungaria, similare icoanei din Bochnia, care constituie așa-numita "familie din Bochnia", dar dacă acestora le putem adăuga și icoana Maicii Domnului de la Cacica, rămâne să se pronunțe ulterior după ample cercetări și analize făcute de către specialiști în istoria artei.

Aceleași caracteristici ale icoanei de la Czêstochowa le păstrează și icoana de la Cacica din Bucovina, datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și este o copie a icoanei Maicii Domnului de la Czêstochowa. Probabil icoana a fost pictată în mod direct după icoana Maicii Domnului de la Jasna Góra din Czêstochowa, după cum reiese din analiza comparativă a elementelor comune pentru Hodegetria din Czêstochowa, prezentând-o pe Maica Domnului pe jumătate iar Pruncul Isus în întregime, culoarea rochiei și a veșmântului Mariei este de un albastru închis cu o nuanță spre verde, fiind împodobite, ceea ce este foarte important, cu crini andegavini, iar la capete, atât rochia și mantia Mariei cât și rochia pruncului fiind îmbogățită de o tubulatură frumos decorată, iar de gâtul Mariei este suspendat un șirag de perle și o cruce agățată pe un lănțișor.

Icoana a fost adusă la Cacica, de minerii imigranți din Bochnia, pe care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, autoritățile austriece i-au adus la activitatea de la salina deschisă atunci, fiind amplasată în altarul principal al bisericii din cărămidă, construită cu ajutorul administrației salinare în anul 1809.

Se ivesc acum două întrebări fundamentale: prima se referă la originea icoanei și la posibilul ei proprietar din Bochnia, iar cealaltă se referă la revopsirea icoanei și la estomparea caracteristicilor distinctive ale icoanei care a servit drept model și anume a celei de la Czêstochowa. Cu privire la prima întrebare, știm că este necesară o analiză suplimentară, deoarece lipsa unei documentări pentru a stabili în detaliu atât originea icoanei cât și fondatorii (proprietarii) acesteia, ne permite doar să presupunem că minerii din Bochnia fiind conștienți că părăsesc patria natală pentru totdeauna, au comandat sau au cumpărat copia icoanei Maicii Domnului de la Czêstochowa, imagine care era venerată în Polonia, dar și în Bochnia, pentru a aduce cu ei ceea ce au avut cel mai de preț, și anume dragostea față de Maica Domnului.

Cu privire la revopsirea sau estomparea parțială a icoanei inițiale, nu a fost cu siguranță o consecință a politicii imperiului austriac, și mai ales a împăratului Iosif al II-lea, care în secolul al XVIII-lea, a încercat să fie cristocentric, nefiind de acord cu aprofundarea cultului marian, sistând pelerinajele din tot imperiul austriac, ceea ce a dus inevitabil la dispariția mișcării peregrine în unele regiuni din vestul Galiției. Printr-un decret imperial a anulat toate tipurile de asociații religioase și așa-zisele "frății" religioase , deși politica habsburgă a avut o altă desfășurare în ceea ce privește Bucovina, deoarece aici s-a permis crearea în spiritul absolutismului renascentist noi fundații bisericești, printre care se numără și biserica zidită la Cacica.

Este cunoscut faptul că primul preot care s-a îngrijit de coloniștii mineri a fost pr. Jacób Bogdanowicz, la origine era armean din Stanisławów, care a crescut într-un moment în care orașul său natal, era vizitat de numeroși pelerini din întreaga mitropolie de Lemberg, pentru a venera icoana miraculoasă a Maicii Domnului Plină de har (Łaskawa) situată în Biserica Neprihănitei Zămisliri, astfel revopsirea icoanei Maicii Domnului de la Cacica ar fi putut rezulta ca urmare a dorinței parohului de atunci după modelul icoanei menționat mai sus, lucru care a dus la estomparea semnelor de pe chipul Mariei atât de caracteristice pe chipul Maicii Domnului de la Czêstochowa. De remarcat este faptul că, atât mantia Maicii Domnului, cât și coroanele de deasupra chipului Mariei și al pruncului Isus, aplicate pe icoana miraculoasă de la Cacica, sunt similare cu cele aplicate pe icoana miraculoasă de la Czêstochowa cu precădere în secolul al XVIII-lea dar și mai târziu, păstrând în linii mari aceleași caracteristici până în zilele noastre.

În ciuda multor neclarități, în prezent, nu există nici o îndoială că icoana care este amplasată în altarul principal al bazilicii din Cacica este o copie după icoana Maicii Domnului de la Czêstochowa, confecționată în cadrul școlii poloneze de pictură din secolul al XVIII-lea, ceea ce nu diminuează atât valorile artistice și mai ales cele religioase ale icoanei, și deschide o perspectivă matură pentru viitoarea conservare și pentru o protecție adecvată, dar mai ales pentru dezvoltarea și apariția unor noi forme de cult în acest sanctuar din Bucovina, în Dieceza de Iași, în România, precum și la nivel internațional.

Pr. Alfons-Eugen Zelionca