Scrisoare circulară:

Sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, regina sfântului Rozariu

Chemare la rugăciune și încredere

Ne întoarcem cu bucurie în timp și retrăim în credință momente de mare importanță pentru viața Bisericii noastre locale.

După mărturia marilor noștri ierarhi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului trecut, al XX-lea, începând cu episcopul Nicolae Iosif Camilli, întemeietorul Diecezei de Iași, care a fost ales și numit de două ori pe același scaun (1884-1894; 1904-1915), continuând cu succesorul său, episcopul Dominic Jaquet, originar din Elveția (1895-1903), și cu activitatea unor administratori apostolici până în anul 1920; apoi, după activitatea episcopului Alexandru Theodor Cisar (1920-1925), venit de la București, și după episcopul Mihai Robu, primul episcop indigen (1925-1944), un adevărat părinte și păstor, care a căzut victimă exilului din timpul refugiului din anul 1944, și după o altă perioadă de timp în care conducerea pastorală a fost preluată de alți administratori apostolici (1944-1948), urmează, prin harul lui Dumnezeu și hotărârea Sfântului Părinte Pius al XII-lea, la 30 octombrie 1947, un nou mare și remarcabil păstor, în persoana lui Anton Durcovici, fostul rector al Seminarului Arhiepiscopal din București, canonic și vicar general la aceeași arhiepiscopie. El a fost chemat și numit să conducă poporul credincios din Moldova printre valurile înspumate ale noilor schimbări socio-politice, impuse de conducerea ateo-comunistă de la Moscova. Numirea sa a avut loc în anul 1947, iar consacrarea întru episcop s-a realizat abia la 5 aprilie 1948, în catedrala din București. Instalarea a avut loc la 14 aprilie 1948, în catedrala din Iași, într-o atmosferă de mare bucurie, dar încărcată de evenimentele complicate și agitate ale instaurării noii orânduiri sociale, potrivnice oricărei forme de manifestare a credinței.

Încă de la început, noul păstor, dispunând de o credință rară și de o viziune clară, după publicarea scrisorii pastorale, cu chemarea și programul de slujire în noua sa misiune de părinte și păstor, își îndreaptă, cu mare evlavie, gândul spre cea care era aleasă să fie ocrotitoarea și patroana diecezei, sfânta Fecioară Maria, înălțată cu trupul la cer, alături de sfântul Iosif, soțul ei feciorelnic și tată purtător de grijă nu numai a lui Isus, ci și a Bisericii sale.

Imediat după începutul ministerului său pastoral, în prima sa circulară, adresată tuturor preoților, noul episcop îi invită cu multă încredere ca ei să-i îndemne pe credincioși "să închine luna mai în chip deosebit preasfintei Fecioare Maria, așa cum de mult obișnuiește să facă poporul nostru credincios. Cuvintele ce vi le adresez acum nu au, de aceea, alt scop, decât să întărească hotărârea pe care ați luat-o, amintindu-vă numai rolul covârșitor ce îl are preotul nostru, de a trezi și a menține râvna credincioșilor în cinstirea Maicii Domnului".

Asemănând-o pe Maria cu chivotul legământului, ea trebuie să fie aceea care va ajuta poporul său să treacă prin toate pericolele și să învingă toate obstacolele, așa cum odinioară poporul ales, având în fața sa arca alianței, a reușit să treacă apele învolburate ale Iordanului și să învingă obstacolul cetății din Ierihon, pentru a ajunge în țara făgăduinței (cf. Ios 3).

"În fața Maicii Preacurate a Creatorului, stăpânului atotputernic - avea să le amintească noul păstor preoților și poporului creștin din Moldova - valurile furioase ale patimilor omenești se opresc și stau perete, cetățile și atacurile dușmane, oricât de înfricoșătoare, se prăbușesc neputincioase și nimic nu mai poate împiedica poporului creștin intrarea în împărăția Fiului ei".

