Pelerinajul credincioșilor din Parohia Iași "Sfânta Tereza"

De peste 100 de ani, an de an se face pelerinaj la sanctuarul închinat Maicii Domnului de la Cacica. Creștini de toate vârstele și categoriile sociale fac aceste drum pentru a se întâlni cu Mama lui Isus. Sfânta Fecioară a fost prima pelerină. Ea a plecat imediat ce a aflat că va fi mamă spre verișoara sa, Elisabeta. A plecat în grabă, fără să-și facă calcule, înfruntând primejdiile drumului și vitregiile vremii și ale timpului.

Pelerinul de azi calculează, caută, are și anumite pretenții, dar până la urmă tot ajunge să se întâlnească cu Maica Domnului și cu Fiul său. Acolo constată că lucrurile nu stau tocmai cum și-a dorit, că planurile sale sunt date peste cap de cel care are toate în stăpânire, că are parte de surprize la care nici nu s-a gândit.

Prima surpriză pentru cei plecați din Parohia "Sfânta Tereza" din Iași a fost că prețul călătoriei spre sanctuar a fost minim, derizoriu și nici nu merită amintit, confortul îmbunătățit, șoferul înțelegător și totul făcut în așa fel încât să satisfacă toate pretențiile.

Ne îndreptăm spre Cacica pentru a cere și a primi de la Maica noastră cerească anumite daruri și haruri. Noi, înainte de plecare, am avut privilegiul sfintei Fecioare care ne-a înlesnit transportul ieftin, confortabil și în condiții excelente. Dar oare asta urmărește un pelerin? Cel care scrie aceste rânduri a mers la Cacica de mic, când toate celelebrările se făceau în biserică, dar nu aveai voie să spui că mergi în pelerinaj, ci în diferite excursii. Apoi au fost interzise autobuzele și am mers cu trenul, care nu era direct, ci cu legături: Iași - Pașcani, Pașcani - Suceava, Suceava - Cacica - Ilva Mică. Iar cei care lucrau la CFR aveau grijă să nu trimită spre aceste locuri garniturile cele mai confortabile. Nu regret nimic; asta m-a călit și am considerat că are o valoare și mai mare în fața Stăpânului Universului. Asta fost experiența mea dinainte de 1989. Ea este a mea și nu a altora, care poate au văzut altfel lucrurile. Asta este diversitatea și asta trebuie să ne unească.

Cum a fost anul acesta? Drumul a decurs normal. Ne-am rugat, am cântat și am constatat că am ajuns la Cacica. Am găsit o piață încă nesfințită, închinată și numită "Sfântul Ioan Paul al II-lea papă", larg deschisă, primitoare, care nu a fost plină în acest an. Dar sper ca în anii următori să vină la sfânta Fecioară și la Fiul ei tot mai mulți pelerini. Am găsit o icoană înnoită, împodobită proaspăt cu o haină diferită și o coroană aurită, care aștepta pelerini pe măsură. Oare te puteai prezenta în fața ei fără ceva corespunzător? Să nu ai sufletul curat, împăcat cu cei din jur, și cu o inimă nouă, deschisă? Sfânta Fecioară era pregătită să ne primească pe toți îmbrăcată frumos. Puteai să nu ai haina de nuntă? Fiecare pelerin a avut ocazia să-și curețe sufletul la scaunul de spovadă, să se împărtășească la masa euharistică și să se hrănească la masa cuvântului, prin predicile părintelui Iosif Dorcu.

Și dacă sfânta Fecioară a primit o haină nouă, putea să nu-i facă și Fiului său? Ce bine le șade împreună! Așa ar trebui să fie și în familiile creștine și așa sper că va fi, căci icoana făcătoare de minuni ne este exemplu care trebuie urmat.

Spunea părintele predicator că sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este Paștele sfintei Fecioare. Este trecerea de la viața naturală, prin moarte, la viața supranaturală, cu trup și suflet, care ne dă speranță și credință că așa cum după Isus a urmat Mama sa, așa este rândul fiecăruia dintre fiii Mariei și frații lui Isus să aibă parte de același Paște.

Vă îndemn: mergeți la Cacica, să vă întâlniți cu cei care ne așteaptă și cu care sigur ne vom regăsi în ceruri - Isus și Maria!

Francisc Hușanu