Peregrinatio Mariae - Pildești

Toamna se strâng roadele semănate de-a lungul anului. Toamna aceasta, icoana Maicii Domnului de la Cacica i-a strâns în perioada 22-25 septembrie 2013 pe toți pildeștenii în biserica închinată ei. Astfel, toți cei mici și cei mari au venit în casa Domnului să trăiască zile pline de har și bucurie și să se închine la Preasfintei Fecioare Maria.

Icoana a ajuns duminică, 22 septembrie 2013, și a fost întâmpinată cu multe flori, multă bucurie, speranță și încredere de către toți cei prezenți. Momentul primirii a fost marcat de intențiile de rugăciune pe care cei din Pildești le-au adus în fața Fecioarei și de mulțumirea că se află aici. Ea a fost înmânată tinerilor și purtată prin mulțime până în fața altarului. Liturghia de seară a fost prezidată de Preasfințitul Aurel Percă, de pr. paroh Ioan Jicmon, de pr. Cristian Pal, care a adus icoana, de părinții vicari și de alți preoți din comunitate și nu numai.

Programul celor trei zile de misiuni a constat din celebrarea sfintei Liturghi dimineața, cât și seara, ore de rugăciuni pentru copii, tineri și familii, procesiune pe străzile localității și bineînțeles, ocazii de spovezi pentru o trăire cât mai profundă a acestei sărbători; toată lumea a putut veni oricând să îngenuncheze în fața icoanei și să i se încredințeze ei.

Cuvinte pline de har au fost rostite de-a lungul acestor zile de către pr. predicator Daniel Cimpu. Acesta a însuflețit întreaga biserică prin învățături calde, alteori mai apăsate, dar care au atins puncte sensibile din viața fiecăruia. Principalele teme au fost: credința - fundamentul și rădăcina familiei, familia - sanctuar al credinței, al vieții, al iubirii, al rugăciunii, al apostolatului; relația dintre copii și părinți și viceversa; devoțiunea pe care ar trebui să o avem pentru sfânta Fecioară. Toate acestea au fost nu doar enunțate mai pe larg, ci și dezvoltate cu ajutorul credincioșilor care au răspuns ajutorului cerut de părintele. Astfel, fiecare și-a făcut curajul să strige numele părinților și să rostească cu voce tare o rugăciune adresată Mariei. Totodată, fiecare predică era însoțită de îndemnuri și de provocări care nu aveau cum să nu atingă conștiința unui creștin. "Și dacă părinții tăi ar fi două cioate, trebuie să te închini în fața lor plin de recunoștință și umilință. Nu contează dacă tatăl tău e bețiv, dacă mama ta nu te-a învățat nimic. Ei sunt părinții tăi și pentru aceasta le datorezi respect". Sfintei Fecioare Maria trebuie "să ne rugăm din inimă, cu încredere filială și plini de perseverență. Să nu ne fie teamă să îi aducem flori și să alergăm la ea cu încredere. Să păstrăm arma noastră mereu la noi (rozariul), căci ea ne ajută să trecem peste fiecare ostacol".

Invitației la rugăciune a răspuns și corul, care a animat prin cântările sale fiecare Liturghie. Acesta a fost pregătit de către părintele Ciprian Antălucă timp de câteva săptămâni înainte. Astfel, cântările adresate Mariei au fost pline de emoție, ce au răsunat în întreaga biserică și care au făcut ca sfânta Liturghie să fie într-adevăr un dar frumos adus Mariei.

Procesiunea a fost unul din momentele cele mai grăitoare ale acestor zile în care mare mulțime de oameni au aprins lumânări, s-au rugat sfântul Rozariu și au urmat icoana pe străzile localității încredințându-și nu doar sufletele, ci și casele, întregul loc unde trăiesc. Aceștia au înălțat spre cer lumini în care și-au pus rugăciunile și speranțele. Totodată, procesiunea a fost un prilej de a arăta icoana și celorlalți care nu au avut curajul să vină la biserică și de a trezi în inimile celor pasivi, măcar un sentiment de rușine.

În timpul procesiunii am putut vedea o femeie mai vârstnică (care probabil nu putea merge atât de mult) și-a ridicat deasupra gardului capul și cu o floare în mâna dreaptă a privit întreaga mulțime ce trecea prin fața casei ei și s-a rugat împreună cu ea. Gestul ei simplu mi s-a părut extrem de frumos, căci prin acesta își arăta cinstea și devoțiunea pe care o are față de sfânta Fecioară. Poate așa au făcut mulți bătrâni care nu au putut ajunge la biserică pentru a săruta icoana, dar din fericire, au putut fi alături de credincioși prin intermediul televizorului unde s-au transmis în fiecare zi sfintele Liturghii.

Toate aceste zile de misiuni populare, în care am avut icoana Maicii Domnului de la Cacica, au fost marcate de multă bucurie, reînnoire spirituală și mult curaj într-o trăire mai profundă a vieții de familie, într-o imitare a sfintei Fecioare, dar mai ales de încredințare totală în brațele Mariei. Căci după cum ne-a invitat pr. Cristian Pal, Fecioara a venit aducându-l într-un braț pe Isus, dar în celălalt braț, îi putem încredința toate grijile noastre, toate bucuriile, tot ce suntem. A fost plăcut să vezi mame ținându-și copiii în brațe, care îi aduceau în față pentru a săruta icoana și care își puneau încrederea în Sfânta Fecioară că aceasta îi va ocroti. Să vezi oameni venind în orice moment al zilei, care au lăsat treaba deoparte și care îngenunchiau cu încredere în fața icoanei. Ori copii care veneau în fața Maicii Domnului cu ochi senini și o priveau, se mirau, o sărutau și apoi se închinau stângaci în fața ei.

Poate așa suntem și noi de multe ori, stângaci în credința noastră. Dar faptul că am avut ocazia să trăim aceste zile, ne-a dat încredere să ne rugăm mai mult Mariei și să o păstrăm mereu în mijlocul familiei noastre, să creștem în credință și să simțim că într-adevăr toamna aceasta a fost mai bogată.

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]

Angelica Dimișcă