Cu vie și profundă convingere le scria preoților diecezei: "Ridicați, așadar, cât mai sus, Cucernice părinte, în văzul poporului credincios chivotul legii celei noi, stindardul Maicii Domnului, îndemnați-i pe păstoriții Sfinției voastre să ia parte cu mic, cu mare la devoțiunea de mai, ce se ține în biserică, având grijă a o săvârși cu cât mai multă solemnitate și evlavie sau, dacă nu pot veni în sfântul lăcaș, să nu uite de a saluta în această lună pe Maica lor din ceruri cât mai des cu rugăciuni cântate și flori, fie acasă în sânul familiei, fie la câmp, la lucru sau oriunde s-ar afla".

Îndemnul neînfricatului și curajosului episcop nu a încetat să răsune în toți anii grei ai persecuției și dictaturii, astfel încât vocea lui, preluată de cei care au urmat după el, a continuat să cheme lumea la o adevărată încredere față de Maica poporului nostru credincios și ocrotitoare a Moldovei. Iar Maica sfântă i-a însoțit cu iubirea ei de mamă pe toți fiii Bisericii noastre, până la căderea zidului Berlinului și a tuturor structurilor puterii răului și a celor necredincioși.

Nu mult timp după această circulară, la 5 august, a urmat un alt gest impresionant și curajos al noului episcop, o altă scrisoare, prin care le cerea tuturor părinților decani să distribuie preoților parohi și poporului creștin noul formular al Liturghiei din 22 august, în cinstea inimii neprihănite a sfintei Fecioare Maria, pentru a celebra, cu un nou zel, această zi închinată iubirii sale materne.

Pentru a întări în credincioși convingerea că trebuie să se încredințeze ocrotirii preacuratei Fecioare Maria în fața amenințărilor, care se înmulțeau împotriva credinței și a Bisericii, la 20 august 1948, episcopul cere ca în lunile septembrie și octombrie să se intensifice rugăciunile și evlavia către Maica Domnului, prin recitarea zilnică a Rozariului, cu excepția zilelor de vineri, când se va face Calea crucii, care trebuia să se încheie cu binecuvântarea simplă cu preasfântul sacrament.

Într-un asemenea climat de amenințări, ce veneau din partea puterii comuniste atee, abătute peste țara noastră, era nevoie de o adevărată cruciadă de rugăciuni, de ocrotire și încurajare în fața noilor pericole.

Nu mult după aceea, plin de încredere și credință, a procedat la memorabila consacrare a Eparhiei de Iași către inima neprihănită a Mariei, din ziua de 22 august 1948. Acest act curajos al Preasfințitului Anton avea să impresioneze tot poporul creștin, invitat la încredere și curaj, și avea să-i fie încă un cap de acuzare, pentru rezistența în fața pericolului, din partea conducerii comuniste impuse de către emisarii Moscovei.

Toate aceste inițiative, luate imediat după instalarea sa ca episcop de Iași, demonstrează grija lui specială pentru poporul încredințat spre păstorire, iar convingerea sa în ajutorul Maicii Domnului l-a însoțit mereu și l-a întărit în munca sa apostolică, pe care a făcut-o cunoscută în vizitele canonice din parohii, cu ocazia administrării sacramentului Mirului, pregătindu-i pe credincioși în lupta împotriva curentului periculos ce se abătea peste poporul nostru.

Nu citim oare în aceste apeluri și inițiative convingerea sa, dar și anunțarea profetică a faptului că, urmând-o pe Maria, chivotul cel nou al Mântuitorului, toate valurile vor fi învinse și astfel poporul, plin de credință, va putea merge înainte spre împărăția veșnică?

Cunoscându-i zelul și credința cu care a acceptat marea și dificila misiune de a conduce turma încredințată, în momente atât de grele, admirând tăria sufletului său și hotărârea de a întări curajul tuturor fiilor și fiicelor sale, mai ales al preoților, în împlinirea misiunii lor în mijlocul poporului din episcopia noastră, recunoaștem că exemplul său a rămas pentru toți un adevărat suport și aliment în apărarea moștenirii de care am beneficiat atât în timpul prigoanei, cât și în timp de libertate.

Îi mulțumim Domnului pentru mărturia lui, pentru sângele pe care l-a vărsat pentru ca noi "să avem viață și s-o avem din belșug" și îi suntem recunoscători marelui nostru păstor că ne-a arătat drumul pe care putem învinge orice dușman și orice piedică și că ne-a încredințat Mamei noastre cerești, care ne-a luat sub mantia ei și ne-a făcut să creștem în credință și să ieșim victorioși din lupta cu Cel Rău și cu slujitorii săi.

