Fecioara Maria a Rozariului din Pompei: o rugăciune care trebuie redescoperită

Luna mai este dedicată în mod tradițional sfintei Fecioare Maria. Sunt multe sărbătorile rezervate numelui Mariei; fiecare comemorare vrea să ne dezvăluie un aspect al misterului vieții Mamei de Dumnezeu și a Mamei noastre. Două date sunt stabilite pentru solemnitatea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului din Pompei: 8 mai și 7 octombrie, două zile situate la mai multe luni de distanță, aproape ca două focuri ale unei elipse, pentru a aminti că drumul Bisericii are sens numai atunci când se pune în centru Isus și Maria.

Tocmai aceasta este bogăția rugăciunii Rozariului, o practică ce dăinuie din secolul al XIII-lea, răspândită în Biserică de sfântul Dominic și de discipolii săi. Printre diferitele picturi, cea mai cunoscută este reprezentarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului care o prezintă pe Sfânta Fecioară în actul de dăruire a coroniței Rozariului sfântului Dominic și sfintei Ecaterina.

Această rugăciune a regăsit nou elan în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când papa Pius al V-lea a făcut un recurs asiduu la această rugăciune pentru a cere mijlocirea de la Fecioara Rozariului împotriva înaintării turcilor. Sfântul Părinte i-a atribuit Fecioarei victoria repurtată de flota creștină împotriva invaziei turcești la Lepanto.

O ultimă dezvoltare a acestei devoțiuni mariane a rugăciunii Rozariului a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când fericitul Bartolo Longo a decis să edifice, în orașul Pompei, o biserică în cinstea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului. Inițiativa lui Bartolo Longo avea ca scop realizarea unei răscumpărări sociale pentru populația aceea care se afla într-o condiție de mizerie dureroasă și de sărăcie extremă. De fapt, în jurul sanctuarului a fost construită și un oraș al carități, format din azile, orfelinate și ospicii pentru copiii celor încarcerați.

În intenția fericitului Longo această devoțiune ar fi trebuit să se extindă la toată lumea, așa cum amintește rugăciunea care este recitată în fiecare an în aceste două zile la Pompei, pentru ca fiecare om să poată gusta milostivirea lui Dumnezeu, care ajunge la fiecare ființă umană prin mijlocirea Mariei, Mama milostivirii.

Aceasta este forța rugăciunii Rozariului: a medita viața lui Isus în companie cu Maria și a experimenta astfel apropierea spirituală a mamei noastre, care vrea să ne indice mereu să rămânem aproape de Isus și "să facem ceea ce el vă va spune" (In 2,5).

Rugăciunea Rozariului prin contemplarea misterelor de durere, de slavă, de bucurie și de lumină dăruiește înțelepciunea lui Dumnezeu care constă în a vedea cu ochii lui Dumnezeu, în a simți cu inima lui Dumnezeu și în a avea acel discernământ pentru a înțelege dacă acea decizie sau acel fapt este conform cu voința lui Dumnezeu.

Fiecare mister face parte dintr-un text din Sfânta Scriptură care cere să fie contemplat și meditat, dar după aceea reflecția trebuie să pătrundă în evenimentele din viața personală. Foarte des se riscă să se cadă în două capcane spirituale: a depăna coronița gândindu-ne la propria viață, considerând-o străină sau dezlipită de Cuvântul lui Dumnezeu; alteori se întâmplă, mai ales pentru persoanele prea spirituale, să se depene coronița considerând-o aproape ca o lectio divina.

Rugăciunea Rozariului este un izvor de inspirație și de discernământ, care își sprijină propriile reflecții pe cuvintele din Evanghelie și din Noul Testament, dar păstrează în același timp o privire de introspecție asupra propriei vieți. Este vorba despre a privi viața lui Isus pentru a verifica dacă este coerentă conduita noastră cu aceea din Evanghelie și pentru a găsi mereu noi izvoare de inspirații pentru acțiunea noastră.

Rugăciunea Rozariului este acel loc privilegiat pentru a cere harurile de la aceea care este plină de har. Belșugul de haruri nu este numai pentru cel care se roagă, ci este și pentru ceilalți. Iată celălalt pericol spiritual în care riscăm să cădem atunci când ne rugăm Rozariul: să cerem numai pentru noi înșine sau să ne limităm să cerem pentru necesitățile propriei familii sau ale propriei comunități parohiale.

Rozariul este o rugăciune universală care are ca domeniu de acțiune lumea întreagă: a cere de la Maria harul de a face să înceteze nenumăratele conflicte care chinuiesc planeta noastră, a ne ruga pentru dreptul fiecărei ființe umane la hrană, la sănătate, la instruire și la îngrijirile medicale, a o implora pe Sfânta Fecioară Maria pentru unitatea familiilor și pentru angajarea educării noilor generații, toate sunt intenții la care aproape că nu se poate renunța în timpul rugăciunii Rozariului.

În concluzie, rugăciunea Rozariului are diferite dimensiuni: cea individuală și cea comunitară, cea doctrinală și cea personală, cea materială și cea spirituală, cea pământească și cea cerească. În aceste varietăți de dimensiuni este cuprinsă lungimea, lărgimea, adâncimea și înălțimea unei rugăciuni care conține forța pentru a reînnoi propria viață, aceea a familiei, aceea a Bisericii și lumii întregi.

(Osvaldo Rinaldi pentru Zenit, 7 mai 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu