Scrisoare pastorală: Magnificat! Sufletul nostru îl preamărește pe Domnul!

Luna mai, luna cea mai frumoasă a primăverii, reprezintă pentru întreaga Biserică o fericită ocazie de a-l preamări pe Dumnezeu pentru multitudinea darurilor oferite din prea marea sa generozitate, pentru darurile naturale și supranaturale, pentru darul frumuseții naturii și al învierii, pentru darul Maicii sfinte, al sfinților și fericiților, al mărturisitorilor și martirilor Bisericii noastre, printre care fericitul Ieremia, fericitul Vladimir Ghika, dar și mulți care sunt înscriși în lista eroilor credinței și așteaptă recunoașterea și declararea oficială ca martori fericiți ai misterului morții și învierii Domnului.

Frumusețea acestor daruri cerești ne umple inima de bucurie și ne face să-l preamărim pe Dumnezeu, pentru că ne-a învrednicit cu atâtea flori ale Bisericii noastre, între care strălucesc, cu o frumusețe deosebită, Maica sfântă și sfântul Iosif, soțul ei feciorelnic. Chiar din prima zi, gândul ne poartă spre aceste două flori minunate care răspândesc în întreaga lună un farmec deosebit și ne îndeamnă la o cântare comună: Sufletul meu îl preamărește pe Domnul".

La aceste motive de bucurie și preamărire a lui Dumnezeu se mai adaugă unul, o altă floare ce a înflorit în luna mai, la 17 mai 1888, și care va fi așezată în buchetul minunat al florilor, ca mărturisitor, martir și fericit, tot în această zi: floarea Bisericii noastre locale, vrednicul păstor și episcop Anton Durcovici.

Ne pregătim cu justificată bucurie să întâmpinăm și să admirăm această floare nouă de culoarea sângelui în persoana marelui mărturisitor și martir, miel jertfit pe altarul Bisericii și al neamului, care a ajuns să fie recunoscut ca dar al lui Dumnezeu.

Îndrăgostit de cel care l-a ales să-i fie slujitor și mărturisitor prin toată ființa sa, ancorat fără ezitare în iubirea inimii preasfinte a lui Isus ce rămâne în altar și în cuvântul său lăsat ca lumină pentru pașii noștri, încrezător adânc în iubirea și ocrotirea Maicii sfinte, el nu a încetat să transmită tuturor elevilor și studenților teologi, oamenilor dornici de adevăr și de dreptate din parohiile unde a activat, în Arhidieceza de București, mai ales, celor dornici să fie propovăduitori ai frumuseții slujirii cuvântului, o adevărată lecție de curaj, tărie și dăruire pentru slava lui Dumnezeu, binele sufletelor și fericirea întregului popor.

El ne-a lăsat un testament al iubirii și dăruirii, îndemnându-ne să ne încredem în cel care s-a jertfit ca un miel nevinovat și care a învins prin steagul său, crucea mântuirii și a răscumpărării. El însuși a fost gata să se ofere lăsându-se dus pe altarul crucii.

Vrednicul episcop Anton ne îndeamnă și ne cheamă la încredere și curaj înscriind pe stema sa ca episcop și păstor: Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! (Ps 143,15).

La 17 mai, același episcop și păstor ne cheamă să-l preamărim pe Dumnezeu împreună cu el, care va fi declarat martir și fericit, după exemplul aceleia care i-a fost ocrotitoare: Sufletul meu îl preamărește pe Domnul!

Cu bucurie adresez tuturor fiilor noștri sufletești îndemnul încă de la începutul acestei minunate și importantei luni mai: Veniți să-l preamărim pe Dumnezeu, care ne umple inima cu atâtea daruri. Să ne bucurăm în jurul imaginii Maicii sfinte, regina lunii mai, să cântăm împreună cu ea și cu fericiții noștri să spunem: Sufletul meu îl preamărește pe Domnul, căci Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

1 mai 2014

Petru Gherghel,
episcop de Iași