Către toți preoții, persoanele consacrate și toți credincioșii Bisericii noastre locale

Apropiindu-ne de luna octombrie, pentru care episcopul Durcovici le cerea credincioșilor să recite zilnic sfântul Rozariu, să ne apropiem și noi de Isus și de iubirea sa euharistică, însoțiți de Mama noastră cerească, știind că, tocmai în această lună, procesul canonic ce se desfășoară la Roma în vederea beatificării sale ajunge la un moment decisiv: analiza din partea comisiei cardinalilor și a episcopilor.

Cerem și îndreptăm un apel spre întreaga dieceză, spre preoți, persoane consacrate, seminariști, tineri și familii, ca în toate bisericile, rugăciunea Rozariului, recomandată de episcopul Durcovici în vremuri grele, să fie recitată zilnic, fie înainte de sfânta Liturghie, fie în cadrul devoțiunii mariane de seară, devoțiune care este bine să se încheie cu binecuvântarea euharistică, pentru ca astfel să desfășurăm o campanie de rugăciuni, unindu-ne cu credincioșii din Arhidieceza de București, cu cei din comunitatea Bad Deutsch-Altenburg (Austria) și cu toți credincioșii noștri, aflați în diferite părți ale lumii, mai ales la Roma, pentru implorarea dobândirii prin mâinile Maicii Preacurate a mult așteptatei beatificării a episcopului Anton Durcovici, din partea Sfântului Părinte papa Francisc.

Episcopul nostru Anton și-a dat viața pentru credința noastră; noi suntem chemați să urmăm exemplul său, să apărăm darul credinței și al iubirii adevărate și să nu încetăm a ne ruga pentru fericirea sufletului său nobil și pentru marele favor al declarării sale ca fericit.

Credem că Preacurata Fecioară Maria, pe care atât de mult a iubit-o, care l-a asistat în clipele grele ale suferinței și care l-a făcut să fie curajos în mărturia sa apostolică, ne va asista și pe noi în mărturisirea aceleiași credințe pentru care el și-a dat viața, asemenea lui Isus, marele preot și păstor. Nădăjduim că ea va întinde peste noi mantia sa ocrotitoare și ne va bucura cu un dar atât de mult așteptat, de a-l avea în curând mijlocitor în ceruri pentru noi și pentru tot poporul creștin din grădina ei binecuvântată, România și Dieceza de Iași.

În fiecare seară vom încheia zilele lunii octombrie cu rugăciunea sfântului Bernard: "Adu-ți aminte, o, preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul și mijlocirea ta. Însuflețit de o astfel de încredere, alerg la tine, o, Maică Fecioară a fecioarelor. La tine vin și stau gemând înaintea ta ca un păcătos: Maica Cuvântului, nu disprețui cuvintele mele, dar auzi-mă cu milă și ascultă-mă. Amin".

Tuturor, alese mulțumiri, binecuvântare cerească și îmbrățișare frățească și părintească.

Iași, 15 septembrie 2013
Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

Petru Gherghel,
episcop de Iași


Mai jos publicăm trei texte ale PS Anton Durcovici,
la care se face referință în scrisoarea circulară a PS Petru Gherghel.


Episcopia Catolică de Iași,
Iași, 11 aprilie 1948
Nr. 2/1948

Anton Durcovici, din mila lui Dumnezeu și grația Sfântului Scaun apostolic episcop romano-catolic de Iași, venerabilului cler șl poporului credincios, salutare și binecuvântare în Domnul*

Preacucernici frați, iubiți credincioși,

Din ziua în care Sfântul nostru Părinte papa Pius al XII-lea m-a numit episcop al Eparhiei Romano-Catolice de Iași, gândul și inima mi s-au îndreptat către voi, iubiții mei eparhioți. Ca păstorul în mijlocul oițelor sale, ca părintele în mijlocul copiilor săi dragi, așa am dorit să mă aflu cât mai curând în mijlocul vostru. Dorința fierbinte mi-s-a împlinit, cu ajutorul Domnului, astăzi, în ziua intrării mele ca episcop în orașul de reședință al eparhiei.

Și în acest ceas solemn, când din mâna supremului Păstor nevăzut al sufletelor, Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos, iau în primire toiagul de păstorire al eparhiei voastre, iubiții mei fii sufletești, copleșit de atâta răspundere mă închin cu credință vie și cea mai adâncă smerenie înaintea aceluiași Isus, Domnul meu și Dumnezeul meu (In 20,28), de față în tabernacolul bisericii catedrale. Îl ador totodată în toate bisericile și capelele din cuprinsul eparhiei, unde se află el ascuns în taina preasfântă a dragostei sale nemărginite. Doamne Isuse, rămâi cu noi în toate zilele, precum ai făgăduit (Mt 28,20), și din liniștea lăcașului tău sfânt revarsă necontenit raze de lumină, de putere și de har asupra eparhiei acesteia și asupra păstorului ei.

Salut cu venerație și iubire firească pe preasfânta și preacurata Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, Regină a cerului și a pământului, pe care și voi, iubiți eparhioți, atât de mult o cinstiți și o iubiți, și-i încredințez începutul, propășirea și sfârșitul păstoririi mele.

Salut apoi îndeosebi pe sfântul Iosif, soțul feciorelnic al Maicii lui Dumnezeu și ocrotitorul ceresc al Bisericii întregi și în chip deosebit al acestei eparhii, împreună cu toți sfinții protectori ai parohiilor și instituțiilor bisericești, și cu îngerul sfânt păzitor al fiecăruia dintre voi în parte, și-i rog pe toți să ne aibă pururea sub paza lor milostivă și puternică.

Sprijinit pe astfel de ajutoare, implor binecuvântarea Domnului asupra voastră tuturor. Să se coboare din belșug această binecuvântare cerească asupra preacucernicilor preoți din clerul diocezan și regular, care cu atâta trudă și râvnă cultivă ogorul sufletelor, muncă de grea răspundere! Să se coboare asupra familiilor călugărești, pornite cu avânt pe calea desăvârșirii evanghelice! Să se coboare asupra seminarelor, elevi și conducători, lăcașe duioase de evlavie și învățătură, unde se formează sufletele tinere în vederea sfintei preoții! Binecuvântarea Domnului să se reverse apoi asupra tuturor familiilor credincioase din întregul cuprins al eparhiei, ca într-o căsnicie sfântă și curată părinții să-și crească copiii și tineretul spre bucuria lui Dumnezeu și a lor! Să se coboare în sfârșit belșug de binecuvântare și asupra credincioșilor rămași singuri în lume sau bolnavi, neputincioși și nevoiași de tot felul, ca Domnul îndurărilor să le fie neîncetat apărare, mângâiere și fericire!

Iubiți eparhioți și frați în Cristos,

"Ecce Agnus Dei!... Iată Mielul lui Dumnezeu, iată cel ce ridică păcatele lumii". Așa grăiește Biserica în clipa fericită când vă dă vouă, copiilor săi, trupul sfânt al Domnului. Dar îndată și adaugă zicând de trei ori: "Domine, non sum dignus!... Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt și sufletul meu se va tămădui!" Cât adevăr, câtă mângâiere în aceste cuvinte, pe care de atâtea ori le auziți!

Mielul lui Dumnezeu este însuși Domnul nostru Isus Cristos, Fiul unul născut al Tatălui, care a luat trup și suflet omenesc, și fiind răstignit pe lemnul crucii, a răscumpărat omenirea de osânda păcatului, cu prețul sângelui său prea scump. Însă nu i-a ajuns de a se fi jertfit pentru noi odată pe altarul de pe Golgota, ci a voit să reînfățișeze zilnic aceeași jertfă dumnezeiască pe altarele noastre. Și după ce se frânge trupul Mielului, rămânând totuși întreg și viu, el se dă drept hrană sufletelor ce i se închină și le sfințește. Mai mult, sub chipul pâinii, Mielul lui Dumnezeu se află de față, ziua și noaptea, în tabernacolul bisericilor noastre, ca pe un tron de har și milostivire, mereu dornic să împartă comori cerești supușilor săi, care vin să i le ceară. Ce iubire nespusă, dumnezeiască! Ce stăpânire blândă, binefăcătoare!

Cartea sfântă, privind la faptele mărețe ce le-a săvârșit Domnul odinioară pentru poporul său față de neamurile păgâne, exclamă cu uimire: "Este vreun popor mare, de care zeii lui să fie așa de aproape, cât de aproape este de noi Domnul, Dumnezeul nostru" (Dt 4,7)? Cu atât mai mult suntem datori noi, iubiți eparhioți, să ne mirăm de milostivirea nemărginită a Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos, Mielul lui Dumnezeu! Noi, poporul ales al Domnului, care ne-a învrednicit să-l avem, în tot timpul vieții noastre, drept jertfă și hrană și prieten dumnezeiesc ocrotitor!

Doamne, nu suntem vrednici de atâta bunătate! Nu suntem vrednici să ne apropiem de tine, cel Preasfânt, noi cei împovărați de păcate! Mielul lui Dumnezeu, care ridici păcatele lumii, iartă-ne, Doamne, și ne miluiește! Spune numai un cuvânt, cuvântul de dezlegare rostit prin preoții tăi, și sufletul nostru se tămăduiește, se spală în sângele tău de orice vină și păcat! Spune, oaspete dumnezeiesc al sufletului, spune cuvântul tău atotputernic și sufletul nostru neputincios va lua lumină și putere! Spune cuvântul tău cel blând și, atrași de iubirea ta, vom urma fără șovăire calea poruncilor tale, care ne duce la tine, în împărăția ta cea fără de sfârșit!

Înțelegem acum, iubiți frați în Cristos, dorința fierbinte a celor drepți din Vechea Lege, care cu Isaia prorocul strigau către cer: "Trimite Mielul, Doamne pe stăpânitorul pământului" (Is 16,1). înțelegem pe sfântul Ioan Botezătorul, când la malul Iordanului cu bucurie nespusă arăta pe Isus Domnul, vestind ucenicilor săi: Iată Mielul lui Dumnezeu, iată cel ce ridică păcatul lumii. Și am văzut și am dat mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 29-34). Cei ce i-au fost credincioși Mielului, vor sta "înaintea tronului lui Dumnezeu... Nu le va mai fi foame, nici sete, nici nu va cădea peste ei soarele nici vreo arșiță; pentru că Mielul care este în mijlocul tronului îi va cârmui pe ei și-i va duce pe ei la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor" (Ap 7,15.17).

"Fericit poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul" (Ps 143,15).

Fiți tari, fiți statornici în credință, iubiți frați în Cristos! Închinați-vă sincer Domnului Dumnezeului părinților voștri, așa precum vă învață sfânta Biserică, Maica noastră! Luați parte cât mai des la jertfa dumnezeiască a Mielului, la sfânta Liturghie! Apropiați-vă cu sufletul curat de preasfânta masă a Domnului, întăriți cu această hrană (3Rg 19,8), sunteți pe calea ce vă duce sigur la fericire, la o fericire desăvârșită și nepieritoare în ceruri, în împărăția blândului Miel dumnezeiesc, dar și la o stare de adevărată mulțumire în viața de aici, pe cât îngăduie pământul, vale de lacrimi.

Și trăind așa din plin credința voastră, munciți în cinste și răbdare, după cum însuși Cristos Domnul ne-a lăsat pildă! Îndepliniți-vă fiecare conștiincios îndatoririle față de orișicine! Iubiți pacea și buna înțelegere între voi și cu cei din jurul vostru! Respectați stăpânirea lumească, deoarece ea este orânduită de Dumnezeu (Rom 13,1) și rugați-vă, după îndemnul apostolului, "pentru toți care sunt în dregătorii înalte, ca să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea" (1Tim 2,2)! Dați peste tot pildă bună și celor de altă credință "ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri" (Mt 5,16)! Făcând astfel, sunteți vrednici închinători ai Mielului lui Dumnezeu care sălășluiește în mijlocul vostru, iar binecuvântarea Domnului va rămânea asupra voastră și fericirea vă este asigurată în viață și în veșnicie!

La fel ca și înaintașii mei în păstorirea voastră, îndeosebi episcopul Mihai Robu de fericită amintire, pe care cu drept cuvânt atât de mult l-ați prețuit și l-ați iubit, precum și Preasfinția sa episcopul Marcu Glaser, demn administrator apostolic al eparhiei timp de aproape patru ani greu încercați - căruia cu acest prilej țin să-i aduc mulțumirile cele mai simțite pentru activitatea sa plină de râvnă - voiesc și eu, cu ajutorul atotputernic al Celui de Sus, să vă călăuzesc pe voi toți pe calea fericirii.

Ascultați deci, iubiții mei fii sufletești, cu inima primitoare cuvintele și sprijiniți-mi străduințele mele slabe cu rugăciunile voastre din toate zilele: iar voi, prea cucernicilor frați preoți, dați-mi fără preget colaborarea voastră; astfel încât în ziua marii judecăți să putem da seamă, cu toții fără frică, înaintea Mielului dumnezeiesc, supremul Păstor al sufletelor și Judecătorul tuturora, Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos!

Mielul lui Dumnezeu, Doamne Isuse Cristoase, cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, cel ce cu Tatăl și Sfântul Duh singur ești sfânt, singur ești Domn, singur ești prea înalt, pe tine te aleg astăzi drept scut neînvins al turmei încredințate păstoririi mele. Păzește-ne, Doamne; călăuzește-ne spre fericirea ta, ca sa se împlinească pentru noi cuvântul dumnezeiesc! "Fericit poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul" (Ps 143,15). Pogoară peste noi toți binecuvântarea ta, a Tatălui și a Duhului Sfânt. Amin.

Dat la Iași, în reședința episcopală, în solemnitatea Sfântul Iosif, Patronul Bisericii Universale, 14 aprilie 1948.

+ Anton Durcovici, episcop

* Această scrisoare pastorală se va citi de pe amvon în toate bisericile parohiale în prima duminică sau sărbătoare după primirea ei; iar la terminarea sfintei Liturghii sau după amiază la vecernia aceleiași zile se va cânta imnul "Veni Creator" și se va rosti în comun Litania Tuturor Sfinților cu rugăciunile cuvenite. În bisericile filiale se va face la fel îndată ce va fi cu putință.

Despre devoțiunea de mai în cinstea Maicii Domnului

Cucernice părinte,

Fără îndoială v-ați hotărât și anul acesta să îndemnați pe credincioși, de sub păstorirea Sfinției voastre, să închine luna mai în chip deosebit preasfintei Fecioare Maria, așa cum de mult obișnuiește să facă poporul nostru catolic.

Cuvintele ce vi le adresez acum n-au de aceea alt scop decât să întărească hotărârea pe care ați luat-o, amintindu-vă numai rolul covârșitor ce-l are preotul nostru în a trezi și menține râvna credincioșilor în cinstirea Maicii Domnului.

Odinioară, poporul ales de Dumnezeu, venind din pustiu, ajunsese până la Iordan, hotarul țării făgăduite, dar nu era chip să intre într-însa, neputând să treacă râul cu apele sale adânci și repezi. Atunci, la porunca lui Iosue, preoții au ridicat chivotul legii și, purtându-l, au purces înaintea poporului și îndată ce picioarele preoților s-au afundat în Iordan, apele care veneau năvală din sus s-au oprit și s-au făcut munte, iar cele ce mergeau s-au scurs spre Marea Moartă. Preoții apoi, tot ținând chivotul legământului, stăteau în mijlocul Iordanului ca pe uscat, până ce întreg poporul, în număr de sute de mii, a trecut prin râu, cu picioarele neudate (Ios 3).

O nouă primejdie însă pândea poporul pe malul celălalt. Puternica cetate a Ierihonului închidea calea. La cuvântul Domnului, chivotul sfânt, din nou purtat de preoți și urmat de popor, a ocolit cetatea dușmană timp de șase zile câte odată pe zi, iar a șaptea zi de șapte ori. La ultima ocolire, pe când răsunau trâmbițele sfinte ale preoților și strigătele cu glas tare ale norodului, deodată se prăbușiră toate zidurile împrejurul cetății până în temelie. Drumul spre țara făgăduinței era deschis (Ios 6).

Sfântul apostol ne spune: "Quaecumque scipta sunt, ad nostram doctrinam scripta sunt, ut per patientiam et consolationem Scripturarum spem habeamus" (Rom 15,4).

Și într-adevăr, Cucernice părinte, atât noi, cât și poporul credincios, suntem în drum spre cereasca noastră patrie, țara făgăduinței a credincioșilor. Apele mari ale Iordanului sunt patimile, greutățile și necazurile vieții noastre pământești. Iordanul adânc și vijelios ne-ar înghiți și ne-ar târî la rele spre marea morții veșnice; vrăjmașii sufletului nostru ne-ar închide calea cerului, dacă nu am avea cu noi pe preasfânta Fecioara Maria, simbolizată prin chivotul legământului și invocată de sfânta Biserică sub titlul de "Foederis Arca" (Lit. B.M.V.).

Chivotul legământului celui vechi era sfânt, fiind făcut din lemn scump, ferit de stricăciune, ferecat în aur curat și pe dinăuntru și pe dinafară, conținea tablele legii (Ex 25). Cu cât mai sfânt este chivotul legii celei noi, preasfânta Născătoare de Dumnezeu! Trupul ei nu a fost supus stricăciunii, iar sufletul ei era împodobit cu plinătatea harului și strălucirea tuturor virtuților. De aceea a și fost învrednicită să poarte nu atât tablele legii, cât pe însuși Dumnezeu-legiuitorul făcut om, și în jurul ei strălucește gloria minunilor. În fața Maicii Preacurate a Creatorului și Stăpânului atotputernic, valurile furioase ale patimilor omenești se opresc și stau perete, cetățile și atacurile dușmane, oricât de înfricoșătoare, se prăbușesc neputincioase și nimic nu mai poate împiedica poporului creștin intrarea în împărăția Fiului ei.

Însă nouă, preoților, ne revine privilegiul și datoria sfântă de a merge înaintea credincioșilor, arătându-le calea. Cu pilda și cuvântul nostru să-i învățăm cine este preasfânta Fecioară Maria, ce înseamnă să o venerezi și să o iubești, cât de frumos ascultă Domnul rugăciunile ei și cât de darnică este ea însăși față de cei ce o iubesc. De la prima minune săvârșită de Isus, în Cana Galileii, la simpla dorință a Maicii sale, câte fapte mărețe și minunate, dobândite prin mijlocirea Mariei, nu se țin lanț în istoria Bisericii, până în zilele pe care noi le trăim! Maria a fost și este ajutorul credincioșilor în orice nevoie sau strâmtoare. Totodată ea este și pildă strălucitoare de virtute și sfințenie pentru toți, pentru tineri și bătrâni, pentru săraci și bogați, slugi sau stăpâni, mai ales în ceasuri de grea încercare și jertfă.

Ridicați, așadar, cât mai sus, Cucernice părinte, în văzul poporului credincios, chivotul legii celei noi, stindardul Maicii Domnului! Îndemnați pe păstoriții Sfinției voastre să ia parte cu mic și mare la devoțiunea de mai ce se ține în biserică - având grijă a o săvârși cu cât mai multă solemnitate și evlavie - sau dacă nu pot veni în sfântul lăcaș, să nu uite de a saluta în această lună pe Maica lor din ceruri cât mai des cu rugăciuni, cântece și flori, fie acasă în sânul familiei, fie la câmp, la lucru sau oriunde s-ar afla!

Mai presus de toate însă, dați-le Sfinția voastră credincioșilor pildă de adevărat credincios al sfintei Fecioare, regina clerului! Cu însuflețire, poporul credincios vă va urma, iar Maica noastră iubită din ceruri va binecuvânta pe copiii săi și nu-i va lăsa până nu-i vede fericiți în patria cerească, adevărata țară a făgăduinței.

Anton Durcovici,
episcop de Iași

Consfințirea Eparhiei de Iași către inima neprihănită a Mariei

Rugăciune rostită în catedrala din Iași la 22 august 1948

Preasfântă Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu și mama noastră preaiubitoare, Eparhia de Iași, aruncată la picioarele tale, se consfințește astăzi toată, în mod solemn inimii tale neprihănite, ca de acum înainte să domnești pururi peste ea. Fecioară preacurată, Maica harului dumnezeiesc și speranța lumii, ascultă glasul copiilor tăi care te strigă într-ajutor și primește închinarea noastră.

Fii totdeauna în mijlocul nostru cu harul ceresc și cu binecuvântările tale, cu bunătatea și ocrotirea ta de mamă. Fă ca în această eparhie să rămână mereu tare și nezdruncinată credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în tine, neprihănita și preasfânta, precum și în Biserica sfântă catolică, împreună cu capul ei văzut, Sfântul Părinte papa, urmașul lui Petru și locțiitorul lui Cristos pe pământ. Menține tu pururi trează și sporește în sufletul credincioșilor nădejdea în bucuriile netrecătoare și veșnice. Cu văpaia inimii tale aprinde în inimile noastre flacăra iubirii de Dumnezeu și a iubirii de oameni, potolește cu puterea ta ura și vrajba dintre frați. Vino în ajutorul nostru ca să ne supunem cu răbdare creștinească la ostenelile muncii și la toate încercările vieții; fii apărătoarea noastră în toate primejdiile și ispitele, fii călăuza noastră, ca să nu ne abatem nicicând din calea poruncilor lui Dumnezeu și ale sfintei Biserici.

Adu-ți aminte, Fecioară preamilostivă, că din timpuri străvechi, mai bine de șapte veacuri, în această Eparhie a Moldovei, numele tău a fost proslăvit și invocat fără încetare. Generațiile și-au transmis una alteia pe aceste plaiuri recunoștința pentru binefacerile tale și încrederea în bunătatea fără margini a inimii tale neprihănite, iar sus în ceruri sufletele nenumărate, care în timpul vieții lor pământești făceau parte din această eparhie, îți înalță cântece de slavă și de mulțumire, pentru că prin tine au ajuns la mântuirea veșnică.

Nu, mamă, nu este cu putință, ca acum să-ți îndepărtezi ochii tăi cei milostivi de la noi, copiii tăi. Știm prea bine că suntem nevrednici de acest nume glorios, din pricina păcatelor noastre și a jignirilor ce ți le-am adus prin ele, dar la cine să alergăm pentru a dobândi iertare și har, dacă tu ne vei respinge? Privește căința noastră sinceră și primește-ne din nou în rândul copiilor tăi!

Îndeosebi, inimă neprihănită a Mariei, ți se dăruiesc și se consfințesc astăzi prin noi toți cei ce se află în întregul cuprins al Eparhiei de Iași. Ți se consfințesc cucernicii părinți preoți, săvârșitori ai sfintelor taine, împreună cu tinerii leviți și elevi ai seminariilor noastre, precum și sufletele închinate Domnului și ție în viața călugărească. Ți se dăruiesc astăzi copiii nevinovați atât de scumpi inimii tale de mamă; ți se consfințește tineretul atât de primejduit de înșelăciunile și vicleșugurile duhului rău; ți se încredințează și se consfințesc credincioșii care se află în puterea vârstei și gârboviți de ani. Toți ți se consfințesc ție în această zi, fiecare în parte și familiile lor, parohiile toate și eparhia întreagă, în frunte cu episcopul său.

Primește, Fecioară preasfântă, rugile și suferințele noastre drept ispășire și pentru întoarcerea păcătoșilor, a fraților noștri rătăciți, care atât de mult, prin fărădelegile lor, rănesc inima preasfântă a lui Isus și inima ta de mamă! Iartă-i, mamă îndurătoare, că nu știu ce fac; du-i și pe ei la limanul mântuirii. Dobândește-le lor și nouă tuturor, prin bunătatea ta, harul ca într-o zi să fim cu toții în cer împreună cu tine, pentru a cânta milostivirile inimii tale neprihănite și a proslăvi laolaltă bunătatea Treimii Preasfinte, care prin inima ta de mamă a binevoit să ne scape de osânda iadului și să ne ducă la mântuire. Amin.

Inimă neprihănită a Mariei, roagă-te pentru noi!

Anton Durcovici,
episcop de Iași